Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 26
|
26:1 Primejdii şi datoria pastorilor 26:2 Mi-a fost arătat că acum se poate face mai mult lucrând în locuri unde s-au ridicat câţiva decât în câmpuri cu totul noi, cu excepţia locurilor unde deschiderea este foarte bună. Doar câţiva din diferite oraşe, care cred într-adevăr adevărul, vor exercita o influenţă şi vor trezi întrebări cu privire la credinţa lor; iar dacă viaţa lor va fi exemplară, lumina va străluci şi ei vor avea o influenţă spre bine. Şi totuşi, mi-au fost arătate locuri în care adevărul nu a fost proclamat, care ar trebui vizitate curând. Însă marea lucrare care trebuie înfăptuită acum este aceea de a determina poporul lui Dumnezeu să se angajeze în lucrare şi să exercite o influenţă sfântă. Ei ar trebui să fie împreună lucrători. Cu înţelepciune, precauţie şi iubire, ei trebuie să lucreze pentru mântuirea semenilor şi prietenilor lor. Se dau pe faţă sentimente prea distante. Crucea nu este pusă la locul în care ar trebui să fie pusă şi nici nu este prezentată aşa cum ar trebui. Toţi ar trebui să simtă că sunt păzitorii aproapelui lor şi că sunt răspunzători în mare măsură pentru sufletele celor din jurul lor. Fraţii greşesc când lasă această lucrare pe seama pastorilor. Secerişul este mare, dar lucrători sunt puţini. Lucrători pot fi aceia care au o reputaţie bună şi ale căror vieţi sunt în conformitate cu credinţa lor. Ei pot discuta cu alţii şi le pot prezenta 26:3 importanţa adevărului. Ei nu trebuie să aştepte după pastori şi să neglijeze o datorie clară, încredinţată lor de Dumnezeu. 26:4 Unii dintre pastorii noştri au puţină dispoziţie de a lua asupra lor povara lucrării lui Dumnezeu şi de a lucra cu acea bunăvoinţă dezinteresată care a caracterizat viaţa Domnului nostru divin. Bisericile, în general vorbind, sunt mult mai avansate decât unii dintre pastori. Ele au dovedit încredere în mărturiile pe care Dumnezeu le-a dat cu plăcere, şi acestea au lucrat asupra lor, în timp ce unii predicatori au rămas cu mult în urmă. Ei susţin că au încredere în mărturia adusă, iar alţii procedează greşit, făcând din acestea o regulă de fier pentru cei care nu au experienţă în privinţa lor, însă nu le pun în aplicare pentru ei înşişi. Ei au avut mărturii repetate, pe care le-au nesocotit cu totul. Calea unora ca aceştia nu este înţeleaptă. 26:5 Poporul lui Dumnezeu în general are un interes comun în răspândirea adevărului. Ei contribuie cu bucurie, susţinându-i benevol pe cei care lucrează pentru propovăduirea cuvântului. Şi am văzut că este datoria acelora care au răspunderea distribuirii mijloacelor de a veghea ca disponibilităţile bisericii să nu fie irosite. Unii dintre aceşti fraţi care dau de bunăvoie au lucrat ani de zile cu nervii zdruncinaţi, cu trupurile istovite datorită muncii excesive din trecut pentru obţinerea de bogăţii aici, şi acum, când ei dau cu bunăvoinţă o parte din ceea ce i-a costat atât de mult, este de datoria celor care lucrează în propovăduirea Cuvântului să dovedească zel şi sacrificiu de sine cel puţin egal cu cel arătat de aceşti fraţi. 26:6 Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să pornească cu curaj. Ei trebuie să ştie în cine şi-au pus încrederea. Există putere în Domnul Hristos şi mântuirea Lui care să-i facă să fie oameni liberi şi, dacă nu sunt liberi în El, ei nu pot clădi biserica Sa şi aduna suflete. Va trimite oare Dumnezeu pe vreun om să scoată suflete din cursa lui Satana, când propriile lui picioare sunt prinse în capcană? Slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să fie şovăitori. Dacă picioarele lor alunecă, cum vor putea ei 26:7 spune celor cu inima slabă: "Fii tare"? Dumnezeu doreşte ca slujitorii Săi să ridice mâinile cele slăbite şi să întărească pe cei şovăielnici. Cei care nu sunt pregătiţi să facă acest lucru ar trebui să lucreze mai întâi pentru ei înşişi şi să se roage până ce vor fi înzestraţi cu putere de sus. 26:8 Dumnezeu este dezonorat prin lipsa de tăgăduire de sine a unora dintre slujitorii Săi. Ei nu iau asupra lor povara lucrării. Ei par a se afla într-o toropeală ca de moarte. Îngerii lui Dumnezeu stau uluiţi şi ruşinaţi de această lipsă de tăgăduire de sine şi consecvenţă, în timp ce Autorul mântuirii noastre a lucrat şi a suferit pentru noi, S-a tăgăduit pe Sine şi întreaga Lui viaţă a fost o continuă scenă de trudă şi lipsuri. El Şi-ar fi putut petrece zilele de pe pământ în tihnă şi belşug şi ar fi putut beneficia de plăcerile vieţii; însă El nu a avut în vedere binele şi confortul Lui. El a trăit pentru a face bine altora. El a suferit pentru a-i salva pe alţii de suferinţă. El a îndurat până la sfârşit şi a terminat lucrarea care I-a fost dată s-o facă. Şi toate acestea pentru a ne salva pe noi de la ruină. Iar acum, se poate ca noi, obiectele nevrednice ale iubirii Lui celei mari, să căutăm o poziţie mai bună în această viaţă decât cea pe care a avut-o Domnul nostru? În fiecare moment din viaţă, noi am fost beneficiari ai binecuvântărilor acestei mari iubiri şi tocmai din acest motiv nu putem să ne dăm seama pe deplin de adâncimile ignoranţei şi nenorocirii din care am fost salvaţi. Putem privi la Acela care a fost străpuns pentru păcatele noastre şi să nu dorim să bem împreună cu El cupa amară a umilinţei şi întristării? Putem privi la Hristos cel răstignit şi să dorim să intrăm în Împărăţia Sa pe vreo altă cale decât cea a marilor încercări? 26:9 Predicatorii nu sunt cu totul consacraţi lucrării lui Dumnezeu, aşa cum le cere El. Unii au simţit că soarta unui predicator este grea pentru că aceştia trebuie să fie despărţiţi de familiile lor. Ei uită că odată a fost mai greu de lucrat decât este acum. Atunci, cauza noastră avea doar puţini simpatizanţi. Ei îi uită pe cei asupra cărora Dumnezeu a pus povara lucrării în trecut. Ca rezultat al muncii lor, doar câţiva 26:10 au primit adevărul. Slujitorii aleşi ai lui Dumnezeu au plâns şi s-au rugat pentru o mai clară înţelegere a adevărului şi au suferit lipsuri şi multă tăgăduire de sine pentru a-l duce altora. Ei au mers pas cu pas pe calea pe care providenţa lui Dumnezeu o deschidea. Ei nu căutau confortul lor şi nici nu se dădeau înapoi din faţa greutăţilor. Prin aceşti bărbaţi, Dumnezeu a pregătit calea şi a făcut ca adevărul să fie clar pentru orice inimă sinceră. Pastorii care au îmbrăţişat după aceea adevărul au avut totul de-a gata şi totuşi unii dintre ei nu au luat asupra lor povara lucrării. Ei caută o soartă mai uşoară, o situaţie care să necesite mai puţină tăgăduire de sine. Acest pământ nu constituie locul de odihnă pentru creştini, cu atât mai puţin pentru cei ce au fost chemaţi pastori pentru Dumnezeu. Ei uită că Domnul Hristos Şi-a lăsat bogăţiile şi slava în cer şi a venit pe pământ pentru a muri şi că El a poruncit să ne iubim unul pe altul aşa cum ne-a iubit El. Ei îi uită pe aceia de care lumea nu a fost vrednică, ce au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi de capră şi erau atât de chinuiţi şi necăjiţi. 26:11 Mi-au fost arătaţi valdenzii şi cât au suferit pentru credinţa lor. Ei au studiat cu conştiinciozitate Cuvântul lui Dumnezeu şi au trăit potrivit cu lumina care a strălucit asupra lor. Ei au fost persecutaţi şi alungaţi din casele lor; bunurile lor, câştigate prin muncă grea, le-au fost luate, iar caselor lor li s-a dat foc. Ei au fugit la munţi şi acolo au îndurat greutăţi incredibile. Au suferit foame, oboseală, frig şi lipsă de îmbrăcăminte. Singurele veşminte pe care mulţi dintre ei le puteau obţine erau pieile de animale. Şi cu toate acestea, cei împrăştiaţi şi fără cămin se adunau, unindu-şi glasurile în cântare şi lăudându-L pe Dumnezeu că erau socotiţi vrednici să sufere pentru Numele lui Hristos. Ei se încurajau şi se îmbărbătau unul pe altul şi erau recunoscători chiar şi pentru mizerabilele lor locuri de adăpost. Mulţi dintre copiii lor se îmbolnăveau şi mureau de frig sau de foame şi, cu toate acestea, părinţii lor nu s-ar fi gândit măcar o clipă să renunţe la credinţa lor. Ei preţuiau iubirea şi favoarea lui Dumnezeu mai presus de confortul pământesc sau de bogăţiile lumeşti. Ei au primit 26:12 mângâiere din partea lui Dumnezeu şi cu bucurie priveau înainte, spre răsplata promisă. 26:13 De asemenea mi-a fost arătat Martin Luther, pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru a face o lucrare specială. Cât de preţioasă a fost pentru el cunoaşterea adevărului descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu! Mintea lui tânjea după ceva sigur pe care să-şi clădească nădejdea că Dumnezeu va fi Tatăl Său, iar cerurile căminul său. Noua şi preţioasa lumină care a strălucit asupra lui din Cuvântul lui Dumnezeu a fost de o nepreţuită valoare şi el gândea că, dacă ar fi mers înainte cu aceasta, ar fi putut convinge lumea. S-a ridicat împotriva mâniei unei biserici decăzute şi i-a întărit pe aceia care se hrăneau împreună cu el, delectându-se din bogatele adevăruri conţinute în Cuvântul lui Dumnezeu. Luther a fost instrumentul ales de Dumnezeu pentru a smulge mantia ipocriziei de pe biserica catolică şi pentru a-i prezenta pe faţă corupţia. El şi-a ridicat glasul cu zel şi, în puterea Duhului Sfânt, a strigat împotriva ei, mustrând păcatele conducătorilor poporului. S-au dat ordine ca, oriunde ar fi găsit, să fie omorât; se părea că e lăsat la bunul plac al unui popor superstiţios, care asculta de capul bisericii romane. Însă viaţa nu a contat prea mult pentru el. Luther ştia că nu este în siguranţă nicăieri şi totuşi nu tremura. Lumina pe care o văzuse şi cu care se ospăta era viaţă pentru el şi de mai mare valoare decât toate bogăţiile pământului. El ştia că bogăţiile pământeşti vor trece; însă adevărurile bogate, deschise înţelegerii sale, au lucrat asupra inimii lui, aveau să trăiască şi, dacă urma să asculte de ele, să-l conducă spre veşnicie. 26:14 Când a fost somat să se prezinte la Augsburg ca să răspundă pentru credinţa lui, el s-a supus chemării. Acest singur om, care a stârnit furia preoţilor şi poporului, a fost chemat la judecată în faţa acelora care au făcut lumea să tremure - un miel blând înconjurat de lei înfuriaţi; cu toate acestea, de dragul lui Hristos şi al adevărului, el s-a ridicat fără frică şi, cu elocvenţă sfântă, pe care doar adevărul o poate inspira, a prezentat argumente pentru credinţa sa. Duşmanii lui au încercat, prin diferite mijloace, să-l aducă la tăcere pe 26:15 apărătorul adevărului. La început l-au linguşit şi i-au promis că îl vor înălţa şi onora. Însă viaţa şi onorurile nu aveau nici o valoare pentru el, dacă preţul era sacrificarea adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu strălucea asupra lui tot mai tare şi tot mai clar, dându-i un simţământ mai viu al greşelilor, corupţiei şi ipocriziei papalităţii. Duşmanii lui au căutat atunci să-l intimideze şi să-l facă să renunţe la credinţa lui, însă cel neînfricat stătea nemişcat în apărarea adevărului. Era gata să moară pentru credinţa lui, dacă Dumnezeu i-ar fi cerut; dar să renunţe la aceasta - niciodată. Dumnezeu i-a ocrotit viaţa. El le-a poruncit îngerilor Săi să-l însoţească, zădărnicind furia şi scopurile vrăjmaşilor lui, şi l-a scos nevătămat dintr-un conflict înverşunat. 26:16 Puterea calmă, demnă, a lui Luther i-a umilit pe vrăjmaşii săi şi i-a dat papalităţii una dintre cele mai înfricoşătoare lovituri. Marele şi mândrul om de la putere a dat de înţeles că reformatorul va ispăşi cu propriul sânge răul pe care l-a făcut cauzei lor. Ei şi-au făcut planuri, însă unul mai puternic decât ei îl avea în grijă pe Luther. Lucrarea lui nu era terminată. Prietenii lui Luther i-au grăbit plecarea din Augsburg. El a părăsit cetatea noaptea, călare pe un cal fără căpăstru, neînarmat şi fără cizme sau pinteni. În mare grabă şi-a parcurs drumul, până când s-a aflat între prietenii lui. 26:17 Din nou a fost stârnită mânia papalităţii, care a hotărât să aducă la tăcere glasul neînfricat al acestui apărător al adevărului. L-au chemat la Worms, cu totul hotărâţi să-l facă să răspundă pentru nebunia lui. Sănătatea îi era şubredă, dar, cu toate acestea, nu s-a dat în lături. El cunoştea foarte bine pericolele care erau în faţa lui. Ştia că duşmanii lui cei puternici ar fi luat orice fel de măsuri pentru a-l reduce la tăcere. Ei strigau după sângele lui tot aşa cum strigaseră evreii după sângele lui Hristos. Cu toate acestea, el s-a încrezut în acel Dumnezeu care îi ocrotise pe cei trei tineri în cuptorul cu foc. Nu era neliniştit şi îngrijorat pentru el însuşi. Nu umbla după binele lui însuşi; însă marea lui îngrijorare era ca adevărul, atât de preţios pentru el, să nu fie expus la insulte de către cei necredincioşi. El era gata mai degrabă să moară 26:18 decât să le îngăduie vrăjmaşilor săi să triumfe. Când a intrat în Worms, mii de persoane s-au îngrămădit în jurul lui şi l-au urmat. Împăraţi şi alte autorităţi înalte nu fuseseră însoţiţi de o mulţime mai numeroasă. Vâlva era intensă; iar cineva din mulţime, cu o voce tristă, plângăreaţă, cânta un bocet pentru a-l avertiza pe Luther despre ceea ce-l aşteaptă. Însă reformatorul avusese în vedere preţul şi a fost gata să-şi pecetluiască mărturia cu propriul său sânge, dacă aşa rânduia Dumnezeu. 26:19 Luther se afla în momentul în care trebuia să răspundă pentru credinţa sa şi el a privit către Dumnezeu în credinţă, ca să primească putere. Pentru scurt timp, curajul şi credinţa i-au fost puse la încercare. Primejdii de tot felul i-au fost prezentate. El a devenit trist. Nori s-au îngrămădit asupra lui şi i-au ascuns faţa lui Dumnezeu. El tânjea să meargă înainte cu încrederea deplină că Dumnezeu este cu el. Nu putea fi mulţumit dacă nu Îl simţea pe Dumnezeu alături. Cu strigăte sfâşietoare, şi-a înălţat în agonie rugăciunea către cer. Uneori duhul părea că-i cedează, când vedea, în închipuirea lui, cum duşmanii se tot înmulţeau în faţa lui. Tremura, simţindu-şi pericolul. Am văzut că Dumnezeu, în înţelepciunea şi providenţa Lui, l-a pregătit în acest fel ca să nu uite în Cine să se încreadă şi să nu se arunce fără chibzuinţă înainte, în primejdie. Dumnezeu l-a pregătit ca pe propriul Lui instrument, făcându-l să corespundă pentru marea lucrare pe care o avea în faţa lui. 26:20 Rugăciunea lui Luther a fost ascultată. Când s-a aflat faţă în faţă cu vrăjmaşii săi, curajul şi credinţa i-au revenit. Blând ca un miel, stătea înconjurat de marii oameni ai pământului, care, ca nişte lupi furioşi, îşi fixaseră ochii asupra lui, nădăjduind că-l vor chinui cu puterea şi grandoarea lor. Însă el s-a agăţat de puterea lui Dumnezeu şi nu s-a temut. Cuvintele pe care le-a rostit au fost spuse cu atâta măreţie şi putere, încât duşmanii nu au putut face nimic împotriva lui. Dumnezeu era Cel care vorbea prin Luther şi tot El adunase laolaltă împăraţi şi oameni care se socoteau înţelepţi, pentru ca, în mod public, să doboare înţelepciunea lor şi ca toţi să poată vedea ce putere şi tărie poate avea un om slab atunci când se bizuie pe Dumnezeu, Stânca cea veşnică. 26:21 Comportamentul calm al lui Luther era în contrast izbitor cu patima şi furia dovedite de acei aşa-zişi oameni mari. Ei nu l-au putut înfricoşa ca astfel să retracteze adevărul. Cu simplitate nobilă şi hotărâre calmă, el stătea ca o stâncă. Împotrivirea duşmanilor săi, furia şi ameninţările lor, toate s-au năpustit asupra lui ca un val puternic, dar acesta s-a spart la picioarele lui fără să-i facă vreun rău. El a rămas nemişcat. Ei erau mâniaţi că puterea lor, care îi făcuse pe regi şi nobili să tremure, este astfel dispreţuită de un om umil şi tânjeau să-l facă să simtă mânia lor torturându-l şi luându-i viaţa. Însă Unul mai puternic decât potentaţii pământului îl avea în grija Sa pe acest martor neînfricat. Dumnezeu avea o lucrare pentru el. El trebuia să sufere încă pentru adevăr. Trebuia să îndure să-l vadă trecând cu greu prin persecuţii sângeroase. Trebuia să-l vadă îmbrăcat în sac şi acoperit cu ruşine de către fanatici. El trebuia să trăiască pentru a pune în drepturi adevărul şi să-l apere atunci când puterile cele mari ale lumii aveau să caute să-l doboare la pământ. El trebuia să trăiască pentru a-l vedea triumfând şi pentru a smulge şi a da la o parte greşelile şi superstiţiile papalităţii. Luther a obţinut o biruinţă la Worms care a slăbit papalitatea, vestea aceasta răspândindu-se şi în alte împărăţii şi la alte popoare. Aceasta a constituit o lovitură eficientă în favoarea Reformaţiunii. 26:22 Pastorii care predică acum mi-au fost prezentaţi în contrast cu bărbaţii care au condus Reformaţiunea; în special viaţa devotată, plină de zel, a lui Luther a fost aşezată alături de vieţile câtorva dintre predicatorii noştri. El şi-a dovedit neţărmurita iubire pentru adevăr prin curaj, prin hotărâre plină de calm şi prin tăgăduire de sine. A trebuit să facă faţă încercărilor şi sacrificiilor în timp ce stătea în apărarea adevărului; cu toate acestea, nu a murmurat. El a fost vânat ca o fiară sălbatică de pradă şi totuşi, de dragul lui Hristos, a îndurat bucuros toate aceste lucruri. 26:23 Ultima solie a harului este încredinţată slujitorilor umili, credincioşi, ai lui Dumnezeu, din acest timp. Dumnezeu i-a călăuzit întotdeauna pe aceia care nu s-au ferit de răspundere, a pus poveri asupra 26:24 lor şi a prezentat prin ei poporului Său un plan de dăruire sistematică, în care toţi se pot angaja şi pot lucra în armonie. Acest sistem a fost aplicat şi a lucrat de minune. Prin acesta se susţin, în mod liber, predicatorii şi cauza adevărului. De îndată ce predicatorii şi-au încetat împotrivirea şi s-au dat la o parte din cale, poporul a răspuns cu toată inima chemării şi a apreciat sistemul. Toate sunt puse la dispoziţia pastorilor, astfel ca ei să poată lucra, nestânjeniţi. Poporul nostru a luat poziţie cu o voinţă şi un interes care nu pot fi găsite la nici o altă clasă. Dar Dumnezeu este întristat de către predicatorii care se plâng acum şi nu se aruncă cu toate forţele în această lucrare atât de importantă. Ei sunt fără scuză şi, cu toate acestea, unii sunt amăgiţi şi cred că sacrifică mult, că trec printr-o perioadă grea, când, de fapt, nu ştiu nimic despre suferinţă, tăgăduire de sine sau lipsuri. Uneori poate că sunt obosiţi; însă tot aşa ar fi dacă ar trebui să se întreţină singuri, prin munca lor. 26:25 Unii au gândit că ar fi mai uşor să lucreze cu mâinile lor şi adesea s-au exprimat că ar prefera să facă astfel. Unii ca aceştia nu ştiu despre ce vorbesc. Ei se înşeală singuri. Alţii au familii numeroase de întreţinut şi nu ştiu să se administreze. Ei nu îşi dau seama că sunt datori cauzei lui Dumnezeu pentru locuinţele lor şi pentru tot ce au. Nu îşi dau seama cât costă să trăieşti. Dacă s-ar angaja în lucru cu mâinile lor, ei nu s-ar elibera de griji şi oboseală. Nu vor putea să stea la gura sobei în tihnă şi totodată să lucreze pentru a-şi întreţine familiile. Un om care lucrează pentru o familie dependentă de el poate petrece doar câteva ore cu familia, acasă. Unor pastori nu le place să lucreze cu hărnicie şi nutresc un spirit de nemulţumire, care nu este rezonabil. Dumnezeu a însemnat orice murmurare prin gând, cuvânt sau simţământ. Cerul este 26:26 insultat printr-o astfel de dovadă de slăbiciune şi lipsă a adevăratei devoţiuni pentru cauza lui Dumnezeu. 26:27 Unii şi-au plecat urechea în faţa ispititorului şi şi-au mărturisit necredinţa, prejudiciind cauza lui Dumnezeu. Satana îi pretinde ca fiind ai săi, pentru că nu au fost recuperaţi din cursa lui. Ei s-au purtat precum copiii, care nu cunosc nimic despre vicleniile ispititorului. Au avut suficientă experienţă şi ar fi trebuit să-i priceapă planurile. El le-a sugerat îndoieli, iar ei, în loc să le respingă de îndată, au discutat şi negociat cu arhiamăgitorul, ascultându-i motivaţiile ca şi când ar fi fost fermecaţi de şarpele din vechime. Câteva texte, pe care nu le puteau explica în totalitate, aşa încât să-i mulţumească, au fost suficiente pentru a clătina întreaga temelie a adevărului şi a întuneca lucrurile cele mai clare din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceşti oameni sunt fiinţe muritoare, supuse greşelilor. Ei nu au o înţelepciune desăvârşită şi cunoştinţă în toate Scripturile. Unele pasaje sunt dincolo de priceperea omenească, până când vine un timp, ales de Dumnezeu, după înţelepciunea Lui, ca să fie cunoscute. Satana i-a condus pe unii pe o cărare care duce în mod sigur la necredincioşie. Ei au îngăduit necredinţei lor să întunece lanţul armonios, măreţ, al adevărului şi au acţionat ca şi când era treaba lor să rezolve orice pasaj dificil al Scripturii, iar dacă religia noastră nu îi făcea în stare să facă acest lucru, era socotită greşită. 26:28 Am văzut că aceia care au o inimă rea şi o voinţă necredincioasă se vor îndoi şi vor socoti că este un lucru nobil şi o virtute să pui la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Aceia care consideră că este o virtute a te eschiva de la un răspuns au toate perspectivele de a nu crede în inspiraţia şi adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă. Ei pot alege să se bizuie pe dovezile pe care El a avut plăcere să le dea sau să se îndoiască, să critice şi să piară. 26:29 Mi-a fost arătat că cei care sunt încercaţi de îndoieli şi necredincioşie nu trebuie să meargă să lucreze pentru alţii. Ceea ce 26:30 este în minte trebuie să se reverse în afară şi ei nu îşi dau seama de efectul unei aluzii sau a celei mai mici îndoieli exprimate. Satana face din acest lucru o săgeată cu ţepi. Aceasta acţionează ca o otravă lentă, care, înainte ca victima să simtă pericolul, afectează întregul organism, subminează sănătatea şi în final produce moartea. Tot astfel stau lucrurile şi în privinţa otrăvii îndoielii şi necredinţei faţă de lucrurile din Scriptură. Unul care are influenţă sugerează altora ceea ce Satana i-a sugerat lui, faptul că un pasaj din Scriptură îl contrazice pe un altul; şi astfel, într-un mod foarte neînţelept, ca şi când ar fi descoperit vreo taină minunată, care a fost ascunsă celor credincioşi şi sfinţi în fiecare veac al lumii, el aruncă cel mai dens întuneric asupra minţilor lor. Aceştia pierd plăcerea pe care o avuseseră altădată pentru adevăr şi ajung necredincioşi. Toate acestea sunt urmarea doar a câtorva cuvinte rostite, care au avut o putere ascunsă deoarece păreau impregnate de acel mister. 26:31 Aceasta este lucrarea diavolului cel viclean. Cei care sunt confruntaţi cu îndoieli şi care au dificultăţi pe care nu le pot rezolva nu ar trebui să arunce alte minţi slabe în aceeaşi nelinişte. Unii au făcut aluzii şi au vorbit despre necredinţa lor şi au mers mai departe, fără să viseze măcar ce efect vor produce acestea. În unele cazuri, sămânţa necredinţei a avut efect imediat, în timp ce în alte cazuri a stat îngropată destul de mult timp, până ce persoana a apucat pe o cale greşită, făcând loc vrăjmaşului, iar lumina lui Dumnezeu a fost retrasă de la ea, şi aceasta a căzut cu totul sub ispitirile puternice ale lui Satana. Atunci a răsărit sămânţa necredinţei care fusese semănată cu atât de mult timp în urmă. Satana hrăneşte aceste seminţe, iar ele aduc roade. Tot ce vine de la pastori, care ar trebui să stea în lumină, are o puternică influenţă. Iar atunci când aceştia nu au stat în lumina clară a lui Dumnezeu, Satana îi foloseşte ca agenţi şi prin ei trimite săgeţile lui arzătoare asupra minţilor nepregătite să se împotrivească la ceea ce a venit prin pastorii lor. 26:32 Am văzut că şi pastorii, ca şi poporul, trebuie să lupte ca să se împotrivească lui Satana. Cel care susţine că este pastor al lui Hristos 26:33 se aşează într-o poziţie înfricoşătoare atunci când slujeşte scopurilor ispititorului, ascultând la şoaptele lui şi lăsându-l să captiveze mintea şi să pună stăpânire pe gânduri. În ochii lui Dumnezeu, cel mai mare păcat al pastorului este acela de a vorbi despre necredinţa lui şi de a atrage şi alte minţi pe acelaşi canal întunecos, îngăduindu-i astfel lui Satana să atingă un dublu scop, ispitindu-l. El tulbură mintea aceluia care, prin calea pe care a apucat, i-a încurajat ispitirile şi apoi îl conduce pe acesta să tulbure minţile multora. 26:34 Este timpul ca străjerii de pe zidurile Sionului să înţeleagă responsabilitatea şi sfinţenia misiunii lor. Ei ar trebui să simtă că vor veni necazuri asupra lor dacă nu îndeplinesc lucrarea pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu. Dacă ajung necredincioşi, ei pun în pericol siguranţa turmei lui Dumnezeu, pun în pericol cauza lui Dumnezeu şi o expun batjocurii vrăjmaşilor noştri. O, ce lucrare este aceasta! Cu siguranţă, îşi vor primi răsplata. Unii pastori, ca şi membrii, trebuie să fie convertiţi. Ei trebuie făcuţi bucăţele şi apoi înnoiţi. Lucrarea lor în comunităţi este mai mult decât pierdută, iar în starea lor de slăbiciune, pe punctul de a se prăbuşi, Dumnezeu ar fi mai mulţumit dacă şi-ar înceta eforturile de a-i ajuta pe alţii şi vor lucra cu mâinile lor până se vor converti. Atunci îi vor putea întări pe fraţii lor. 26:35 Pastorii trebuie să se trezească. Ei pretind că sunt generali în armata marelui Împărat, dar, în acelaşi timp, simpatizează cu marele conducător rebel şi cu oştirea lui. Unii au expus cauza lui Dumnezeu şi adevărurile sacre ale Cuvântului Său batjocurilor oştirii răzvrătitului. Au înlăturat o parte a scutului lor, iar Satana şi-a aruncat într-acolo săgeţile lui otrăvite. Ei au întărit mâinile conducătorilor răzvrătiţi şi au slăbit ei înşişi, făcând ca Satana şi clanul lui diavolesc să-şi ridice capul cu triumf şi să tresalte pe seama victoriei pe care ei au lăsat ca el s-o câştige. O, ce lipsă de înţelepciune! Câtă orbire! Ce tactică nesăbuită, de a-şi descoperi punctele slabe în faţa duşmanilor lor de moarte! 26:36 Cât de diferit a fost cursul urmat de Luther! El era gata să-şi sacrifice viaţa, la nevoie, însă adevărul, niciodată. Cuvintele sale au fost: "Să avem grijă doar ca Evanghelia să nu fie supusă insultelor celor necredincioşi şi mai degrabă să ne dăm viaţa pentru a o apăra decât să le îngăduim acestora să triumfe. Cine poate spune dacă viaţa sau moartea mea va contribui mai mult la salvarea fraţilor mei?" 26:37 Dumnezeu nu este dependent de nici un om pentru înaintarea cauzei Sale. El ridică şi califică oameni care să ducă solia lumii. El poate face tăria lui desăvârşită în slăbiciunea oamenilor. Puterea este a lui Dumnezeu. Cuvântările bine pregătite, elocvenţa, talentele deosebite nu pot converti nici măcar un suflet. Eforturile depuse la amvon pot stârni minţile, argumentele clare pot fi convingătoare, însă Dumnezeu este Cel care asigură succesul. Oamenii evlavioşi, credincioşi, sfinţi, care pun în practică în viaţa lor de toate zilele ceea ce predică, sunt cei care vor exercita o influenţă mântuitoare. O cuvântare rostită cu putere de la amvon poate afecta mintea; însă puţină imprudenţă din partea pastorului în afara amvonului, o lipsă de seriozitate în vorbire şi o neglijare a adevăratei evlavii vor contracara influenţa lui şi vor risipi toate impresiile bune. Convertiţii vor fi ai lui; în multe cazuri, ei nu vor căuta să se ridice mai presus decât predicatorul lor. Ei nu vor face o lucrare din inimă. Nu sunt convertiţi pentru Dumnezeu. Lucrarea este superficială, iar influenţa lor va fi o jignire la adresa acelora care Îl caută cu adevărat pe Domnul. 26:38 Succesul pastorului depinde mult de purtarea lui din afara amvonului. Când îşi termină predica şi părăseşte amvonul, el nu şi-a terminat lucrarea; de-abia a început-o. Atunci el trebuie să pună în practică ceea ce a predicat. El nu trebuie să acţioneze cu nepăsare, ci să vegheze asupra lui însuşi, pentru ca vrăjmaşul să nu tragă foloase de pe urma vreunui cuvânt sau a unei fapte, iar cauza lui Dumnezeu să fie batjocorită. Pastorii trebuie să-şi măsoare cuvintele, mai ales în prezenţa tinerilor. Ei nu trebuie să fie uşuratici în vorbire şi să glumească, 26:39 ci ar trebui să-şi aducă aminte că stau în locul lui Hristos şi că trebuie să ilustreze, prin exemplul lor, viaţa lui Hristos. "Pentru că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu"(1 Cor.3,9). "Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu." 26:40 Mi-a fost arătat că influenţa pastorilor tineri, căsătoriţi sau necăsătoriţi, este distrusă de ataşamentul pe care-l dovedesc tinerele femei faţă de ei. Unii ca aceştia nu îşi dau seama că ochii altora sunt asupra lor, iar calea urmată de ei poate avea tendinţa de a dăuna foarte mult influenţei lor, din cauza celor cărora le acordă atât de multă atenţie. Dacă acestea ar avea în vedere cu stricteţe ale de comportament în societate, ar fi mult mai bine şi pentru ele, şi pentru pastorul lor. Acest lucru îl pune într-o poziţie neplăcută şi îi determină pe alţii să îl privească într-o lumină greşită. Cu toate acestea, am văzut că pastorii sunt răspunzători pentru această situaţie. Ei ar trebui să arate dezgust faţă de aceste lucruri, iar dacă merg pe calea arătată de Dumnezeu, nu ar mai fi tulburaţi de astfel de lucruri. Ei se vor feri de orice pare rău, iar când femeile tinere sunt prea sociabile, este de datoria lor să le dea de înţeles că acest lucru nu este plăcut. Trebuie să respingă astfel de impertinenţă chiar dacă sunt socotiţi nepoliticoşi. Aceste lucruri trebuie mustrate, pentru a nu arunca ocară asupra cauzei lui Dumnezeu. Tinerele femei care au fost convertite la adevăr şi pentru Dumnezeu vor da ascultare mustrării şi se vor îndrepta. 26:41 Pastorii ar trebui să-şi susţină lucrările publice prin eforturi deosebite, lucrând în mod personal pentru suflete ori de câte ori se iveşte o ocazie, discutând în tihnă la gura sobei şi implorând sufletele să caute acele lucruri care le aduc pacea. Lucrarea noastră de pe acest pământ se va încheia în curând şi fiecare om îşi va primi răsplata după faptele sale. Mi-a fost arătată răsplata sfinţilor, moştenirea veşnică, şi am văzut că aceia care au suferit cel mai mult pentru adevăr nu vor socoti că au trecut prin greutăţi, ci vor susţine că cerul este destul de ieftin. 26:42 Folosirea greşită a viziunilor 26:43 Mi-a fost arătat că unii, în special în Iowa, fac din viziuni o unitate de măsură pentru toţi şi apucă pe o cale pe care nici eu şi nici soţul meu nu am mers niciodată. Unii nu mă cunosc nici pe mine, nici lucrarea pe care o fac şi sunt foarte sceptici cu privire la orice se numeşte viziune. Este numai natural să fie aşa, şi o asemenea atitudine poate fi depăşită doar prin experienţă. Dacă sunt persoane care nu sunt lămurite cu privire la viziuni, nu trebuie cicălite. Procedeul de urmat cu astfel de oameni poate fi găsit în "Mărturia nr.8", Pag. 328, 329, pe care sper să o citească toţi. Faţă de anumite persoane, pastorii trebuie să dovedească milă; iar pe alţii trebuie să-i salveze ca prin foc, întotdeauna făcând deosebirea cuvenită. Pastorii lui Dumnezeu trebuie să aibă înţelepciunea de a da fiecăruia partea lui de hrană şi să facă deosebire în funcţie de fiecare caz în parte. Calea urmată de unii din Iowa, care nu sunt obişnuiţi cu mine, nu a fost înţeleaptă şi corespunzătoare. Au fost trataţi în acelaşi fel, atât cei care erau străini cu privire la viziuni, cât şi cei care avuseseră multă lumină şi experienţă în privinţa lor. Unora li s-a cerut să le aprobe, când ei nu puteau face în mod conştient acest lucru, şi astfel unele suflete sincere au fost conduse să ia poziţie împotriva viziunilor şi împotriva trupului bisericii, poziţie pe care nu ar fi luat-o niciodată dacă în cazul lor s-ar fi procedat cu înţelepciune şi har. 26:44 Unii dintre fraţii noştri au avut o experienţă îndelungată în privinţa adevărului şi timp de ani de zile m-au cunoscut şi erau familiarizaţi cu influenţa viziunilor. Ei au pus la probă autenticitatea acestor mărturii şi şi-au afirmat credinţa în ele. Ei simţiseră influenţa puternică a Duhului lui Dumnezeu asupra lor, ca mărturie a autenticităţii viziunilor. Dacă unii ca aceştia, când sunt mustraţi prin viziuni, se ridică împotriva acestora şi lucrează în mod nevăzut pentru a ne deteriora influenţa, cazurile lor trebuie tratate cu răbdare, 26:45 deoarece influenţa lor îi pune în primejdie pe cei care nu au experienţă. 26:46 Pastorii care predică adevărul prezent, în timp ce îşi aduc mărturia în mod pătrunzător, mustrând greşelile personale ale oamenilor şi căutând să scoată afară idolii din tabăra lui Israel, trebuie să dovedească răbdare. Ei trebuie să predice adevărul în toată solemnitatea şi importanţa lui; şi dacă acesta găseşte calea spre inimă, el va realiza pentru cel care îl primeşte un lucru pe care nimic altceva nu îl poate face. Însă, dacă adevărul rostit în puterea Duhului nu este tăios în privinţa idolilor, nu va fi de nici un folos în a-l prezenta individului. S-ar putea să ni se pară că unii sunt lipiţi de idolii lor, dar, cu toate acestea, am văzut că noi nu trebuie să renunţăm cu uşurinţă la cei săraci şi descurajaţi. Noi trebuie să nu uităm niciodată că suntem cu toţii muritori, supuşi greşelilor, şi că Domnul Hristos dă dovadă de multă milă faţă de slăbiciunile noastre şi ne iubeşte, chiar dacă greşim. Dacă Dumnezeu ar proceda cu noi aşa cum procedăm noi adesea unul cu altul, am fi nimiciţi. În timp ce pastorii predică adevărul clar, tăios, ei trebuie să-l lase să-şi facă lucrarea de tăiere şi cioplire, nu să facă ei acest lucru. Ei trebuie să pună securea, adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, la rădăcina copacului şi se va realiza ceva. Prezentaţi mărturia tot aşa direct cum se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu, cu inima plină de influenţa caldă, activă, a Duhului Său, cu duioşie şi cu acel dor după suflete, şi lucrarea în poporul lui Dumnezeu va fi eficientă. Motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu Se manifestă atât de puţin este acela că pastorii nu sunt învăţaţi să lucreze sub călăuzirea Lui. Ei duc lipsă de harul lui Dumnezeu, de răbdare şi stăpânire de sine, de un spirit de consacrare şi sacrificiu; şi acesta este singurul motiv pentru care unii pun la îndoială dovezile din Cuvântul lui Dumnezeu. Problema nu este la Cuvânt, ci la ei înşişi. Lor le lipseşte harul lui Dumnezeu, devoţiunea, evlavia personală şi sfinţenia. În consecinţă, ei sunt şovăitori, şi acest lucru îi aruncă adesea pe câmpul de luptă al lui Satana. Am văzut că, oricât de puternici ar fi oamenii care susţin adevărul, oricât de evlavioşi ar putea părea, dacă ei 26:47 încep să-şi arate necredinţa cu privire la anumite pasaje ale Scripturii, lucru care îi determină să pună la îndoială inspiraţia Bibliei, ar trebui să ne temem de ei, căci Dumnezeu este departe de unii ca aceştia. 26:48 Părinţi şi copii 26:49 Am văzut că, în timp ce părinţii care se tem de Domnul îşi ţin în frâu copiii, ei ar trebui să le examineze comportamentul şi temperamentul şi să caute să le împlinească nevoile. Unii părinţi se ocupă cu toată grija de nevoile vremelnice ale copiilor lor; ei îi îngrijesc cu bunătate şi duioşie când sunt bolnavi şi socotesc că şi-au făcut datoria. Aici ei fac o greşeală. Lucrarea lor de-abia a început. Trebuie împlinite şi nevoile sufleteşti. Este nevoie de multă iscusinţă pentru a administra remediile potrivite pentru vindecarea unui suflet rănit. Copiii au necazuri tot atât de greu de suportat şi tot atât de dureroase ca şi adulţii. Chiar şi părinţii nu au mereu aceleaşi simţăminte. Mintea lor este adesea neliniştită. Ei pot avea vederi sau sentimente greşite. Satana îi loveşte, iar ei cedează în faţa ispitelor lui. Vorbesc nervos, într-un mod în care stârnesc mânie în copiii lor, şi sunt uneori severi şi iritaţi. Bieţii copii se molipsesc de acelaşi spirit, iar părinţii nu sunt pregătiţi să-i ajute pentru că ei înşişi au cauzat necazul. Uneori totul pare că merge rău. Pretutindeni în jur e agitaţie şi toţi se simt mizerabil, nefericiţi. Părinţii aruncă vina asupra bieţilor lor copii, socotindu-i foarte neascultători şi nesupuşi, cei mai răi copii din lume, când, de fapt, cauza tulburării se găseşte la ei înşişi. 26:50 Mulţi părinţi stârnesc furtuni prin lipsa lor de stăpânire de sine. În loc să le ceară frumos copiilor un anumit lucru, ei le poruncesc pe un ton cicălitor şi în acelaşi timp 26:51 pe buzele lor sunt cuvinte de critică şi de ocară, pe care copiii nu le merită. Părinţilor, o astfel de purtare faţă de copiii voştri le distruge optimismul şi ambiţia. Ei fac ceea ce le porunciţi voi nu din dragoste, ci pentru că nu îndrăznesc să facă altfel. Nu fac din inimă acel lucru. Pentru ei este sclavie, şi nu plăcere, şi aceasta îi conduce adesea să nu vă asculte în totalitate, ceea ce vă sporeşte şi mai mult iritabilitatea, iar pentru copii situaţia devine şi mai rea. Din nou se caută greşeli, purtarea lor rea le este înveşmântată în culori vii, până ce îi cuprinde descurajarea şi nu le mai pasă dacă ceea ce fac vă este pe plac sau nu. Îi apucă un spirit de "nu-mi pasă", iar plăcerea şi bucuria pe care ar fi trebuit să le găsească acasă le vor căuta în altă parte, departe de părinţi. Ei se amestecă printre cei de pe stradă şi ajung curând tot aşa de răi ca şi aceştia. 26:52 Cine sunt vinovaţii pentru acest mare păcat? Dacă s-ar fi făcut din cămin un loc atrăgător, dacă părinţii ar fi manifestat dragoste faţă de copiii lor şi dacă le-ar fi găsit, cu bunătate, o ocupaţie şi i-ar fi învăţat să-i asculte cu iubire, atunci ei ar fi a-tins coarda sensibilă a inimii lor şi mâini, picioruşe şi inimi s-ar fi grăbit să-i asculte de îndată. Cu stăpânire de sine, vorbindu-le cu bunătate şi lăudându-şi copiii atunci când încearcă să facă ce este bine, părinţii le pot încuraja eforturile, îi pot face foarte fericiţi şi pot înconjura cercul familiei cu un farmec ce va alunga orice umbră întunecoasă, aducând înăuntru lumina înveselitoare a soarelui. 26:53 Părinţii îşi scuză adesea comportamentul greşit pentru că nu se simt bine. Sunt nervoşi şi cred că nu pot fi răbdători, calmi şi să vorbească frumos. În acest fel, ei se amăgesc singuri şi îi fac pe plac lui Satana, care tresaltă că harul lui Dumnezeu nu este socotit de către aceştia îndestulător pentru a birui defectele fireşti. Ei pot şi trebuie să fie stăpâni pe ei înşişi tot timpul. Dumnezeu le cere acest lucru. Trebuie să fie conştienţi că, atunci când cedează şi sunt nerăbdători şi nervoşi, îi fac pe 26:54 alţii să sufere. Cei din jurul lor sunt afectaţi de spiritul pe care ei îl dau pe faţă, iar dacă şi aceştia, la rândul lor, acţionează în acelaşi spirit, răul creşte şi totul merge rău. 26:55 Părinţilor, când simţiţi că sunteţi nervoşi, nu comiteţi păcatul atât de mare de a otrăvi întreaga familie cu această iritabilitate periculoasă. În asemenea momente, vegheaţi de două ori asupra voastră înşivă şi hotărâţi în inima voastră să nu faceţi rău nimănui cu buzele, ci să rostiţi doar cuvinte plăcute, voioase. Spuneţi-vă vouă înşivă: "Nu voi strica fericirea copiilor mei printr-un cuvânt iritat." Stăpânindu-vă în acest fel, veţi deveni puternici. Sistemul vostru nervos nu va mai fi aşa de sensibil. Veţi fi întăriţi prin principiile dreptăţii. Conştienţa că vă faceţi cu credincioşie datoria vă va întări. Îngerii lui Dumnezeu se vor bucura de eforturile pe care le faceţi şi vă vor ajuta. Când sunteţi nerăbdători, prea adesea îi socotiţi pe copii vinovaţi şi daţi vina pe ei, când nu merită acest lucru. Alteori, poate ei fac exact aceleaşi lucruri, însă totul este în ordine şi bine. Copiii îşi dau seama şi simt aceste inconsecvenţe şi ei înşişi nu sunt mereu aceiaşi. Uneori sunt pregătiţi să facă faţă într-un anumit fel unor dispoziţii schimbătoare, iar alteori sunt nervoşi şi agitaţi şi nu pot suporta critica. Spiritul lor se răzvrăteşte împotriva acestui lucru. Părinţii pretind toată înţelegerea posibilă faţă de starea lor sufletească; însă ei, cu toate acestea, nu acceptă întotdeauna să fie tot aşa de îngăduitori faţă de copiii lor. Ei scuză la ei înşişi ceea ce, dacă ar întâlni la copiii lor, care nu au anii lor de experienţă şi disciplină, ar critica aspru. Unii părinţi au un temperament nervos, iar când sunt obosiţi datorită muncii şi doborâţi de griji, ei nu menţin o stare calmă, ci manifestă, faţă de aceia care ar trebui să le fie cei mai dragi de pe pământ, o nervozitate şi o lipsă de răbdare care nu este pe plac lui Dumnezeu şi aduce negură asupra familiei. Copiii trebuie mângâiaţi des când trec prin necazuri. Bunătatea şi răbdarea dovedite în mod reciproc vor face din 26:56 cămin un paradis şi vor atrage îngerii cei sfinţi în cercul familiei. 26:57 Mama poate şi trebuie să facă mult pentru a-şi stăpâni nervii, atunci când este descurajată; chiar când este bolnavă, ea poate, dacă îşi propune acest lucru, să fie voioasă şi plăcută şi să suporte mai mult zgomot decât şi-ar putea închipui. Ea nu trebuie să-i facă pe copii să-i simtă toate suferinţele şi să le întunece minţile lor tinere, sensibile, cu starea ei depresivă, lucru care va face ca ei să simtă că locuinţa lor este un mormânt, iar camera mamei - cel mai sinistru loc din lume. Mintea şi nervii capătă tonus şi putere prin exerciţii de voinţă. Puterea voinţei se va dovedi în multe cazuri un puternic alinător al nervilor. 26:58 Nu-i lăsaţi pe copii să vă vadă cu faţa posomorâtă. Dacă ei cedează ispitei şi după aceea îşi dau seama şi se căiesc de greşeala lor, iertaţi-i tot aşa de repede şi liber cum doriţi să fiţi şi voi iertaţi de Tatăl vostru din ceruri. Învăţaţi-i cu bunătate şi legaţi-le inimile de ale voastre. Ei trec printr-o perioadă critică. Tot felul de influenţe vor încerca să-i rupă de voi, pe care trebuie să le contracaraţi. Învăţaţi-i să aibă încredere în voi. Lăsaţi-i să vă spună toate necazurile şi bucuriile lor. Încurajându-i în acest fel, îi veţi scăpa din multe curse pe care Satana le-a pregătit pentru picioarele lor lipsite de experienţă. Nu-i trataţi pe copiii voştri numai cu asprime, uitând că şi voi aţi fost copii şi că ei sunt doar nişte copii. Nu aşteptaţi de la ei să fie perfecţi şi nu încercaţi să-i faceţi să se poarte ca nişte oameni mari, aşa, dintr-o dată. Procedând astfel, vă veţi închide uşa de acces spre ei şi le veţi deschide o uşă cu tot felul de influenţe vătămătoare, prin care alţii le vor otrăvi minţile lor tinere înainte ca voi să vă daţi seama în ce primejdie se află. 26:59 Satana şi oştirea lui fac cele mai mari eforturi pentru a stăpâni şi influenţa minţile copiilor şi, de aceea, ei trebuie trataţi cu candoare, cu duioşie creştinească şi cu dragoste. Astfel veţi avea o puternică influenţă asupra lor, iar ei vor simţi că-şi pot 26:60 pune toată încrederea în voi. Aruncaţi împrejurul copiilor farmecul căminului vostru şi al prezenţei voastre. Dacă veţi face acest lucru, ei nu vor dori atât de mult societatea celor de vârsta lor. Satana lucrează prin aceştia, determinându-i să influenţeze şi să strice minţile celorlalţi. Este calea cea mai eficientă prin care el poate lucra. Cei tineri au o influenţă puternică unul asupra altuia. Discuţiile lor nu sunt întotdeauna alese şi înălţătoare. Vorbe rele sunt suflate la ureche, şi dacă nu sunt respinse în mod hotărât, acestea îşi fac sălaş în inimă, prind rădăcină, lăstăresc şi aduc roadă, stricând astfel bunele deprinderi. Datorită relelor care există acum în lume şi datorită restricţiilor care trebuie impuse copiilor, părinţii ar trebui să aibă o îndoită grijă de a-i lega de inimile lor şi de a le da de înţeles că ei le doresc fericirea. 26:61 Părinţii ar trebui să nu-şi uite anii copilăriei lor, cât de mult tânjeau după simpatie şi iubire şi cât de nefericiţi se simţeau când erau criticaţi şi ocărâţi. Ei ar trebui să fie copii din nou în privinţa sentimentelor lor, iar mintea lor trebuie făcută să înţeleagă nevoile copiilor lor. Cu toate acestea, cu hotărâre îmbinată cu iubire, ei trebuie să ceară ascultare din partea copiilor lor. Cuvântul părintelui trebuie ascultat pe deplin. 26:62 Îngerii lui Dumnezeu îi urmăresc pe copii cu cel mai mare interes, pentru a vedea ce fel de caracter îşi formează. Dacă Domnul Hristos S-ar purta cu noi aşa cum ne purtăm noi adesea unul cu altul şi cu copiii noştri, ne-am împletici paşii şi am cădea, doborâţi de cea mai mare descurajare. Am văzut că Domnul Isus cunoaşte toate neputinţele noastre şi El Însuşi a trecut prin tot ceea ce experimentăm noi, dar fără păcat; de aceea, El ne-a pregătit o cale potrivită cu tăria şi capacitatea noastră şi, ca şi Iacov, El a mers încet şi cu calm cu copiii, atât cât puteau aceştia să suporte, fiindu-le companie şi călăuză continuă. El nici nu dispreţuieşte, nici nu neglijează şi nici nu lasă în urmă pe copiii turmei. Nu ne-a poruncit să o luăm înainte, iar pe copii să-i lăsăm în urmă. El nu merge aşa de repede, încât să ne lase 26:63 în urmă. Oh, nu; ci El a netezit cărarea vieţii, chiar şi pentru copii. Iar părinţilor li se cere să-i conducă, în Numele Lui, pe calea cea îngustă. Dumnezeu a rânduit pentru noi o cale pe măsura puterii şi capacităţii copiilor. 26:64 Lucrarea în est 26:65 Mi-a fost arătat că a sosit timpul pentru o lucrare mai eficientă în est. În sfârşit se simte şi acolo necesitatea ordinii şi a organizaţiei. Pastorii nu vor mai fi acum siliţi să lucreze în condiţii atât de descurajatoare ca înainte. Îngerul cu solia harului zboară deasupra estului. El a spus: "Întăriţi lucrurile care rămân. Proclamaţi solia acelora care nu au auzit-o." Sunt unii în est care vor fi în primejdia extremelor atunci când Domnul Îşi va reînsufleţi lucrarea în mijlocul lor. Ei ar trebui să-şi aducă aminte că Domnul Şi-a mutat lucrarea de la ei în vest, pentru a-i umili şi pentru a le supune acel spirit independent, răzvrătit, şi a-i călăuzi să aprecieze cum se cuvine eforturile slujitorilor Săi credincioşi. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: