3:49 Simţămintele mele erau foarte sensibile. Îmi era teamă să produc durere vreunei fiinţe vii. Când vedeam animale rău tratate, inima mea suferea pentru ele. Poate eram atât de sensibilă la suferinţă deoarece eu însămi fusesem victima unei cruzimi nesăbuite ce a avut ca urmare vătămarea care mi-a întunecat copilăria. Însă, când acest gând a pus stăpânire pe mintea mea, că Dumnezeu Îşi găseşte plăcere în torturarea creaturilor Sale, care erau făcute după chipul Său, părea că un zid de întuneric mă despărţea de El. Când mă gândeam că Acela care este Creatorul Universului îi va arunca pe cei nelegiuiţi în iad pentru a arde acolo neîncetat în veşnicia nesfârşită, inima mea era cuprinsă de teamă şi mă simţeam disperată, întrebându-mă dacă o fiinţă atât de crudă şi tirană va catadicsi vreodată să mă salveze din osânda păcatului.