29:28 Am văzut că pastorii care lucrează prin cuvânt şi învăţătură au o mare lucrare în faţa lor; o mare răspundere zace asupra lor. În lucrarea pe care o fac, ei nu se apropie în suficientă măsură de inimi. Lucrarea lor este prea generală şi adesea prea împrăştiată, în loc să se concentreze chiar spre aceia pentru care lucrează. Când predică de la amvon, ei doar îşi încep lucrarea. După aceea, trebuie să trăiască ceea ce au predicat, veghind încontinuu asupra lor înşişi, pentru a nu atrage nici o batjocură asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei trebuie să ilustreze, prin exemplul lor, viaţa lui Hristos. 1 Corinteni 3,9: "Pentru că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu". 2 Corinteni 6,1: "Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu." Lucrarea pastorului nu se termină când pleacă de la amvon. El nu trebuie să lase deoparte povara şi să-şi ocupe mintea cu cititul sau scrisul decât atunci când acest lucru este neapărat necesar. El trebuie să facă în aşa fel, încât lucrarea sa publică să fie urmată de eforturi speciale, lucrând personal pentru suflete ori de câte ori se iveşte ocazia, discutând la gura sobei, implorând sufletele în Numele lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Lucrarea noastră de aici se va încheia în curând şi "fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui"(1 Corinteni 3,8).