26:27 Unii şi-au plecat urechea în faţa ispititorului şi şi-au mărturisit necredinţa, prejudiciind cauza lui Dumnezeu. Satana îi pretinde ca fiind ai săi, pentru că nu au fost recuperaţi din cursa lui. Ei s-au purtat precum copiii, care nu cunosc nimic despre vicleniile ispititorului. Au avut suficientă experienţă şi ar fi trebuit să-i priceapă planurile. El le-a sugerat îndoieli, iar ei, în loc să le respingă de îndată, au discutat şi negociat cu arhiamăgitorul, ascultându-i motivaţiile ca şi când ar fi fost fermecaţi de şarpele din vechime. Câteva texte, pe care nu le puteau explica în totalitate, aşa încât să-i mulţumească, au fost suficiente pentru a clătina întreaga temelie a adevărului şi a întuneca lucrurile cele mai clare din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceşti oameni sunt fiinţe muritoare, supuse greşelilor. Ei nu au o înţelepciune desăvârşită şi cunoştinţă în toate Scripturile. Unele pasaje sunt dincolo de priceperea omenească, până când vine un timp, ales de Dumnezeu, după înţelepciunea Lui, ca să fie cunoscute. Satana i-a condus pe unii pe o cărare care duce în mod sigur la necredincioşie. Ei au îngăduit necredinţei lor să întunece lanţul armonios, măreţ, al adevărului şi au acţionat ca şi când era treaba lor să rezolve orice pasaj dificil al Scripturii, iar dacă religia noastră nu îi făcea în stare să facă acest lucru, era socotită greşită.