26:19 Luther se afla în momentul în care trebuia să răspundă pentru credinţa sa şi el a privit către Dumnezeu în credinţă, ca să primească putere. Pentru scurt timp, curajul şi credinţa i-au fost puse la încercare. Primejdii de tot felul i-au fost prezentate. El a devenit trist. Nori s-au îngrămădit asupra lui şi i-au ascuns faţa lui Dumnezeu. El tânjea să meargă înainte cu încrederea deplină că Dumnezeu este cu el. Nu putea fi mulţumit dacă nu Îl simţea pe Dumnezeu alături. Cu strigăte sfâşietoare, şi-a înălţat în agonie rugăciunea către cer. Uneori duhul părea că-i cedează, când vedea, în închipuirea lui, cum duşmanii se tot înmulţeau în faţa lui. Tremura, simţindu-şi pericolul. Am văzut că Dumnezeu, în înţelepciunea şi providenţa Lui, l-a pregătit în acest fel ca să nu uite în Cine să se încreadă şi să nu se arunce fără chibzuinţă înainte, în primejdie. Dumnezeu l-a pregătit ca pe propriul Lui instrument, făcându-l să corespundă pentru marea lucrare pe care o avea în faţa lui.