3:9 Fratele meu nu a răspuns imediat, însă aveam să-mi dau seama curând de ce tăcea; el plângea, simţind împreună cu mine, în necazul meu. Aceasta m-a făcut să am şi mai multă încredere în el, spunându-i că îmi dorisem moartea în acele zile când viaţa mi se părea o povară prea grea de dus; însă acum, gândul că aş putea muri în această stare păcătoasă în care mă aflam şi aş fi pierdută pentru veşnicie m-a umplut de spaimă. L-am întrebat dacă crede că Domnul îmi va cruţa viaţa în acea noapte, dacă aveam s-o petrec în rugăciune arzătoare către El. Robert a răspuns: "Cred că da, dacă Îi vei cere aceasta cu credinţă; mă voi ruga şi eu pentru tine şi pentru mine. Ellen, nu trebuie să uităm niciodată cuvintele pe care le-am auzit în această seară."