29:38 Încă, de când mi-a fost prezentat cazul tău în viziune, am văzut că îţi lipseşte ceva. Mintea ta nu este nobilă. Stai la amvon şi mânuieşti cele mai sfinte, sacre şi înălţătoare adevăruri într-o manieră destoinică; însă, când tratezi unele dintre cele mai solemne subiecte, adesea aduci în atenţie ceva comic pentru a produce zâmbete, şi acest lucru distruge în mod frecvent puterea care însoţeşte întreaga ta cuvântare. Tu mânuieşti adevăruri solemne cu uşurinţă, însă nu le trăieşti, şi acesta este motivul pentru care lipseşte aprobarea cerească. Mulţi dintre cei pentru ale căror urechi ai fost pe plac vor vorbi despre cuvântarea iscusită, despre capabilul predicator, însă ei nu vor fi mai mult însufleţiţi de necesitatea ascultării de adevăr decât înainte de a-l auzi. Ei merg înainte, călcând mai departe Legea lui Dumnezeu. Pastorul este cel care le-a plăcut lor, nu adevărul pe care acesta l-a rostit. Tu rămâi la o distanţă atât de mare de Dumnezeu, încât adevărul nu-şi poate face lucrarea. Tu trebuie să trăieşti religia în cămin, şi acest lucru îţi va înălţa familia şi soţia. Când eşti acasă, tu dai restricţiile la o parte şi te porţi ca un copil, fără să ai asupra ta povara adevărului şi a lucrării. Tu nu poţi fi socotit un exemplu.