27:57 Tineri şi bătrâni, toţi au un conflict, un război în faţa lor. Ei nu trebuie să doarmă nici o clipă. Un vrăjmaş viclean este continuu în alertă, pentru a-i abate de pe cale şi a-i învinge. Credincioşii, susţinători ai adevărului prezent, trebuie să vegheze tot aşa de mult ca şi vrăjmaşul lor şi să dovedească înţelepciune în împotrivirea faţă de Satana. Vor face ei acest lucru? Vor persevera ei în această luptă? Vor fi ei atenţi să se îndepărteze de orice nedreptate? Domnul Hristos este tăgăduit în multe feluri. Noi Îl putem tăgădui vorbind împotriva adevărului, vorbindu-i de rău pe alţii, prin vorbe nesăbuite, glume sau cuvinte nefolositoare. În aceste lucruri, noi dovedim puţină isteţime sau înţelepciune. Ne slăbim pe noi înşine; eforturile noastre de a ne împotrivi marelui vrăjmaş sunt slabe şi suntem învinşi. "Din prisosul inimii vorbeşte gura"(Matei 12,34) şi, prin lipsă de veghere, noi mărturisim că Hristos nu este în noi. Aceia care ezită să se consacre fără rezervă lui Dumnezeu sunt slabi urmaşi ai lui Hristos. Ei Îl urmează de la o distanţă atât de mare, încât jumătate din timp ei nici nu ştiu pe urmele cui calcă; pe urmele Lui sau ale marelui lor vrăjmaş. De ce suntem noi atât de zăbavnici în a renunţa la lucrurile acestei lumi şi să trecem de partea lui Hristos? De ce să dorim să menţinem prietenia cu vrăjmaşii Domnului şi să le urmăm obiceiurile şi să fim conduşi după părerile lor? Trebuie să existe o predare deplină, fără rezerve, lui Dumnezeu, o părăsire şi o îndepărtare de la dragostea pentru lume şi lucrurile pământeşti, căci, dacă nu facem astfel, nu putem fi ucenicii lui Hristos.