26:20 Rugăciunea lui Luther a fost ascultată. Când s-a aflat faţă în faţă cu vrăjmaşii săi, curajul şi credinţa i-au revenit. Blând ca un miel, stătea înconjurat de marii oameni ai pământului, care, ca nişte lupi furioşi, îşi fixaseră ochii asupra lui, nădăjduind că-l vor chinui cu puterea şi grandoarea lor. Însă el s-a agăţat de puterea lui Dumnezeu şi nu s-a temut. Cuvintele pe care le-a rostit au fost spuse cu atâta măreţie şi putere, încât duşmanii nu au putut face nimic împotriva lui. Dumnezeu era Cel care vorbea prin Luther şi tot El adunase laolaltă împăraţi şi oameni care se socoteau înţelepţi, pentru ca, în mod public, să doboare înţelepciunea lor şi ca toţi să poată vedea ce putere şi tărie poate avea un om slab atunci când se bizuie pe Dumnezeu, Stânca cea veşnică.