29:1 Extreme în îmbrăcăminte - 1
29:2 Noi nu considerăm că este în acord cu credinţa noastră să ne îmbrăcăm în costumul american, să purtăm cercuri sau să cădem în extrema de a purta rochii lungi, care să măture trotuarele sau străzile. Dacă nu ar fi atât de lungi, ca să cureţe murdăria de pe străzi, rochiile ar fi decente şi ar putea fi păstrate curate mai uşor. Astfel de rochii ar fi potrivite cu credinţa pe care o avem noi. Am primit mai multe scrisori de la surori, care întreabă care este părerea mea cu privire la purtarea de fuste cu bretele. La toate aceste întrebări, am răspuns într-o scrisoare pe care am trimis-o unei surori din Wisconsin. Voi reda această scrisoare în continuare, şi pentru folosul altora:
29:3 "Noi, ca popor, nu credem că datoria noastră este să ieşim din lume şi să fim demodaţi. Dacă avem un fel de îmbrăcăminte curat, simplu, decent şi confortabil şi cei lumeşti aleg să se îmbrace ca noi, trebuie oare să ne schimbăm acest mod de a ne îmbrăca pentru a fi diferiţi de lume? Nu, noi nu trebuie să fim ciudaţi sau unici
29:4 în felul de a ne îmbrăca doar de dragul de a fi diferiţi de lume, pentru că ei ne-ar dispreţui dacă am face astfel. Creştinii sunt lumina lumii, sarea pământului. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie curată şi modestă, vorbirea lor castă, cerească, iar purtarea lor - fără vină.
29:5 Cum să ne îmbrăcăm? Dacă cineva poartă jupoane matlasate doar pentru etalare, şi nu pentru confort, păcătuieşte împotriva lui însuşi, prejudiciindu-şi sănătatea, şi este datoria lui să şi-o păstreze. Dacă cineva le poartă doar pentru a arăta ca cercurile, comite un păcat, deoarece caută să imite o modă care este dizgraţioasă. Fustele cu bretele s-au purtat înainte de a fi introduse cercurile. Eu am purtat o fustă simplă cu bretele când aveam 14 ani, nu pentru etalare, ci pentru că era comodă şi decentă. Când au fost introduse cercurile, nu am renunţat la fusta cu bretele pentru ele. Să o dau deoparte pentru că a venit moda cu cercuri? Nu; aceasta ar însemna o extremă.
29:6 Voi avea întotdeauna în minte faptul că trebuie să fiu un exemplu, şi din această cauză nu trebuie să mă avânt după cutare sau cutare modă, ci să urmez o cale dreaptă şi independentă de acestea şi să nu cad în extreme cu privire la îmbrăcăminte. Să dau la o parte fusta cu bretele, care a fost întotdeauna decentă şi confortabilă, şi să mă îmbrac cu o fustă subţire, de bumbac, apărând ridicolă în cealaltă extremă, ar fi greşit, pentru că eu nu dau un exemplu bun, ci aş pune un argument în gura celor care poartă cercuri. Pentru a se îndreptăţi că le poartă, ar arăta spre mine ca la cineva care nu poartă din acestea şi ar spune că ei nu se dezonorează astfel. Căzând în astfel de extreme, noi ne-am distruge influenţa pe care am avea-o altfel şi i-am face pe cei care poartă cercuri să se îndreptăţească. Trebuie să ne îmbrăcăm decent, fără să dăm nici cea mai mică atenţie modei cu cercuri.
29:7 În toate aceste lucruri există o cale de mijloc. O, ce bine ar fi ca noi toţi să găsim această cale de mijloc şi să o păstrăm! În aceste timpuri solemne, toţi ar trebui să ne cercetăm inimile, să ne pocăim de păcatele noastre şi
29:8 să ne umilim înaintea lui Dumnezeu. Lucrarea este între Dumnezeu şi propriile noastre suflete. Este o lucrare individuală şi fiecare are suficient de făcut, fără a fi nevoie să critice îmbrăcămintea, faptele şi motivele fraţilor şi surorilor lor. "Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului!"(Ţefania 2,3). Aceasta este lucrarea noastră. Cuvintele acestea nu sunt adresate celor păcătoşi, ci celor smeriţi din ţară, care au împlinit poruncile Sale sau au păzit poruncile Lui. Există de lucru pentru fiecare, iar dacă toţi vom fi ascultători, vom vedea o dulce unitate între păzitorii Sabatului."
29:9 Ce i s-a făcut cunoscut fratelui Hull
29:10 (Comitetul Conferinţei Generale îşi exprimă aici aprobarea pentru publicarea acestei Mărturii. În mod special, recomandăm publicarea scrisorilor adresate fratelui Hull şi date lui la timpul respectiv. Îndreptăm în mod special atenţia cititorului către declaraţia de la Pag. 442. Aici se spune că fratele Hull trebuie condus ca şi un orb, care depinde de altcineva pentru a vedea. La Conferinţa generală din Battle Creek, din mai 1863, fratele Hull a recunoscut justeţea acestei afirmaţii, însă de atunci a protestat împotriva ei. Comitetul susţine acum că, prin purtarea lui din scurta perioadă a ultimelor patru luni, prin abandonarea tuturor punctelor credinţei, care nouă, ca popor, ne este scumpă, constituie cea mai palpabilă demonstrare a corectitudinii declaraţiei de mai sus că el ar trebui să urmeze sfatul fraţilor lui.)
29:11 La 5 noiembrie 1862, mi-a fost arătată starea fratelui Hull, care era alarmantă. Lipsa lui de consacrare şi de evlavie l-au lăsat pradă lui Satana. El s-a bizuit pe propria lui tărie, în loc să se bizuie pe braţul Domnului, şi acest braţ puternic a fost în parte îndepărtat.
29:12 Mi-a fost arătat că lucrul cel mai alarmant în cazul fratelui Hull este că el nu realizează pericolul în care se află. El nu vede nici o primejdie, se simte cu totul în siguranţă şi la adăpost, în timp ce Satana şi
29:13 îngerii lui tresaltă pentru biruinţa lor. Atâta timp cât fratele Hull menţinea lupta, mintea lui era ţinută în frâu, fiind o confruntare între spirite. Acum, când el a încetat lupta, şi confruntarea a încetat. Mintea lui este liniştită şi Satana îl lasă să aibă pace. O, cât de periculoasă este starea în care mi-a fost arătat că se află el! Cazul lui este aproape fără nădejde, pentru că el nu face nici un efort pentru a i se împotrivi lui Satana şi a se elibera din capcana lui înfricoşătoare.
29:14 În dreptul fratelui Hull s-a procedat cu credincioşie. El simte că a fost prea mult ţinut în frâu, că nu s-a putut purta aşa cum este el. Cât timp puterea adevărului, cu toată influenţa ei, a fost asupra lui, el a fost oarecum în siguranţă; însă, dacă se înlătură puterea adevărului de deasupra minţii şi nu mai există nici o restricţie, tendinţele fireşti preiau conducerea şi nu mai este loc de oprire. Lupta l-a obosit şi câtva timp a vrut să se simtă în largul lui, să facă ce doreşte, şi s-a simţit rănit când fraţii lui l-au mustrat. El mi-a fost prezentat ca stând pe marginea unei prăpăstii îngrozitoare, gata să se arunce. Dacă se va arunca, va fi decisiv; soarta lui veşnică va fi hotărâtă. Lucrarea şi deciziile lui sunt pentru veşnicie. Lucrarea lui Dumnezeu nu este dependentă de fratele Hull. Dacă el părăseşte rândurile acelora care poartă steagul însângerat al Prinţului Emanuel şi se ataşează grupei care poartă steagul cel negru, aceasta va fi spre propria lui pierzare, pentru nimicirea lui veşnică.
29:15 Am văzut că cei care doresc au toată libertatea de a pune la îndoială inspiraţia Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă. Ei pot alege să se bizuie pe dovezile pe care El cu plăcere li le-a dăruit sau să se îndoiască şi să piară. Viaţa sau moartea, depinde de tine, frate Hull! Am văzut deja un nor de îngeri nelegiuiţi împresurându-te, iar tu te simţeai foarte bine în mijlocul lor. Satana îţi spunea o poveste frumoasă despre o cale mai uşoară decât să tot fii în luptă cu spirite combatante; însă, dacă alegi acea cale, va trebui să plăteşti printr-o jertfă grea, jalnică.
29:16 Am văzut că te-ai simţit puternic, crezând că ai argumente care nu pot fi combătute, şi că nu te-ai bizuit pe puterea Domnului. Prea adesea te-ai repezit pe terenul lui Satana ca să întâmpini un împotrivitor. Tu nu ai aşteptat să vezi dacă adevărul sau cauza lui Dumnezeu necesita o discuţie, ci te-ai angajat cu împotrivitorii, pe când, dacă ai fi gândit puţin înainte, ţi-ai fi dat seama dacă adevărul sau cauza lui Dumnezeu ar fi beneficiat prin aceasta. În acest fel, s-a irosit un timp preţios.
29:17 Satana urmărea şi era martor la teribila lovitură dată prin faptul că fratele Hull avusese de-a face cu spiritiştii în Battle Creek. Spiritiştii au înţeles organizaţia sa şi erau siguri că nu va fi în zadar să facă eforturi hotărâte pentru a-l nimici pe acela care prejudiciase cauza atât de mult. Discutând cu spiritiştii, tu nu ai avut de întâmpinat doar pe oameni şi argumentele lor, ci şi pe Satana şi îngerii lui. Şi niciodată nu trebuie trimis un singur om pentru a combate un spiritist. Dacă într-adevăr cauza lui Dumnezeu cere ca noi să ne confruntăm cu Satana şi cu oştirea lui, reprezentaţi printr-un mediu spiritist, dacă este necesară o asemenea discuţie, atunci trebuie să meargă mai mulţi, împreună, pentru ca, prin rugăciune şi credinţă, oştirea întunericului să poată fi învinsă, iar cel care ia cuvântul să fie apărat prin îngeri care excelează în putere.
29:18 Frate Hull, mi-ai fost arătat că te afli sub influenţa dulce a unei fascinaţii care se va dovedi fatală, dacă vraja acesteia nu se va rupe. Tu ai discutat cu Satana, ai negociat cu el, ai zăbovit pe terenul interzis şi ţi-ai implicat mintea în lucruri care erau prea mari pentru tine; prin îngăduirea îndoielii şi a necredinţei, ai atras îngerii cei răi în jurul tău şi ai alungat din preajma ta îngerii cei curaţi şi sfinţi ai lui Dumnezeu. Dacă te-ai fi împotrivit în mod hotărât sugestiilor lui Satana şi ai fi căutat cu toată tăria putere de la Dumnezeu, ai fi zdrobit orice cătuşe şi ţi-ai fi învins vrăjmaşul spiritist, te-ai fi apropiat mai mult de Dumnezeu şi ai fi făcut ca Numele Său să triumfe. Am văzut că la tine a fost vorba de îndrăzneală când te-ai dus să înfrunţi un spiritist,
29:19 într-un timp când tu însuţi erai înfăşurat şi tulburat de nori de necredinţă. Tu te-ai dus să te lupţi cu Satana şi oştirea lui fără să ai armură şi ai fost grav rănit şi pari insensibil la rana pe care ai primit-o. Mă tem că nici chiar tunetele şi fulgerele de pe Sinai nu te pot mişca din loc. Te-ai aşezat în fotoliul comod al lui Satana şi nu îţi dai seama de starea înfricoşătoare în care te afli, nu faci nici un efort ca să scapi. Dacă nu te trezeşti şi nu te smulgi din cursa diavolului, va trebui să pieri. Fraţii şi surorile ar vrea să te salveze, însă am văzut că ei nu pot. Tu eşti cel care are ceva de făcut; tu trebuie să faci un efort disperat. Dacă nu, vei fi pierdut. Am văzut că cei care se află sub influenţa fermecătoare a spiritismului nu îşi dau seama de acest lucru. Tu ai fost fermecat şi vrăjit, deşi nu îţi dai seama de acest lucru, şi de aceea nu faci nici cel mai mic efort pentru a veni la lumină.
29:20 Am văzut că noi ne aflăm acum în timpul de cernere. Satana lucrează cu toată puterea lui pentru a smulge sufletele din mâna lui Hristos şi a le determina să-L calce în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Îngerul a repetat încet şi apăsat aceste cuvinte: "Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?"(Evrei 10,29). Caracterul se formează. Îngerii lui Dumnezeu cântăresc valoarea morală. Dumnezeu Îşi încearcă poporul. Aceste cuvinte mi-au fost prezentate de către înger: "Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: 'Astăzi', pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început"(Evrei 3,12-14). Dumnezeu este întristat atunci când cineva din poporul Său, care a cunoscut puterea harului Său, vorbeşte de îndoielile pe care le are şi în acest fel devine un canal pentru Satana, care transmite prin el sugestiile sale altor minţi. Sămânţa necredinţei
29:21 şi a păcatului nu este uşor de dezrădăcinat. Satana o alimentează în fiecare ceas, şi aceasta înfloreşte şi devine puternică. Sămânţa cea bună, când este semănată, are nevoie să fie hrănită, udată şi îngrijită cu atenţie; pentru că orice influenţă otrăvitoare din jur îi stânjeneşte creşterea şi îi produce moartea.
29:22 Eforturile lui Satana sunt acum mai puternice decât oricând înainte, pentru că el ştie că timpul pe care îl are pentru a înşela este scurt. Frate Hull, am văzut că tu ţi-ai făcut un mare rău, dându-ţi în vileag slăbiciunea şi vorbind despre îndoielile tale acelora care sunt agenţii lui Satana. Ai fost amăgit prin cuvinte plăcute şi cuvântări atrăgătoare şi te-ai expus singur atacurilor lui Satana în modul cel mai nechibzuit. Cum ai putut să-ţi faci un asemenea rău şi să aduci ocară asupra cauzei lui Dumnezeu? Te-ai repezit cu nesăbuinţă pe terenul de luptă al lui Satana şi nu este de mirare că mintea ta este atât de stupidă şi nesimţitoare. Deja Satana, prin agenţii săi, a otrăvit atmosfera pe care o respiri; deja îngerii cei răi au transmis agenţilor săi de pe pământ ceea ce ai făcut. Şi este vorba despre o persoană pe care Dumnezeu a chemat-o să stea între cei vii şi cei morţi, unul dintre străjerii de pe zidurile Sionului care trebuie să spună poporului ce ceas din noapte este. Tu ai o mare răspundere. Dacă tu mergi în jos, nu mergi singur; pentru că Satana te va folosi drept agent al său pentru a duce suflete spre pieire.
29:23 Am văzut că îngerii lui Dumnezeu priveau cu îngrijorare asupra ta. Ei au plecat de lângă tine, te-au părăsit trişti, în timp ce Satana şi îngerii lui rânjeau cu satisfacţie, tresăltând pentru tine. Dacă te-ai fi luptat singur cu îndoielile şi nu l-ai fi încurajat pe diavol să te ispitească, vorbind despre necredinţa ta şi plăcându-ţi să zăboveşti asupra acestui subiect, tu nu i-ai fi atras pe îngerii nelegiuiţi într-un asemenea număr în preajma ta. Însă tu ai ales să vorbeşti despre necredinţa şi întunericul din tine şi să zăboveşti asupra acestui lucru; şi cu cât vorbeşti mai mult despre aceasta şi insişti asupra acestui subiect, cu atât te cufunzi mai mult în întuneric. Tu îndepărtezi de la tine orice rază de lumină cerească; şi între tine şi
29:24 aceia care doar ei te-ar putea ajuta, se face o mare prăpastie. Dacă vei continua în felul în care ai început, necazul şi nenorocirea sunt în faţa ta. Mâna lui Dumnezeu va fi asupra ta într-un fel în care nu îţi convine. Mânia lui nu va dormita. Însă acum El te invită. Acum, chiar acum, te cheamă să te întorci la El fără întârziere şi te va ierta cu îndurare şi îţi va vindeca toate rănile tale. Dumnezeu conduce un popor care este deosebit, pe care îl va curăţi pentru a corespunde în vederea mutării în Împărăţia Sa. Orice lucru firesc trebuie despărţit de comorile deosebite ale lui Dumnezeu, până când acest popor va fi de şapte ori curăţit ca şi aurul.
29:25 Am văzut că fraţii A. şi B. s-au aşezat într-o stare teribilă, slujind scopurilor lui Satana, îngăduind minţilor lor să hoinărească, de parcă el le-ar fi condus pe canalul necredinţei. Cel mai mare păcat al lor a fost acela că au vorbit despre aceste îndoieli amarnice, această necredinţă cruntă, şi i-au condus şi pe alţii în aceeaşi direcţie întunecoasă.
29:26 Poporul lui Dumnezeu va fi cernut, aşa cum se cerne grâul în sită, până ce toată pleava este separată de boabele curate de grâu. Noi trebuie să-L luăm pe Domnul Hristos ca exemplu şi să imităm umilul model. Tu nu te împaci cu disciplina de care ai nevoie şi nici nu dai dovadă de acea tăgăduire de sine pe care Domnul Hristos o cere de la aceia care sunt adevăraţi moştenitori ai mântuirii. Aceia care se angajează în lucrarea de salvare a sufletelor sunt împreună lucrători cu Hristos. Lucrarea Sa a fost o lucrare de bunăvoinţă continuă, dezinteresată şi de sacrificiu de Sine. Cei pentru care s-a făcut un sacrificiu atât de mare ca să devină părtaşi ai harului divin trebuie şi ei, la rândul lor, să se sacrifice şi să dea dovadă de tăgăduire de sine, pentru a contribui la marea lucrare de a aduce şi pe alţii la cunoştinţa adevărului. Propriile interese trebuie lăsate deoparte; dorinţele egoiste şi propriul confort nu trebuie să stea acum în calea lucrării lui Dumnezeu de salvare a sufletelor. Pastorii lui Dumnezeu lucrează în locul lui Hristos; ei sunt ambasadorii Săi. Ei nu trebuie să caute tihnă, confort, plăcere, dorinţe sau avantaje proprii. Ei trebuie să sufere pentru Hristos, să fie răstigniţi împreună cu El şi să se bucure
29:27 că, în toate sensurile cuvântului, pot cunoaşte părtăşia suferinţelor lui Hristos.
29:28 Am văzut că pastorii care lucrează prin cuvânt şi învăţătură au o mare lucrare în faţa lor; o mare răspundere zace asupra lor. În lucrarea pe care o fac, ei nu se apropie în suficientă măsură de inimi. Lucrarea lor este prea generală şi adesea prea împrăştiată, în loc să se concentreze chiar spre aceia pentru care lucrează. Când predică de la amvon, ei doar îşi încep lucrarea. După aceea, trebuie să trăiască ceea ce au predicat, veghind încontinuu asupra lor înşişi, pentru a nu atrage nici o batjocură asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei trebuie să ilustreze, prin exemplul lor, viaţa lui Hristos. 1 Corinteni 3,9: "Pentru că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu". 2 Corinteni 6,1: "Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu." Lucrarea pastorului nu se termină când pleacă de la amvon. El nu trebuie să lase deoparte povara şi să-şi ocupe mintea cu cititul sau scrisul decât atunci când acest lucru este neapărat necesar. El trebuie să facă în aşa fel, încât lucrarea sa publică să fie urmată de eforturi speciale, lucrând personal pentru suflete ori de câte ori se iveşte ocazia, discutând la gura sobei, implorând sufletele în Numele lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Lucrarea noastră de aici se va încheia în curând şi "fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui"(1 Corinteni 3,8).
29:29 Mi-a fost arătată răsplata sfinţilor, moştenirea nemuririi. Apoi am văzut cât de mult a suferit poporul lui Dumnezeu pentru adevăr şi faptul că ei socotesc cerul, chiar în aceste condiţii, suficient de ieftin. Ei socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să fie comparate cu slava care trebuie să fie descoperită în ei. Poporul lui Dumnezeu din timpul din urmă va fi încercat. Însă, în curând, va veni ultima lor încercare şi apoi vor primi darul vieţii veşnice.
29:30 Frate Hull, tu ai fost batjocorit pentru cauza adevărului. Ai simţit puterea adevărului şi a unei vieţi fără sfârşit. Ai avut dovada mărturiei Duhului lui Dumnezeu că
29:31 I-ai aparţinut şi ai fost acceptat de El. Am văzut că, dacă te vei încinge din nou cu armura şi vei sta la post, împotrivindu-te diavolului şi luptând cu bărbăţie în luptele Domnului, vei fi biruitor şi în curând îţi vei lăsa armura deoparte şi vei purta cununa biruinţei. Oh, nu este oare îndestulătoare această moştenire? Nu a costat aceasta un preţ atât de scump, agonia şi sângele Fiului lui Dumnezeu? Fac apel la tine, în Numele Domnului, să te trezeşti. Îndepărtează de la tine amăgirea îngrozitoare pe care Satana a aruncat-o asupra ta. Apucă viaţa veşnică. Împotriveşte-te diavolului. Îngerii cei răi sunt în jurul tău, şoptindu-ţi la ureche, dându-ţi târcoale cu vise amăgitoare, fiind mulţumiţi că tu le dai ascultare. Oh, de dragul lui Hristos şi de dragul propriului tău suflet, smulge-te de sub această influenţă teribilă înainte ca Duhul lui Dumnezeu să nu Se retragă cu totul de la tine.
29:32 În Sabatul din 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la lucrarea lui Dumnezeu şi răspândirea adevărului. Predicatorii şi membrii au prea puţină credinţă, prea puţină devoţiune şi evlavie adevărată. Poporul îl imită pe predicator şi astfel el are o foarte mare influenţă asupra lor. Frate Hull, Dumnezeu doreşte ca tu să te apropii mai mult de El, astfel să poţi apuca tăria Lui şi, printr-o credinţă vie, să poţi proclama mântuirea Sa, devenind un bărbat puternic. Dacă ai fi un bărbat consacrat, evlavios, atât la amvon, cât şi în afara acestuia, o puternică influenţă ar însoţi atunci predicarea ta. Tu nu îţi cercetezi cu atenţie propria ta inimă. Ai studiat multe lucrări pentru a avea cuvântări meticuloase, complete, plăcute; însă ai neglijat cel mai mare şi cel mai necesar studiu: cercetarea de sine. O cunoaştere deplină a propriei tale persoane, cu meditaţie şi rugăciune, ai lăsat-o printre lucrurile secundare. Succesul tău ca pastor depinde de felul în care îţi păstrezi propria ta inimă. Vei primi mai multă tărie dacă vei petrece o oră în fiecare zi în meditaţie şi întristare a inimii pentru greşelile pe care le faci şi pentru păcate, implorând iertarea plină de îndurare a lui Dumnezeu
29:33 şi asigurarea iertării păcatelor, decât dacă ai petrece mai multe ore şi zile studiind cei mai capabili autori şi te-ai familiariza cu obiecţiile care sunt aduse credinţei noastre şi cu cele mai puternice dovezi în favoarea ei.
29:34 Motivul pentru care predicatorii noştri realizează atât de puţin este că ei nu umblă cu Dumnezeu. Pentru majoritatea dintre ei, El înseamnă o zi de călătorie. Cu cât vei veghea mai îndeaproape asupra propriei tale inimi, cu atât mai mult vei fi tu însuţi vegheat şi ocrotit, pentru ca, prin cuvintele şi faptele tale, să nu dezonorezi adevărul, să nu dai ocazie limbii calomniatoare să o ia pe urma ta şi a adevărului şi astfel să faci ca sufletele să fie pierdute datorită faptului că tu ai neglijat cercetarea de sine, examinarea inimii şi evlavia adevărată. Comportamentul sfânt al pastorului lui Hristos trebuie să fie o mustrare pentru creştinii cu o vieţuire deşartă, de formă. Razele adevărului şi sfinţeniei ce strălucesc din cuvintele voastre serioase, cereşti, vor convinge pe alţii şi îi vor conduce la adevăr, iar cei din jurul vostru vor fi siliţi să spună că Dumnezeu este cu acest om, cu adevărat. Neatenţia şi slăbiciunea aşa-zişilor pastori ai lui Hristos îi fac să aibă atât de puţină influenţă. Există mulţi creştini cu numele, dar numai puţini oameni ai rugăciunii. Dacă predicatorii noştri ar fi bărbaţi care se roagă mai mult în cămăruţă, care să pună în practică în familiile lor ceea ce predică şi care să-şi conducă familiile cu demnitate şi seriozitate, lumina lor ar străluci cu adevărat pentru cei din jur.
29:35 Frate Hull, mi-a fost arătat că, dacă te-ai consacra lui Dumnezeu, dacă ai avea părtăşie cu El, dacă ai medita mult şi ai veghea asupra slăbiciunilor tale, dacă te-ai căi şi pocăi înaintea Domnului în cea mai adâncă umilinţă din cauza acestora, bizuindu-te pe El pentru tărie, tu te-ai angaja în cea mai bună lucrare în care te-ai implicat vreodată; pentru că astfel ai bea dintr-un izvor de apă vie şi ai putea da şi altora de băut din aceeaşi apă care te-a reînsufleţit şi te-a întărit şi pe tine.
29:36 Stimate frate, dacă nu se va face o schimbare în caracterul tău creştin, vei pierde viaţa veşnică; pentru că vrăjmaşul nostru, care este foarte ocupat, îţi va prinde picioarele în cursa lui, iar dacă nu eşti aproape de Domnul Hristos, vei cădea în plasa lui. Te simţi tulburat şi neliniştit şi
29:37 studiul este viaţa ta; însă uneori tu greşeşti subiectul. Când ar trebui să-ţi studiezi propria ta inimă, tu citeşti cărţi. Când ar trebui să te apropii, prin credinţă, tot mai mult de Hristos, tu studiezi cărţi. Am văzut că tot studiul tău este inutil dacă nu te cercetezi cu credincioşie pe tine însuţi. Tu nu te cunoşti pe tine însuţi şi mintea ta zăboveşte doar puţin asupra lui Dumnezeu. Tu eşti încrezător în tine şi treci cu vederea faptul că eul trebuie să moară dacă vrei să fii un bun pastor pentru Hristos. În afara amvonului îţi lipseşte sobrietatea şi seriozitatea. Aceste lucruri contracarează lucrarea ta de la amvon.
29:38 Încă, de când mi-a fost prezentat cazul tău în viziune, am văzut că îţi lipseşte ceva. Mintea ta nu este nobilă. Stai la amvon şi mânuieşti cele mai sfinte, sacre şi înălţătoare adevăruri într-o manieră destoinică; însă, când tratezi unele dintre cele mai solemne subiecte, adesea aduci în atenţie ceva comic pentru a produce zâmbete, şi acest lucru distruge în mod frecvent puterea care însoţeşte întreaga ta cuvântare. Tu mânuieşti adevăruri solemne cu uşurinţă, însă nu le trăieşti, şi acesta este motivul pentru care lipseşte aprobarea cerească. Mulţi dintre cei pentru ale căror urechi ai fost pe plac vor vorbi despre cuvântarea iscusită, despre capabilul predicator, însă ei nu vor fi mai mult însufleţiţi de necesitatea ascultării de adevăr decât înainte de a-l auzi. Ei merg înainte, călcând mai departe Legea lui Dumnezeu. Pastorul este cel care le-a plăcut lor, nu adevărul pe care acesta l-a rostit. Tu rămâi la o distanţă atât de mare de Dumnezeu, încât adevărul nu-şi poate face lucrarea. Tu trebuie să trăieşti religia în cămin, şi acest lucru îţi va înălţa familia şi soţia. Când eşti acasă, tu dai restricţiile la o parte şi te porţi ca un copil, fără să ai asupra ta povara adevărului şi a lucrării. Tu nu poţi fi socotit un exemplu.
29:39 Singura ta scăpare este să te cercetezi pe tine însuţi, lipsurile şi slăbiciunile tale. Nu înceta să veghezi asupra ta însuţi. Veghează mai îndeaproape asupra ta când eşti în familie. Veghează asupra ta când pleci de acasă. Tu îţi neglijezi datoriile din cămăruţă, îţi scoţi armura şi dai pe faţă un spirit de nesăbuinţă, care alungă îngerii din preajma ta
29:40 şi a familiei tale. Nu neglija să-ţi cercetezi propria inimă acasă. Nu îţi revărsa toate sentimentele numai asupra familiei. Păstrează-ţi cele mai bune simţăminte ale inimii pentru a le devota lui Isus, care te-a răscumpărat cu sângele Său. Când eşti acasă, echipează-te tot timpul pentru slujirea Învăţătorului atunci când vei pleca de acasă. Dacă faci acest lucru, vei avea asupra ta armura în orice moment. Dorinţa cea mai înaltă a sufletului tău va fi să dai slavă lui Dumnezeu, să faci voia Lui pe pământ şi te vei încrede astfel cu bucurie în El. Nu vei mai fi atât de tulburat, ci vei avea un subiect continuu pentru meditaţie, consacrare şi sfinţire. Am fost îndreptată către 1 Corinteni 9,27: "Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat." Ai o lucrare de făcut, aceea de a te înţelege pe tine însuţi. Nu te lăsa linguşit de remarcile pe care le fac unii fraţi neînţelepţi şi fără minte cu privire la eforturile tale. Dacă îţi laudă predicile, acest lucru să nu te încânte. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu însoţeşte lucrul tău, atunci roadele se vor vedea. Atunci predicarea ta nu doar va fi pe plac, ci va şi strânge suflete.
29:41 Frate Hull, trebuie să te aperi în toate privinţele. Am văzut că orice lucru care face ca inima să fie împărţită, sau îndepărtează din inimă dragostea supremă pentru Dumnezeu, sau împiedică încrederea totală şi fără margini în El îţi supune caracterul şi ia forma unui idol. Am fost îndreptată către cea dintâi şi cea mai mare poruncă: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău"(Matei 22,37). Nu este îngăduit ca sentimentele tale să se îndrepte într-altă parte decât spre Dumnezeu. Nimic nu trebuie să se interpună în calea iubirii noastre supreme sau a plăcerii pe care trebuie să o avem pentru El. Voinţa, dorinţele, planurile şi plăcerile tale trebuie să fie supuse. Tu ai ceva de învăţat - să-L înalţi pe Domnul Dumnezeu în inima ta, în vorbirea ta, în toate faptele tale; atunci Domnul Isus te poate învăţa, te poate ajuta, iar când îţi vei arunca năvodul în partea dreaptă a corăbiei, îl vei scoate la ţărm plin cu peşti. Însă, fără ajutorul lui Hristos la aruncarea năvodului, s-ar putea
29:42 să trudeşti săptămâni, luni şi ani fără să vezi prea multe roade.
29:43 Am văzut că tu te simţi ispitit să simţi că fraţii tăi te măsoară, că vor să pună prea multe restricţii asupra ta. Însă ei nu vor decât ca tu să trăieşti conform cu învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, iar îngerii veghează asupra ta cu cea mai mare grijă. Tu trebuie să-ţi conformezi viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să poţi fi binecuvântat şi întărit în El, căci altfel vei cădea pe cale în timp ce predici altora şi tu însuţi vei fi lepădat. Însă tu poţi fi biruitor şi poţi obţine viaţa veşnică. Tu te smulgi din cursa lui Satana, însă el pregăteşte alte curse pentru tine. Dumnezeu te va ajuta şi te va întări dacă Îl vei căuta cu stăruinţă. Însă cercetează-te cu atenţie. Pune în cumpănă fiecare motiv al inimii; ţinta ta să nu fie aceea de a ţine cuvântări strălucitoare în care să-l înalţi pe Moses Hull, ci să cauţi să-L înalţi pe Hristos. Simplifică adevărul în faţa ascultătorilor tăi în aşa fel, încât chiar oamenii cei mai simpli să-l înţeleagă. Fă ca predicile tale să fie simple, pătrunzătoare şi solemne. Adu-i pe oameni în faţa unei decizii. Fă-i să simtă forţa vitală a adevărului. Dacă cineva îţi spune vreun cuvânt pentru a te linguşi, mustră-l tăios. Spune unor asemenea persoane că Satana te-a tulburat un timp cu aşa ceva şi că ei nu trebuie să-i mai dea ajutor în lucrarea lui.
29:44 Când te afli printre surori, fii rezervat. Nu contează dacă ele gândesc despre tine că eşti nepoliticos. Dacă surorile, căsătorite sau necăsătorite, sunt prea familiare, respinge-le. Fii hotărât, neclintit, pentru ca ele să înţeleagă pentru totdeauna că tu nu încurajezi asemenea slăbiciuni. Când te afli în faţa tinerilor, fii întotdeauna serios, solemn. Am văzut că dacă tu şi fratele Loughborough faceţi din Dumnezeu tăria voastră, prin voi va fi îndeplinită o lucrare pentru umilul Său popor, căci doi pot alcătui o oştire. Apropiaţi-vă mai mult unul de altul, rugaţi-vă împreună şi fiecare separat, simţiţi-vă liber unul faţă de celălalt. Fratele Hull trebuie să se încreadă în judecata fratelui Loughborough şi să asculte de sfatul şi povaţa lui.
29:45 Pastori neconsacraţi
29:46 Pastorii care predică întreita solie îngerească trebuie să lucreze, având simţământul că Dumnezeu a pus asupra lor povara lucrării. Pastorii noştri nu vor duce lipsă dacă vor fi economi. Dacă duc lipsă, atunci, în orice poziţie ar fi aşezaţi, ei tot ar duce lipsă. Daţi-le ocaziile cele mai favorabile şi vor cheltui tot ce vor primi. Aşa a fost în cazul fratelui Hull. Unii ca aceştia au nevoie de un fond aproape inepuizabil, din care să tot ia pentru a fi mulţumiţi.
29:47 Aceia care nu ştiu să se administreze înţelept în lucrurile vremelnice, în general, nu ştiu nici în lucrurile spirituale. Ei nu pot zidi biserica. Poate că au daruri naturale sau sunt vorbitori iscusiţi, însă le lipseşte valoarea morală. S-ar putea să atragă mulţimi mari de oameni şi să stârnească impresii considerabile; însă, dacă vei căuta roadele, vei găsi foarte puţine sau poate chiar deloc. Asemenea bărbaţi sunt adesea pe deasupra lucrării şi îşi pierd dragostea pentru simplitatea Evangheliei. Ei nu sunt satisfăcuţi de adevărurile pe care le predică. Aşa a fost cazul fratelui Hull. El a dus lipsă de acel har care întemeiază sufletul în adevăr şi înnobilează caracterul unui bărbat. Este un lucru bun ca inima să fie întemeiată în har. Aceasta constituie temelia credinţei noastre.
29:48 În locurile pe unde a ţinut cuvântări fratele Hull, oamenii au fost mulţumiţi cu spiritul lui lejer şi cu stilul lui deosebit de a predica, însă doar foarte puţini au îmbrăţişat adevărul în urma strădaniilor lui; şi chiar dintre aceştia, o bună parte au renunţat curând la credinţă. Mulţi au fost dezamăgiţi că roadele eforturilor lui sunt atât de puţine. Mi-a fost arătat motivul. Lipseau umilinţa, simplitatea, curăţia şi sfinţenia vieţii. El a crezut că lucrul său iscusit este inegalabil şi că lucrarea aproape n-ar exista dacă nu ar fi contribuţia lui; însă, dacă ar fi cunoscut greutăţile pe care le au lucrătorii autentici, care au încercat
29:49 să-l ajute şi care au suferit din cauza lui, nu ar mai avea o părere atât de înaltă despre strădaniile sale. Modul lui de a lucra a fost o continuă povară pentru lucrare, aceasta prosperând mai degrabă fără contribuţia sa. Dorinţa fraţilor de a-l salva de la cădere i-a determinat să facă prea mult pentru el în privinţa mijloacelor de susţinere. Ei au fost mulţumiţi cu talentul lui de predicator, iar unii au fost atât de nechibzuiţi, încât l-au lăudat peste măsură, arătându-şi preferinţa hotărâtă pentru el, mai presus de alţi fraţi predicatori care ar fi contribuit mai mult la înaintarea adevărului pretutindeni. Acest lucru i-a făcut rău. El nu a fost suficient de umil şi nu a avut suficient din harul lui Dumnezeu pentru a se putea împotrivi linguşirii fraţilor săi. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe aceşti fraţi să-şi dea seama de greşeala lor şi niciodată să nu-i mai facă rău vreunui frate pastor tânăr, linguşindu-l.
29:50 Toţi aceia care doresc să se îndepărteze de rămăşiţa poporului lui Dumnezeu, pentru a-şi urma pornirile inimilor lor stricate, se vor arunca ei înşişi de bună-voie în mâinile lui Satana şi vor găsi această ocazie. Sunt şi alţii printre noi care sunt în pericol. Ei au o părere înaltă despre propria lor iscusinţă, în timp ce influenţa lor, în multe privinţe, a fost doar cu puţin mai bună decât cea a fratelui Hull. Dacă aceştia nu-şi vor reface pe deplin viaţa, pentru lucrare ar fi mai bine fără ei. Pastorii nesfinţiţi fac rău cauzei lui Dumnezeu şi sunt o povară grea asupra fraţilor lor. Este nevoie ca cineva să meargă pe urma lor pentru a le corecta greşelile şi pentru a-i întări pe cei pe care i-au slăbit ei şi i-au tras în jos prin influenţa lor. Ei sunt geloşi pe cei care au purtat poveri în lucrare, pe aceia care şi-ar sacrifica şi viaţa, dacă ar fi nevoie, pentru înaintarea cauzei adevărului. Ei socotesc că fraţii lor nu au motivaţii mai înalte decât ei. Procedând în acest fel cu pastorii, care sunt astfel supuşi ispitirilor lui Satana, li se face şi lor un rău şi în acelaşi timp se irosesc şi mijloace. Acest lucru le conferă influenţă şi îi aşează în poziţia în care pot face rău fraţilor lor şi cauzei lui Dumnezeu în modul cel mai profund.
29:51 Mi-a fost arătat că îndoielile exprimate în legătură cu credincioşia poziţiei noastre şi inspiraţia Cuvântului lui Dumnezeu nu au produs atâtea dificultăţi câte susţin unii. Aceste greutăţi nu au legătură atât de mult cu Biblia sau cu dovezile în favoarea credinţei noastre cât cu propriile lor inimi. Cerinţele Cuvântului lui Dumnezeu sunt prea mari pentru firea lor nesfinţită. "Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună"(Romani 8,7). Dacă pornirile inimii fireşti nu sunt ţinute în frâu şi nu sunt stăpânite de influenţa sfinţitoare a harului lui Dumnezeu primit prin intermediul credinţei, gândurile inimii nu sunt curate şi sfinte. Condiţiile mântuirii aduse în atenţie în Cuvântul lui Dumnezeu sunt raţionale, simple şi pozitive, neîngăduind nimic mai puţin decât conformarea desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu şi curăţia inimii şi a vieţii. Noi trebuie să răstignim eul cu toate patimile lui. Noi trebuie să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşindu-ne sfinţirea în temere de Dumnezeu.
29:52 Aproape în toate cazurile în care oamenii nu sunt convinşi de inspiraţia Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru se datorează vieţilor lor nesfinţite, pe care acel cuvânt îl condamnă. Ei nu îi vor primi sfaturile şi mustrările pentru că acestea le scot la iveală calea lor greşită. Ei nu îi iubesc pe cei pe care ar dori să-i convertească şi ar pune restricţii asupra lor. Greutăţile şi îndoielile care tulbură inima plină de vicii trebuie îndepărtate din faţa celui ce practică principiile curate ale adevărului.
29:53 Mulţi au talente prin care ar putea face mult bine dacă acestea ar fi sfinţite şi folosite pentru cauza lui Hristos, dar cu care, de asemenea, pot face mult rău dacă le folosesc în slujba necredinţei şi a lui Satana. Înălţarea de sine şi poftele nenumărate ale firii vor perverti talentele şi vor face din ele un blestem în loc de o binecuvântare. Satana, arhiamăgitorul, are talente minunate. El fost odată un înger înălţat, alături de Domnul Hristos. A căzut datorită înălţării de sine, care a dezlănţuit o răscoală în ceruri, şi mulţi au căzut împreună cu el.
29:54 După aceea, talentele şi iscusinţa lui au fost folosite împotriva stăpânirii lui Dumnezeu, căutând să-i determine pe cât mai mulţi să dispreţuiască autoritatea cerurilor. Aceia care sunt fermecaţi de maiestatea lui satanică pot alege să-l imite pe acest general căzut şi să împărtăşească în final soarta lui.
29:55 Curăţia vieţii duce la rafinarea ei, lucru care îi face pe cei ce o deţin să se îndepărteze tot mai mult de urâţenia şi îngăduirea păcatului. Unii ca aceştia nu se vor îndepărta de adevăr, nu vor ceda şi nu vor pune la îndoială inspiraţia Cuvântului lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ei se vor angaja în studiul zilnic al Cuvântului sacru cu un interes mereu crescând, iar dovezile creştinismului şi ale inspiraţiei îşi vor imprima impresiile în minte şi viaţă. Cei care iubesc păcatul se îndepărtează de Biblie, le va plăcea să se îndoiască şi vor deveni şovăielnici în ceea ce priveşte principiile. Ei vor primi şi vor susţine teorii false. Unii ca aceştia vor pune păcatele oamenilor pe seama împrejurărilor, iar când omul ajunge să comită un păcat mare, ei îl privesc cu milă, în loc să îl socotească un nelegiuit care trebuie pedepsit. Acestea sunt lucrurile pe care le va face întotdeauna o inimă stricată, depravată, care în decursul timpului va da pe faţă toate trăsăturile firii decăzute. Printr-un proces general, oamenii desfiinţează pe dată păcatul, pentru a putea evita necesitatea reformei şi efortului individual. Pentru a se elibera de obligaţia de a face vreun efort în prezent, mulţi sunt gata să socotească zadarnice toată lucrarea şi eforturile lor de pe parcursul vieţii, cât au urmat principiile sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu. Nevoia de filozofare a fratelui Hull îşi are fortăreaţa în stricăciunea inimii lui. Dumnezeu cheamă oameni care să meargă să lucreze în câmpul Său gata pentru seceriş, iar dacă sunt umili, devotaţi şi credincioşi, ei vor lua coroanele pe care le pierd aceşti pastori care, în privinţa credinţei, sunt nişte oameni destrăbălaţi.
29:56 Pe data de 5 noiembrie 1862, mi-a fost arătat că unii oameni îşi înţeleg greşit chemarea. Ei cred că un bărbat care nu poate munci efectiv sau care nu are un spirit de afacerist este bun de pastor. Mulţi fac o mare greşeală în această privinţă. Un bărbat care
29:57 nu se pricepe la afaceri poate să ajungă pastor, însă el va fi lipsit de acele calităţi pe care trebuie să le aibă orice pastor, pentru a-şi administra în mod înţelept comunitatea şi a fi de folos lucrării. Însă, atunci când este bun la amvon, dar, ca şi fratele Hull, nu se pricepe la administraţie, un pastor nu trebuie să pornească niciodată singur. Un altul trebuie să meargă alături de el pentru a-i suplini lipsa şi a conduce în locul lui. Şi chiar dacă acest lucru poate fi umilitor, el trebuie să dea atenţie judecăţii şi sfatului însoţitorului său, aşa cum un orb trebuie să meargă după unul care poate vedea. În acest fel, el va scăpa de multe primejdii care i s-ar putea dovedi fatale, dacă ar fi lăsat singur.
29:58 Progresul cauzei lui Dumnezeu depinde mult de pastorii care lucrează pe ogorul Evangheliei. Cei care predică altora adevărul trebuie să fie devotaţi, oameni gata de sacrificiu, credincioşi, care înţeleg lucrul pe care îl au de făcut şi vor să facă binele, deoarece ei ştiu că Dumnezeu este Cel ce i-a chemat în lucrare, oameni care simt valoarea sufletelor şi care vor purta poveri şi răspunderi. Un lucrător competent este cunoscut după lucrarea lui desăvârşită.
29:59 Sunt doar puţini predicatori printre noi. Şi deoarece lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de mult ajutor, unii au ajuns să creadă că oricine vrea să fie pastor este acceptat. Unii au socotit că cei care se roagă fără greutate în adunare sunt buni să meargă ca lucrători. Şi înainte de a fi încercaţi sau de a putea arăta vreo roadă a lucrării lor, aceşti bărbaţi pe care Dumnezeu nu i-a trimis au fost încurajaţi şi linguşiţi de unii fraţi lipsiţi de experienţă. Însă lucrarea făcută scoate la iveală caracterul lucrătorului. Ei dezbină şi seamănă confuzie, nu adună şi nu zidesc. Câţiva s-ar putea să primească adevărul ca urmare a eforturilor lor, însă aceştia, în general, nu se ridică mai sus decât cei de la care au aflat adevărul. Aceeaşi lipsă care le-a marcat viaţa va fi văzută şi în convertiţii lor.