27:1 MĂRTURIA 10 Primejdii pentru tineri - 1
27:2 La data de 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva primejdii pentru cei tineri. Satana stăpâneşte minţile celor tineri şi îi abate de la calea cea dreaptă. Ei nu îi cunosc planurile şi, în aceste vremuri primejdioase, părinţii trebuie să se trezească şi să lucreze cu stăruinţă şi în mod neobosit pentru a respinge prima tentativă din partea duşmanului. Ei trebuie să-şi instruiască copiii la plecare şi la venire, când se ridică şi când se aşează, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, azi un pic, mâine un pic.
27:3 Lucrul mamei începe în pruncie. Ea trebuie să supună voinţa şi temperamentul copilului ei şi să-l înveţe să asculte. Pe măsură ce copilul creşte, nu lăsaţi mâna să se odihnească. Fiecare mamă trebuie să-şi ia timp să gândească împreună cu copiii ei, să le corecteze greşelile şi să-i înveţe cu răbdare calea cea dreaptă. Părinţii creştini trebuie să ştie că ei îşi educă şi îşi formează copiii spre a deveni copii ai lui Dumnezeu. Întreaga experienţă religioasă a copiilor este influenţată de instrucţiunile date şi de caracterul format în copilărie. Dacă voinţa nu este atunci supusă şi nu este făcută să cedeze voinţei părinţilor, a învăţa această lecţie în anii de mai târziu va fi o sarcină foarte dificilă. Ce luptă grea, ce conflict să supui acea voinţă care nu a fost niciodată supusă cerinţelor lui Dumnezeu! Părinţii care neglijează această lucrare importantă comit
27:4 o mare greşeală şi un păcat împotriva bieţilor lor copii şi împotriva lui Dumnezeu.
27:5 Copiii care sunt sub o disciplină strictă vor avea din când în când sentimente de nemulţumire. Când sunt ţinuţi în frâu, vor deveni nerăbdători şi vor dori să meargă pe calea pe care o aleg ei, să plece şi să vină aşa cum vor ei. În special între zece şi optsprezece ani, ei vor simţi adesea că nu e nici un rău să meargă la petreceri şi alte întâlniri cu tinerii; totuşi părinţii lor, care au experienţă, pot să vadă pericolul. Ei sunt familiarizaţi cu temperamentele specifice ale copiilor lor şi ştiu care este influenţa acestor lucruri asupra minţilor lor şi, din dorinţa de a-i vedea mântuiţi, trebuie să-i ţină departe de aceste distracţii care le stârnesc anumite patimi. Când aceşti copii decid în dreptul lor să lase plăcerile acestei lumi şi să devină ucenici ai lui Hristos, ce povară s-a ridicat de pe inimile acestor părinţi grijulii şi credincioşi. Însă chiar şi atunci străduinţele părinţilor nu trebuie să înceteze. Copiii nu trebuie lăsaţi să urmeze propria lor cale şi să aleagă întotdeauna pentru ei înşişi. Ei de-abia au început să lupte cu seriozitate împotriva păcatului, mândriei, patimii, invidiei, geloziei, urii şi a tuturor relelor inimii fireşti. Iar părinţii trebuie să vegheze şi să le dea sfaturi copiilor lor, să decidă pentru ei şi să le arate că, dacă nu cedează cu voioşie şi nu îşi ascultă de bună-voie părinţii, ei nu vor putea fi supuşi lui Dumnezeu şi le va fi imposibil să fie creştini.
27:6 Părinţii trebuie să-şi încurajeze copiii să aibă încredere în ei şi să-şi despovăreze asupra lor toate durerile inimii lor, necazurile şi încercările lor de zi cu zi. În acest fel, părinţii pot învăţa să simtă împreună cu copiii lor şi se pot ruga împreună cu ei şi pentru ei ca Dumnezeu să-i ocrotească şi să-i călăuzească. Ei trebuie să-i îndrepte spre Prietenul şi Sfătuitorul lor care niciodată nu dă greş, care simte cu ei în neputinţele lor şi care a fost ispitit în toate lucrurile, ca şi noi, dar fără păcat.
27:7 Satana îi ispiteşte pe copii să fie rezervaţi faţă de părinţii lor şi să-şi aleagă drept confidenţi prieteni de aceeaşi vârstă cu ei, lipsiţi de experienţă;
27:8 însă unii ca aceştia nu îi pot ajuta, ci le vor da sfaturi rele. Băieţi şi fete se adună laolaltă şi flecăresc, râd, glumesc şi Îl alungă pe Domnul Hristos din inimile lor şi pe îngeri din preajma lor prin prostiile lor nesăbuite. Discuţii nefolositoare despre ce au făcut unii, vorbe goale despre cutare băiat sau fată ofilesc gândurile şi sentimentele nobile, devoţionale, şi alungă din inimă dorinţele bune şi sfinte, lăsând-o rece şi lipsită de adevărata dragoste pentru Dumnezeu şi adevărul Său.
27:9 Copiii ar fi salvaţi de multe rele dacă ar fi mai apropiaţi de părinţii lor. Părinţii ar trebui să încurajeze în copiii lor dispoziţia de a fi deschişi şi sinceri cu ei, de a veni la ei cu toate greutăţile lor, când sunt nesiguri ce cale este bună, prezentând problema respectivă exact aşa cum o văd ei în faţa părinţilor şi cerându-le sfatul. Cine poate chibzui şi întrevedea pericolele mai bine decât părinţii credincioşi? Cine ar putea înţelege mai bine decât ei temperamentele specifice ale copiilor lor? Mama, care a urmărit fiecare pas înainte al minţii încă din pruncie şi care este cel mai bine familiarizată cu înclinaţiile lor naturale, este persoana cea mai bine pregătită pentru a-şi sfătui copiii. Cine poate spune mai bine decât mama, ajutată de tată, care trăsături trebuie dezvoltate şi care trebuie ţinute în frâu?
27:10 Copiii creştini vor prefera dragostea şi aprobarea părinţilor lor temători de Dumnezeu mai presus de orice binecuvântare vremelnică. Ei îşi vor iubi şi onora părinţii. Una dintre preocupările principale ale vieţii lor va fi aceea de a-şi face părinţii fericiţi. În acest veac răzvrătit, copiii care nu au fost bine educaţi şi disciplinaţi simt doar în mică măsură care le sunt obligaţiile faţă de părinţi. Adesea se întâmplă ca, cu cât părinţii fac mai mult pentru ei, cu atât ei sunt mai nerecunoscători şi mai lipsiţi de respect. Copiii care au fost alintaţi şi răsfăţaţi totdeauna aşteaptă acest lucru; iar dacă aşteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiţi şi se descurajează. Aceeaşi dispoziţie se va vedea pe tot parcursul vieţii lor; ei vor fi neajutoraţi şi se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora,
27:11 aşteptând onoruri de la alţii. Iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturităţii, ei socotesc că sunt maltrataţi; şi astfel ei duc o viaţă agitată, cu greu purtându-şi sarcinile, murmurând adesea şi fiind nemulţumiţi că nu toate lucrurile le sunt pe plac.
27:12 Părinţii greşiţi îşi învaţă copiii lecţii care se vor dovedi nimicitoare pentru ei şi astfel sădesc spini pentru propriile lor picioare. Ei gândesc că, dacă satisfac dorinţele copiilor lor şi îi lasă să-şi urmeze propriile înclinaţii, le pot câştiga ataşamentul. Ce greşeală! Copiii care sunt îngăduiţi astfel cresc cu dorinţele neţinute în frâu, fără să cedeze, egoişti, exigenţi şi aroganţi, un blestem pentru ei înşişi şi pentru toţi cei din jurul lor. Într-o mare măsură, părinţii ţin în propriile lor mâini fericirea viitoare a copiilor lor. Ei au asupra lor lucrarea importantă de formare a caracterului acestor copii. Învăţămintele pe care le primesc în copilărie îi vor urmări toată viaţa. Părinţii seamănă sămânţa care va răsări şi va aduce roadă spre bine sau spre rău. Ei îşi pot face copiii fie fericiţi, fie nenorociţi.
27:13 Copiii trebuie învăţaţi încă de când sunt foarte mici să fie folositori, să se ajute pe ei înşişi şi să-i ajute şi pe alţii. Multe fiice ale acestui veac pot, fără vreo mustrare de conştiinţă, să-şi vadă mamele trudind, gătind, spălând sau călcând, în timp ce ele stau în salon şi citesc poveşti, tricotează, croşetează sau brodează. Inimile lor sunt la fel de nesimţitoare ca şi o piatră. Însă de unde provine acest rău? Cine sunt cei care trebuie cel mai mult învinuiţi pentru această stare de lucruri? Bieţii părinţi, desigur, ei, care s-au amăgit singuri. Ei trec cu vederea binele viitor al copiilor lor şi, în dragostea lor greşit înţeleasă, îi lasă să trândăvească ori să facă lucruri de mică însemnătate, care nu necesită exersarea minţii sau a muşchilor, şi apoi îşi scuză fiicele indolente pentru că sunt slabe. Ce le-a făcut să fie slabe? În multe cazuri, felul cum
27:14 au procedat părinţii. O măsură suficientă de mişcare fizică în gospodărie le-ar face bine atât minţii, cât şi trupului. Însă copiii sunt lipsiţi de aceste lucruri datorită unor idei greşite, până ce ajung refractari faţă de muncă. Pentru ei aceasta ajunge ceva neplăcut, care nu corespunde cu ideile lor cu privire la rafinament. Se socoteşte a fi lipsă de eleganţă şi chiar grosolan să speli vase, să calci sau să speli rufe. Aceasta este educaţia la modă care se dă copiilor în acest veac nenorocit.
27:15 Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuzit după principii mai înalte decât cele ale lumii, care caută să-şi măsoare toate faptele după ceea ce este la modă. Părinţii temători de Dumnezeu trebuie să-şi educe copiii pentru o viaţă utilă. Ei nu trebuie să îngăduie ca principiile lor de educaţie să fie pângărite de noţiunile extravagante ce domină acest veac şi care i-ar conduce la conformarea cu moda şi părerile lumeşti. Ei nu trebuie să le îngăduie copiilor lor să-şi aleagă singuri prietenii. Învăţaţi-i că este datoria voastră să alegeţi pentru ei. Pregătiţi-i să poarte poveri încă de când sunt mici. Dacă ei nu au fost obişnuiţi cu munca, în curând vor fi plictisiţi, obosiţi. Se vor plânge de dureri de mijloc, de umeri şi de membre; iar voi veţi fi în pericol, datorită iubirii pe care le-o dovediţi, de a face voi înşivă lucrul care trebuie făcut de ei decât să-i vedeţi că suferă câtuşi de puţin. La început daţi-le puţin de făcut, apoi creşteţi măsura câte puţin în fiecare zi, până ce ajung să fie în stare să muncească suficient fără a fi plictisiţi. Inactivitatea este cauza cea mai mare pentru durerile de mijloc şi de umeri la copii.
27:16 Există o categorie de tinere în acest veac care nu sunt decât nişte creaturi inutile, care nu fac altceva decât să respire, să mănânce, să se îmbrace, să vorbească flecării şi lucruri lipsite de sens, în timp ce ţin între degete o bucată de broderie sau croşeta. Însă puţini tineri dovedesc cu adevărat o judecată sănătoasă şi un adevărat bun simţ. Ei duc o viaţă de "fluture din floare în floare", fără a avea în vedere un anumit obiectiv. Când această categorie de tineri lumeşti se adună laolaltă, tot ce poţi auzi de la ei sunt câteva
27:17 remarci cu privire la îmbrăcăminte sau la vreun lucru neimportant, iar apoi râd de propriile lor remarci, pe care le socotesc foarte strălucitoare. Acest lucru are loc în mod frecvent în prezenţa persoanelor mai în vârstă, care nu se pot simţi decât întristate de atâta lipsă de respect pentru vârsta lor. Aceşti tineri par a-şi fi pierdut cu totul bunul-simţ şi manierele sănătoase. Totuşi, felul în care au fost educaţi îi determină să considere că acesta este cel mai înalt grad de rafinament.
27:18 Acest spirit este ca o boală molipsitoare. Părinţii din poporul lui Dumnezeu trebuie să aleagă compania pentru copiii lor şi să-i înveţe să evite tovărăşia celor lumeşti. Mamele trebuie să-şi ia fiicele în bucătărie şi să le înveţe cu răbdare. Prin această muncă, muşchii lor vor căpăta vigoare şi tărie, iar gândurile lor vor fi mai sănătoase şi mai înălţătoare la încheierea zilei. Poate că sunt obosite, însă ce dulce este odihna după o măsură corespunzătoare de muncă! Somnul, regeneratorul dulce al naturii, întăreşte trupul obosit şi îl pregăteşte pentru datoriile zilei următoare. Nu le daţi de înţeles copiilor voştri că nu contează dacă ei muncesc sau nu. Învăţaţi-i că este nevoie de ajutorul lor, că timpul lor este valoros şi că voi depindeţi de munca lor.
27:19 Mi-a fost arătat că multe păcate sunt urmarea leneviei. Mâinile şi minţile active, harnice, nu au timp să dea atenţie ispitelor sugerate de vrăjmaş; însă mâinile şi minţile leneşe sunt cu totul gata pentru stăpânirea lor de către Satana. Mintea, când nu este ocupată cu lucruri potrivite, zăboveşte asupra unor lucruri necorespunzătoare. Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii că lenevia este păcat. Am fost îndreptată spre Ezechiel 16,49: "Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit."
27:20 Copiii trebuie să simtă că sunt datori faţă de părinţii lor, care au vegheat asupra lor în pruncie şi i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei trebuie să-şi dea seama că părinţii lor au avut multe griji datorită lor. Mai ales părinţii conştiincioşi,
27:21 evlavioşi, au avut cea mai mare grijă ca fiii şi fiicele lor să apuce pe calea cea bună. Când au văzut greşeli la copiii lor, cât de grea le-a fost inima! Dacă aceşti copii, care au produs acele dureri de inimă, ar putea vedea efectul căilor urmate de ei, cu siguranţă că s-ar îmblânzi. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei şi auzi rugăciunile ei către Dumnezeu în favoarea lor, dacă i-ar putea asculta suspinele şi oftatul, inimile lor ar fi sensibilizate şi şi-ar mărturisi de grabă greşelile şi ar cere iertare. Atât cei în vârstă, cât şi cei tineri au o lucrare de făcut. Părinţii trebuie să fie mai bine pregătiţi pentru a-şi face datoria faţă de copiii lor. Unii părinţi nu înţeleg că fiii şi fiicele lor nu le sunt apropiaţi cu adevărat. Există adesea o distanţă mare între părinţi şi copii. Dacă părinţii ar pătrunde mai adânc în simţămintele copiilor lor şi ar scoate afară ceea ce este în inimile lor, acest lucru ar avea o influenţă benefică asupra lor.
27:22 Părinţii trebuie să lucreze cu credincioşie cu sufletele care le-au fost încredinţate. Ei nu trebuie să încurajeze în copiii lor mândria, extravaganţa sau dorinţa de etalare. Ei nu trebuie să-i înveţe sau să îngăduie ca aceştia să înveţe din altă parte mici şmecherii, care sunt atrăgătoare pentru copiii mici, dar de care va trebui să se dezveţe şi să se îndrepte când vor fi mai mari. Deprinderile formate la început nu se uită uşor. Părinţilor, voi trebuie să începeţi să disciplinaţi minţile copiilor voştri încă de când sunt foarte mici, pentru ca, în cele din urmă, să poată deveni creştini. Toate eforturile voastre să fie spre mântuirea lor. Lucraţi ca şi când ei v-au fost daţi în grijă pentru a deveni nestemate preţioase, care să strălucească în Împărăţia lui Dumnezeu. Aveţi grijă cum îi legănaţi să doarmă în groapa pieirii, având mentalitatea greşită că nu sunt destul de mari ca să dea socoteală, nu sunt suficient de mari ca să se pocăiască de păcatele lor şi să-L mărturisească pe Domnul Hristos.
27:23 Am fost îndreptată spre multe făgăduinţe preţioase raportate pentru cei care Îl caută pe Mântuitorul încă de când sunt tineri. Eclesiastul 12,1: "Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi nu se apropie anii când vei zice: "Nu găsesc nici o plăcere în ei."(Proverbe 8,17): "Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc şi Mă caută cu tot dinadinsul." Marele Păstor al lui Israel încă spune: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a unora ca ei"(Luca 18,16). Învăţaţi-i pe copii că anii copilăriei sunt cei mai buni ani pentru a-L căuta pe Domnul. Atunci poverile vieţii nu sunt grele asupra lor, minţile lor tinere nu sunt hărţuite de griji şi ei pot să-I consacre lui Dumnezeu tot ce este mai bun în puterea lor.
27:24 Noi trăim într-un veac nenorocit pentru copii. Un curent puternic duce în jos, spre pierzare, şi este nevoie de ceva mai mult decât experienţa şi puterea unui copil pentru a se împotrivi acestui curent şi a nu fi dus în jos de el. Tinerii în general par a fi captivii lui Satana şi el şi îngerii lui îi conduc spre pieire sigură. Satana şi oştirile lui luptă împotriva conducerii lui Dumnezeu şi vor încerca să-i tulbure şi să-i ia în stăpânire cu ispitirile lor pe toţi aceia care au dorinţa să-şi predea inimile şi să se supună cerinţelor lui Dumnezeu, astfel ca aceştia să ajungă descurajaţi şi să renunţe la luptă.
27:25 Părinţi, ajutaţi-vă copiii! Treziţi-vă din letargia în care vă aflaţi. Vegheaţi continuu împotriva curentului răului cu care Satana îi înconjoară mereu pe copiii voştri. Copiii nu pot face ei înşişi acest lucru, însă părinţii pot face mult. Prin rugăciune serioasă şi credinţă vie pot fi obţinute mari biruinţe. Unii părinţi nu îşi dau seama de responsabilităţile pe care le au şi au neglijat educaţia religioasă a copiilor lor. Dimineaţa, primele gânduri ale creştinului trebuie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrul vremelnic şi interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar. Copiii trebuie învăţaţi să respecte şi să trateze cu reverenţă ceasul rugăciunii. Înainte de a pleca de acasă la lucru, întreaga familie trebuie adunată împreună, iar tatăl, sau mama în absenţa tatălui, trebuie să se roage cu stăruinţă ca Dumnezeu să fie cu ei pe parcursul zilei. Veniţi în umilinţă, cu o inimă plină de duioşie
27:26 şi cu acea conştienţă a pericolelor şi ispitelor care sunt în faţa voastră şi a copiilor voştri; prin credinţă legaţi-i de altar, implorând grija Domnului pentru ei. Îngerii păzitori îi vor ocroti pe copiii care sunt astfel consacraţi lui Dumnezeu. Este datoria părinţilor creştini ca dimineaţa şi seara, prin rugăciune arzătoare şi credinţă neclintită, să ridice un gard în jurul copiilor lor. Ei trebuie să-i educe cu răbdare, să-i înveţe cu bunătate şi în mod neobosit cum să trăiască pentru a fi pe plac lui Dumnezeu.
27:27 Nerăbdarea părinţilor stârneşte nerăbdare în copii. Patima manifestată la părinţi trezeşte patimă în copii şi le aţâţă trăsăturile rele din firea lor. Unii părinţi îşi corectează copiii foarte sever, într-un spirit de nerăbdare şi adesea cu patimă. Asemenea îndreptări nu aduc rezultate bune. Căutând să îndrepte un rău, ei creează alte două rele. Critica continuă şi biciuirea îi împietreşte pe copii şi îi îndepărtează de părinţii lor. Părinţii trebuie să înveţe mai întâi să se stăpânească pe ei înşişi şi după aceea vor putea să-şi ţină mai bine în frâu copiii. De fiecare dată când îşi pierd controlul de sine şi vorbesc sau acţionează cu nerăbdare, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Ei trebuie să judece mai întâi lucrurile împreună cu copiii lor, să le arate în mod clar greşelile, să le arate când au păcătuit şi să-i facă să înţeleagă că nu au păcătuit numai împotriva părinţilor lor, ci şi împotriva lui Dumnezeu. Având înainte de toate voi înşivă o inimă supusă, plină de milă şi întristată datorită greşelilor copiilor voştri, rugaţi-vă împreună cu ei înainte de a-i pedepsi. Atunci, atitudinea voastră nu-i va face să vă urască. Ei vă vor iubi. Vor vedea că nu îi pedepsiţi pentru că v-au produs necazuri sau pentru că vreţi să vă descărcaţi nervii pe ei; ci faceţi acest lucru dintr-un simţ al datoriei, spre binele lor, ca să nu fie lăsaţi să crească în păcat.
27:28 Unii părinţi au greşit în ce priveşte educaţia religioasă a copiilor lor şi au neglijat de asemenea chiar educaţia lor şcolară. Nici una nu trebuie neglijată. Minţile copiilor sunt active, iar dacă nu sunt ocupaţi cu o muncă fizică sau cu şcoala, ei vor fi expuşi unor influenţe rele. Este un păcat
27:29 pentru părinţi să le îngăduie copiilor să crească în ignoranţă. Ei trebuie să-i aprovizioneze cu cărţi folositoare şi interesante şi trebuie să-i înveţe să muncească, să aibă ore speciale pentru muncă fizică şi ore consacrate studiului şi rugăciunii. Părinţii trebuie să caute să înnobileze minţile copiilor lor şi să le cultive facultăţile mintale. Mintea nesupravegheată, necultivată, este în general josnică, senzuală şi întinată. Satana foloseşte toate ocaziile şi pentru a învăţa minţile să fie leneşe.
27:30 Părinţilor, îngerul raportor notează fiecare cuvânt lipsit de răbdare, nervos, pe care îl rostiţi faţă de copiii voştri. Fiecare greşeală pe care o faceţi în a le da o educaţie corespunzătoare şi în a le arăta gravitatea extraordinară a păcatului şi rezultatul final al unei umblări păcătoase este însemnată în dreptul numelui vostru, împotriva voastră. Orice cuvânt neglijent, neatent sau în glumă rostit în faţa lor, orice cuvânt care nu este curat şi nobil este notat de îngerul raportor ca fiind o pată pe caracterul vostru creştin. Toate faptele voastre sunt notate, fie că sunt bune, fie că sunt rele.
27:31 Părinţii nu pot avea succes în creşterea copiilor până ce ei nu ajung la o totală stăpânire de sine a propriilor lor fiinţe. Ei trebuie să înveţe mai întâi să se supună pe ei înşişi, să-şi stăpânească cuvintele şi chiar expresia feţei. Ei nu trebuie să îngăduie ca tonul vocii lor să fie ridicat sau tulburat de emoţie sau patimă. Atunci ei pot avea o influenţă hotărâtă asupra copiilor lor. Copiii s-ar putea să dorească să facă ceea ce este bine, s-ar putea să-şi propună în inimile lor să fie ascultători şi buni faţă de părinţii lor sau faţă de persoanele care îi cresc; însă ei au nevoie de ajutor şi încurajare din partea acestora. S-ar putea să ia hotărâri bune; însă, dacă principiile lor nu sunt întemeiate pe legătura lor cu Dumnezeu, iar vieţile lor nu sunt influenţate de harul înnoitor al lui Dumnezeu, ei nu vor putea ajunge la ţintă.
27:32 Părinţii ar trebui să-şi dubleze eforturile în vederea mântuirii copiilor lor. Ei trebuie să-i înveţe cu credincioşie, nu să lase educaţia pe seama lor. Celor mai mici nu trebuie să li se îngăduie să înveţe şi binele, şi răul la întâmplare,
27:33 la gândul că, în viitor, cândva, binele va predomina, iar răul nu va mai avea o influenţă atât de mare. Răul se va dezvolta mult mai repede decât binele. Este posibil ca răul pe care l-au învăţat să fie eradicat după câţiva ani; însă cine îşi permite acest risc? Timpul este scurt. Este mai uşor şi mai sigur să semănaţi o sămânţă bună şi curată în inimile copiilor voştri decât să smulgeţi buruieni după aceea. Este datoria părinţilor de a veghea astfel ca influenţele din jur să nu aibă un efect vătămător asupra copiilor lor. Este datoria lor de a le alege tovarăşii şi de a nu îngădui ca ei să aleagă pentru ei înşişi. Cine se va ocupa de acest lucru, dacă nu părinţii? Oare cine, dacă nu voi, trebuie să aibă acest interes? Cine poate avea acea grijă continuă şi dragoste profundă pe care o au părinţii?
27:34 Copiii păzitorilor Sabatului s-ar putea să devină nerăbdători pentru că sunt ţinuţi în frâu şi să-şi considere părinţii prea stricţi; s-ar putea chiar ca în inimile lor să ia naştere resentimente, nemulţumire, gânduri rele împotriva acelora care lucrează pentru binele lor prezent şi pentru binele lor viitor şi veşnic. Însă, dacă viaţa le va mai fi îngăduită câţiva ani, ei îşi vor binecuvânta părinţii pentru grija aceea strictă şi pentru vegherea credincioasă pe care le-au dovedit faţă de ei în anii lipsiţi de experienţă. Părinţii trebuie să explice şi să simplifice planul de mântuire pentru copiii lor, astfel ca minţile lor fragede să-l poată înţelege. Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari pentru a discuta împreună cu ei subiectul religiei personale. Nu-i învăţaţi pe copiii voştri având în vedere vreun timp în viitor când ei vor fi suficient de mari ca să se pocăiască şi să creadă adevărul. Dacă sunt învăţaţi în mod corespunzător, chiar copiii cei mai mici pot avea vederi corecte cu privire la starea lor păcătoasă şi la planul de mântuire prin Isus Hristos. Pastorii sunt în general prea indiferenţi faţă de mântuirea copiilor şi ei nu sunt suficient de devotaţi acestui subiect, cum ar trebuie să fie. Adesea trec nefolosite ocazii de aur, când minţile copiilor pot fi impresionate.
27:35 Influenţele rele care îi înconjoară pe copiii noştri sunt aproape copleşitoare; acestea le strică minţile şi îi conduc spre
27:36 ruină. Minţile celor tineri sunt în general îndreptate spre rău; la o vârstă fragedă, chiar înainte de formarea caracterului şi maturizarea judecăţii lor, ei preferă tovărăşii care au o influenţă vătămătoare asupra lor. Unii se ataşează de celălalt sex împotriva voinţei şi rugăminţilor părinţilor lor şi calcă porunca a cincea, necinstindu-i. Este datoria părinţilor de a veghea asupra copiilor lor, la venire şi la plecare. Ei trebuie să-i încurajeze, să găsească stimulente care să-i atragă spre casă şi să vadă că părinţii lor se interesează de ei. Ei trebuie să facă din cămin un loc plăcut şi vesel.
27:37 Taţilor şi mamelor, vorbiţi cu bunătate copiilor voştri; amintiţi-vă cât de sensibili sunteţi voi înşivă şi cât de puţin puteţi îndura dacă sunteţi învinuiţi; cugetaţi la acest lucru şi veţi vedea că şi copiii voştri sunt ca voi. Ceea ce voi nu puteţi suporta nu puneţi asupra lor. Dacă voi nu puteţi suporta critica şi învinuirea, nici copiii voştri nu pot, căci ei sunt mai slabi decât voi şi nu pot suporta atât de mult. Faceţi în aşa fel încât cuvintele voastre, plăcute şi vesele, să fie precum razele de soare în familia voastră. Roadele stăpânirii de sine, ale amabilităţii şi lucrului neobosit vă vor fi răsplătite însutit. Părinţii nu au dreptul să aducă nori asupra fericirii copiilor lor prin căutare de greşeli sau critică aspră pentru greşeli neînsemnate. Greşeala, păcatul care se face trebuie făcut să apară aşa cum este el în realitate şi trebuie procedat astfel încât să nu se mai repete. Copiii trebuie învăţaţi să aibă acel simţ al vinovăţiei lor, dar totuşi nu trebuie lăsaţi să se simtă deznădăjduiţi, ci să li se dea curaj să simtă că pot dobândi iarăşi încrederea şi aprobarea voastră.
27:38 Unii părinţi greşesc acordându-le copiilor lor prea multă libertate. Uneori ei au prea multă încredere în ei înşişi şi nu îşi văd greşelile. Este greşit a le îngădui copiilor, cu o anumită cheltuială, să călătorească la distanţă de casă, neînsoţiţi de părinţi sau alţi supraveghetori. Acest lucru are o influenţă rea asupra
27:39 copiilor. Ei încep să simtă că au o anumită importanţă şi că anumite privilegii le aparţin numai lor, iar dacă toate aceste lucruri nu le sunt acordate, ei se consideră maltrataţi. Ei fac referinţe la copiii care pleacă şi vin când vor, care au atât de multe favoruri, pe când ei au atât de puţine.
27:40 Iar mama, de teamă să nu fie considerată nedreaptă de către copiii ei, le satisface dorinţele, care, în final, se dovedesc a fi foarte vătămătoare. Copiii care pleacă în vizite, nesupravegheaţi de ochiul părintesc, care să-i vadă şi să le îndrepte greşelile, învaţă uneori anumite lucruri pentru îndepărtarea cărora e nevoie de luni de zile. Am fost îndreptată spre cazurile unor părinţi care aveau copii buni, ascultători, şi care, având mare încredere în anumite familii, şi-au lăsat copiii să plece în vizită la aceşti prieteni, la distanţă de casă. Din acel moment, s-a produs o schimbare totală în comportamentul şi caracterul copiilor lor. Înainte, ei erau mulţumiţi şi fericiţi în cămin şi nu aveau o dorinţă atât de mare de a fi în compania altor persoane tinere. Când s-au întors la părinţii lor, restricţiile li s-au părut nedrepte, iar casa ca o închisoare. Astfel de acţiuni neînţelepte din partea părinţilor decid caracterul copiilor lor.
27:41 Prin astfel de vizite, unii copii îşi formează tovărăşii care se vor dovedi în final spre pierzarea lor. Părinţilor, pe cât este cu putinţă, ţineţi-vă copiii alături de voi şi supravegheaţi-i cu cea mai mare atenţie. Când îi lăsaţi să plece departe de casă, ei simt că sunt destul de mari ca să-şi poarte de grijă şi să facă ei înşişi alegerile. Când tinerii sunt lăsaţi în acest fel, discuţiile lor se îndreaptă adesea asupra unor subiecte care nu îi rafinează, nu îi înnobilează şi nici nu le măresc ataşamentul faţă de lucrurile religioase. Cu cât li se va îngădui mai des să plece de acasă, cu atât le va fi mai mare dorinţa de a pleca, iar căminul va fi tot mai puţin atrăgător pentru ei.
27:42 Copii, Dumnezeu a găsit de cuviinţă să vă încredinţeze grijii părinţilor voştri pentru ca ei să vă educe şi să vă disciplineze, făcându-şi în acest fel partea lor pentru formarea caracterului vostru pentru ceruri. Cu toate acestea, depinde de voi dacă vă veţi forma un caracter creştin deosebit, folosind la maximum avantajele pe care vi le-au
27:43 pus la dispoziţie părinţii voştri credincioşi, evlavioşi, care se roagă pentru voi. Neputând să facă faţă tuturor grijilor legate de copiii lor, chiar fiind foarte credincioşi, părinţii nu îşi pot salva copiii. Şi copiii au o lucrare de făcut. Fiecare copil constituie un caz special de care trebuie să se ocupe în mod individual. Părinţi credincioşi, voi aveţi în faţa voastră o lucrare plină de răspundere, aceea de a le călăuzi paşii copiilor voştri, chiar în ce priveşte experienţa lor religioasă. Dacă Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, ei vă vor binecuvânta şi vă vor respecta pentru grija pe care aţi dovedit-o faţă de ei şi pentru credincioşia voastră în a le ţine în frâu dorinţele şi a le supune voinţa.
27:44 Curentul care predomină în lume este acela de a le îngădui tinerilor să urmeze înclinaţiile naturale ale minţii lor. Iar dacă sunt foarte sălbatici când sunt mici, părinţii spun că se vor îndrepta după un timp şi, când vor avea 16 sau 18 ani, vor judeca ei înşişi şi îşi vor părăsi obiceiurile rele, devenind în cele din urmă oameni folositori. Ce greşeală! Timp de ani de zile, ei îi îngăduie vrăjmaşului să semene în grădina inimii; ei îngăduie unor principii greşite să se dezvolte şi în multe cazuri toată truda depusă după aceea pentru acel pământ nu va folosi la nimic. Satana este un lucrător iscusit, neobosit, un duşman de moarte. Ori de câte ori se rosteşte un cuvânt neatent, care este dăunător pentru cei tineri, fie că este vorba de linguşire, fie că sunt cuvinte care îi fac pe aceştia să privească păcatul cu mai puţină oroare, Satana trage foloase de pe urma acelei situaţii şi alimentează sămânţa cea rea, astfel ca aceasta să prindă rădăcină şi să aducă un seceriş bogat. Unii părinţi le-au îngăduit copiilor lor să-şi formeze obiceiuri rele, ale căror semne se văd pretutindeni pe parcursul vieţii. Acest păcat zace asupra părinţilor. Aceşti copii pot susţine că sunt creştini, însă, fără o lucrare specială a harului asupra inimii lor şi o reformă totală a vieţii, obiceiurile din trecut vor fi văzute pe tot parcursul vieţii, iar ei vor da pe faţă acel caracter pe care părinţii lor le-au îngăduit să şi-l formeze.
27:45 Standardul evlaviei este atât de jos între cei ce susţin că sunt creştini în general, încât cei care doresc să-L urmeze pe Hristos în mod sincer socotesc că această lucrare este mult mai grea şi mai plină de încercări decât ar trebui să fie. Influenţa creştinilor lumeşti este vătămătoare pentru tineri. Masa aşa-zişilor creştini a îndepărtat linia de demarcaţie dintre creştini şi lume şi, în timp ce pretind că trăiesc pentru Hristos, ei trăiesc pentru lume. Credinţa lor are o influenţă foarte puţin restrictivă asupra plăcerilor lor; în timp ce pretind că sunt copii ai luminii, ei umblă în întuneric şi sunt copii ai întunericului. Cei care umblă în întuneric nu pot să-L iubească pe Dumnezeu şi să dorească să-L proslăvească în mod sincer. Ei nu au lumină pentru a discerne superioritatea lucrurilor cereşti şi de aceea nu le pot iubi cu adevărat. Ei susţin că sunt creştini deoarece acest lucru este considerat a fi onorabil, dar ei nu au nici o cruce de dus. Motivele lor sunt adesea egoiste. Unii creştini de acest fel pot intra în sala de bal şi pot participa la distracţiile de acolo. Alţii nu merg chiar atât de departe, dar totuşi participă la petreceri de plăcere, la picnicuri, petreceri în care se fac anumite donaţii şi etalări. Şi nici măcar cel mai ager ochi nu va putea descoperi în aceşti aşa-zişi creştini vreun semn de creştinism. Nu se poate vedea în felul cum arată vreo deosebire între ei şi cel mai mare necredincios. Aşa-zisul creştin, destrăbălatul, batjocoritorul pe faţă al religiei şi cel care profanează în mod deschis, toţi aceştia se adună laolaltă ca unul singur. Iar Dumnezeu îi socoteşte a fi una în spirit şi în ceea ce practică.
27:46 Un creştinism de formă, neînsoţit de faptele corespunzătoare ale credinţei, nu valorează nimic. Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Copiii celui rău sunt slujitorii stăpânului lor; ei sunt slujitorii aceluia pe care îl aleg ca stăpân şi ei nu pot fi slujitori ai lui Dumnezeu până ce nu renunţă la Diavol şi la toate lucrările lui. Nu poate fi nevătămător pentru slujitorii regelui ceresc să se angajeze în plăceri şi distracţii în care se angajează slujitorii lui Satana, chiar dacă aceştia repetă des că aceste distracţii sunt nevătămătoare. Dumnezeu a descoperit adevăruri sacre şi sfinte care îi deosebesc pe cei din poporul Său de cei necredincioşi şi prin care îi curăţeşte pentru Sine. Adventiştii de ziua a şaptea trebuie să îşi trăiască credinţa. Cei
27:47 care ascultă de Cele Zece Porunci văd starea lumii şi lucrurile religioase dintr-un punct de vedere cu totul diferit de al celor cu numele, care sunt iubitori de plăceri, care evită crucea şi care calcă porunca a patra. În prezenta stare a lucrurilor din societate, nu este o sarcină uşoară pentru părinţi să-şi ţină în frâu copiii şi să-i educe potrivit cu principiile de dreptate ale Bibliei. Creştinii cu numele s-au îndepărtat atât de mult de Cuvântul lui Dumnezeu, încât, atunci când poporul Său se îndreaptă spre Cuvântul Său cel sfânt şi vrea să-şi educe copiii după preceptele acestuia şi, ca şi Avraam, să poruncească caselor lor după ei, bieţii copii, cu o asemenea influenţă în jurul lor, gândesc că părinţii lor sunt prea severi şi peste măsură de grijulii când fac comparaţie cu tovarăşii lor. În mod natural, ei doresc să urmeze exemplul creştinilor lumeşti, iubitori de plăceri.
27:48 În aceste vremuri, persecuţia şi ocara pentru Numele lui Hristos de-abia dacă sunt cunoscute. E nevoie de foarte puţină tăgăduire de sine şi sacrificiu pentru a da pe faţă o formă de evlavie şi de a avea numele în registrul bisericii; însă, pentru a trăi în aşa fel încât căile noastre să-I fie pe plac lui Dumnezeu, iar numele noastre să fie înscrise în cartea vieţii, este nevoie de veghere şi rugăciune, tăgăduire de sine şi sacrificiu din partea noastră. Creştinii cu numele nu constituie exemple pentru copii şi tineri, ci doar în măsura în care Îl urmează pe Hristos pot face aceasta. Faptele bune sunt roade de netăgăduit ale adevăratei evlavii. Judecătorul întregului pământ va da fiecăruia după faptele sale. Copiii care Îl urmează pe Hristos au o luptă în faţa lor; ei au de purtat o cruce în fiecare zi pentru a ieşi din lume şi a se despărţi de ea, imitând viaţa lui Hristos.
27:49 Umblaţi în lumină
27:50 Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu rămâne prea mult în întuneric. Nu este voia Lui ca ei să trăiască în necredinţă. Isus este lumină şi în El nu este întuneric deloc. Copiii Lui
27:51 sunt copii ai luminii. Ei sunt reînnoiţi după chipul Lui şi chemaţi din întuneric la lumina Sa minunată. El este Lumina lumii şi tot aşa sunt şi cei ce-L urmează. Ei nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieţii. Cu cât poporul lui Dumnezeu se străduieşte mai mult să-L imite pe Domnul Hristos, cu atât vor fi urmăriţi mai aprig de vrăjmaş; dar apropierea de Hristos îi întăreşte pentru a se împotrivi eforturilor vrăjmaşului nostru viclean de a-i îndepărta de Hristos.
27:52 Mi-a fost arătat că ne-am comparat prea mult cu noi înşine, luând ca model pe oamenii muritori, decăzuţi, când noi avem un model sigur, infailibil. N-ar trebui să ne măsurăm după lume, nici după părerile oamenilor, nici după ceea ce eram înainte de a îmbrăţişa adevărul. Dar credinţa noastră şi poziţia în lume, aşa cum sunt acum, trebuie să fie comparate cu ceea ce ar fi fost dacă viaţa noastră ar fi mers înainte şi în sus din momentul când am declarat că suntem urmaşi ai lui Hristos. Aceasta este singura comparaţie sigură ce poate fi făcută. În oricare alta, ne vom înşela singuri. Dacă starea spirituală şi caracterul moral al poporului lui Dumnezeu nu sunt pe măsura binecuvântărilor, privilegiilor şi luminii care le-a fost dată, ei sunt cântăriţi în balanţă, iar îngerii raportează: NECORESPUNZĂTOR.
27:53 Pentru unii, cunoaşterea adevăratei lor stări pare să le fie ascunsă. Ei văd adevărul, dar nu-şi dau seama de importanţa şi de cerinţele lui. Ei aud adevărul, dar nu-l înţeleg în întregime, pentru că vieţile lor nu sunt în acord cu el şi de aceea ei nu sunt sfinţiţi prin ascultarea de el. Şi totuşi, ei rămân aşa de dezinteresaţi şi mulţumiţi ca şi cum stâlpul de nor ziua şi stâlpul de foc noaptea, semnele favorii divine, ar fi trecut pe dinaintea lor. Ei declară că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl tăgăduiesc. Se socotesc aleşii Lui, poporul Său deosebit, şi totuşi prezenţa şi puterea Lui mântuitoare se manifestă atât de rar între ei. Cât de mare este întunericul unora ca aceştia! Totuşi, ei nu sunt conştienţi de acest lucru. Lumina străluceşte, dar ei nu o înţeleg. Nu există nici o amăgire mai puternică ce poate înşela mai mult mintea omenească decât aceea care îi face să creadă că sunt drepţi, că Dumnezeu acceptă faptele lor, când, de fapt, ei păcătuiesc împotriva Lui. Ei confundă o formă de evlavie cu spiritul şi puterea acesteia. Ei cred că sunt bogaţi şi nu au nevoie de nimic, când sunt de fapt săraci, nenorociţi, orbi şi goi şi au nevoie de atât de multe lucruri.
27:54 Există unii care spun că sunt urmaşi ai lui Hristos, deşi nu depun nici un efort în lucrurile spirituale. În orice acţiune lumească, ei fac eforturi şi dau pe faţă ambiţie pentru a-şi atinge ţinta şi ajung la obiectivul dorit; dar în privinţa vieţii veşnice, unde totul este în joc, iar fericirea lor veşnică depinde de succesul lor, ei se poartă aşa de indiferenţi, ca şi cum nu ar fi fiinţe morale, ca şi cum alţii ar juca jocul vieţii, iar ei nu au nimic de făcut decât să aştepte rezultatul. O, ce nebunie! Ce prostie! Dacă măcar ar manifesta acel grad de ambiţie, zel şi seriozitate pentru viaţa veşnică aşa cum manifestă pentru ocupaţiile lumeşti, ei ar fi biruitori. Am văzut că fiecare trebuie să dobândească o experienţă personală, fiecare să facă bine şi cu credincioşie partea lui în jocul vieţii. Satana urmăreşte ocazia să ne lipsească de harul preţios atunci când noi suntem neocrotiţi şi ne vom afla într-o luptă serioasă cu puterile întunericului pentru a avea sau a recâştiga harul divin, dacă prin lipsă de veghere l-am pierdut.
27:55 Însă, mi-a fost arătat că este privilegiul creştinilor de a obţine putere de la Dumnezeu în vederea primirii oricărui dar preţios. Cerul are în vedere rugăciunea arzătoare şi stăruitoare. Când slujitorii lui Hristos iau scutul credinţei pentru apărare şi sabia Duhului pentru luptă, este primejdie în tabăra vrăjmaşului şi trebuie făcut ceva. Doar persecuţia şi ocara sunt partea acelora care sunt înzestraţi cu putere de sus pentru a trece la acţiune. Când adevărul, în simplitatea şi puterea sa, va domina printre credincioşi şi se va
27:56 ridica împotriva spiritului lumii, va fi evident că nu există nimic comun între Hristos şi Belial. Ucenicii lui Hristos trebuie să fie exemple vii, care să reflecte viaţa şi spiritul Învăţătorului lor.
27:57 Tineri şi bătrâni, toţi au un conflict, un război în faţa lor. Ei nu trebuie să doarmă nici o clipă. Un vrăjmaş viclean este continuu în alertă, pentru a-i abate de pe cale şi a-i învinge. Credincioşii, susţinători ai adevărului prezent, trebuie să vegheze tot aşa de mult ca şi vrăjmaşul lor şi să dovedească înţelepciune în împotrivirea faţă de Satana. Vor face ei acest lucru? Vor persevera ei în această luptă? Vor fi ei atenţi să se îndepărteze de orice nedreptate? Domnul Hristos este tăgăduit în multe feluri. Noi Îl putem tăgădui vorbind împotriva adevărului, vorbindu-i de rău pe alţii, prin vorbe nesăbuite, glume sau cuvinte nefolositoare. În aceste lucruri, noi dovedim puţină isteţime sau înţelepciune. Ne slăbim pe noi înşine; eforturile noastre de a ne împotrivi marelui vrăjmaş sunt slabe şi suntem învinşi. "Din prisosul inimii vorbeşte gura"(Matei 12,34) şi, prin lipsă de veghere, noi mărturisim că Hristos nu este în noi. Aceia care ezită să se consacre fără rezervă lui Dumnezeu sunt slabi urmaşi ai lui Hristos. Ei Îl urmează de la o distanţă atât de mare, încât jumătate din timp ei nici nu ştiu pe urmele cui calcă; pe urmele Lui sau ale marelui lor vrăjmaş. De ce suntem noi atât de zăbavnici în a renunţa la lucrurile acestei lumi şi să trecem de partea lui Hristos? De ce să dorim să menţinem prietenia cu vrăjmaşii Domnului şi să le urmăm obiceiurile şi să fim conduşi după părerile lor? Trebuie să existe o predare deplină, fără rezerve, lui Dumnezeu, o părăsire şi o îndepărtare de la dragostea pentru lume şi lucrurile pământeşti, căci, dacă nu facem astfel, nu putem fi ucenicii lui Hristos.
27:58 Viaţa şi spiritul Domnului Hristos constituie singurul standard al desăvârşirii şi perfecţiunii şi unica noastră siguranţă constă în a urma exemplul Lui. Dacă noi facem acest lucru, El ne va călăuzi prin sfatul Său, iar apoi ne va primi în slavă. Noi trebuie să luptăm cu stăruinţă şi să fim dispuşi să suferim mult pentru a putea merge pe urmele paşilor
27:59 Răscumpărătorului nostru. Dumnezeu vrea să lucreze pentru noi, să ne dea Duhul Său, dacă noi luptăm pentru aceasta, trăim pentru aceasta, credem aceasta; iar apoi vom putea umbla în lumină după cum El este în lumină. Ne vom putea ospăta din dragostea Sa şi vom bea cu îmbelşugare din bogăţia Sa.