3:54 Adesea rămâneam plecată în rugăciune aproape toată noaptea, gemând şi tremurând într-un chin inexprimabil şi într-o disperare care nu poate fi descrisă. "Doamne, îndurare"- era implorarea mea şi, ca şi vameşul, eu nu îndrăzneam să-mi ridic ochii spre cer, ci stăteam plecată cu faţa spre pământ. Ajunsesem foarte slăbită şi totuşi nu spuneam nimănui despre suferinţa şi disperarea mea.