28:48 David a observat că, deşi vieţile unora fuseseră neprihănite în timpul maturităţii, pe măsură ce s-au apropiat de vârsta bătrâneţii, parcă şi-au pierdut stăpânirea de sine. Satana fusese cel care intervenise şi pusese stăpânire pe minţile lor, făcându-i să fie nemulţumiţi şi nestăpâniţi. El a văzut că mulţi din cei în vârstă păreau a fi fost părăsiţi de Domnul şi se expuseseră batjocurii şi ocării vrăjmaşilor lor. David a fost profund mişcat; privind înainte la timpul când avea să fie înaintat în vârstă, s-a întristat. El se temea că Domnul avea să-l părăsească şi că avea să fie şi el tot aşa de nefericit ca şi ceilalţi bătrâni la ale căror vieţi privise şi că avea să fie lăsat de ocara vrăjmaşilor Domnului. Cu această povară asupra lui, el se roagă fierbinte: "Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!""O, Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe şi până acum eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni"(Psalm 71,9.17.18). David simţea nevoia de veghere împotriva relelor care aveau să însoţească vârsta bătrâneţii.