3:59 de biruinţă s-au înălţat din rândul celor sfinţi şi o lumină înfricoşătoare a luminat clădirea, după care totul a fost cuprins de întuneric. Oamenii fericiţi dispăruseră cu toţii o dată cu strălucirea aceea, iar eu am rămas singură în liniştea înspăimântătoare a nopţii. M-am trezit în agonie şi de-abia am putut să mă conving pe mine însămi că visasem. Mi se părea că soarta îmi era pecetluită şi că Duhul lui Dumnezeu mă părăsise pentru totdeauna.