27:34 Copiii păzitorilor Sabatului s-ar putea să devină nerăbdători pentru că sunt ţinuţi în frâu şi să-şi considere părinţii prea stricţi; s-ar putea chiar ca în inimile lor să ia naştere resentimente, nemulţumire, gânduri rele împotriva acelora care lucrează pentru binele lor prezent şi pentru binele lor viitor şi veşnic. Însă, dacă viaţa le va mai fi îngăduită câţiva ani, ei îşi vor binecuvânta părinţii pentru grija aceea strictă şi pentru vegherea credincioasă pe care le-au dovedit faţă de ei în anii lipsiţi de experienţă. Părinţii trebuie să explice şi să simplifice planul de mântuire pentru copiii lor, astfel ca minţile lor fragede să-l poată înţelege. Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari pentru a discuta împreună cu ei subiectul religiei personale. Nu-i învăţaţi pe copiii voştri având în vedere vreun timp în viitor când ei vor fi suficient de mari ca să se pocăiască şi să creadă adevărul. Dacă sunt învăţaţi în mod corespunzător, chiar copiii cei mai mici pot avea vederi corecte cu privire la starea lor păcătoasă şi la planul de mântuire prin Isus Hristos. Pastorii sunt în general prea indiferenţi faţă de mântuirea copiilor şi ei nu sunt suficient de devotaţi acestui subiect, cum ar trebuie să fie. Adesea trec nefolosite ocazii de aur, când minţile copiilor pot fi impresionate.