3:56 Temându-mă să nu fiu luată în batjocură, m-am gândit că e mai bine să aştept până ce se va risipi mulţimea sau până când voi putea intra neobservată de ei. Însă numărul creştea în loc să scadă şi, de frică să nu fie prea târziu, mi-am părăsit repede casa, grăbindu-mă prin mulţime. În îngrijorarea mea de a ajunge la templu, nu am observat sau nu mi-a păsat de gloata care mă împresurase. Intrând în clădire, am văzut că templul acela mare era susţinut de un stâlp imens, de care era legat un miel complet desfigurat şi însângerat. Se părea că noi, cei prezenţi, ştiam că acest miel fusese sfâşiat şi rănit din cauza noastră. Toţi care intrau în templu trebuia să vină în faţa lui şi să-şi mărturisească păcatele.