25:59 Sunt puţini în rândurile păzitorilor Sabatului care simpatizează cu susţinătorii sclaviei. Când au îmbrăţişat adevărul, aceştia nu au lăsat deoparte vederile greşite pe care ar fi trebuit să le părăsească. Ei au nevoie să bea mai profund din fântâna curăţitoare a adevărului. Unii au adus cu ei vechile lor prejudecăţi politice, care nu sunt în armonie cu principiile adevărului. Ei susţin că sclavii sunt proprietatea stăpânului şi că aceştia nu trebuie să-i fie luaţi. Îi văd ca pe nişte vite şi spun că este o greşeală faţă de stăpânul lor să-l lipsească de aceştia, aşa cum ar fi dacă li s-ar lua vitele. Mi-a fost arătat că nu contează cât a plătit stăpânul pentru trupul şi sufletul oamenilor; Dumnezeu nu îi dă nici un drept asupra sufletelor omeneşti şi el nu are dreptul să-i ţină ca proprietate a sa. Domnul Hristos a murit pentru întreaga familie omenească, indiferent că sunt albi sau negri. Dumnezeu l-a făcut pe om o fiinţă liberă, fie că este alb sau este negru. Instituţia sclaviei nu ţine cont de acest lucru şi îi îngăduie omului să exercite asupra semenului său o putere pe care Dumnezeu nu i-a acordat-o niciodată şi care Îi aparţine doar lui Dumnezeu. Stăpânul de sclavi şi-a permis să-şi asume răspunderea, care este a lui Dumnezeu, asupra sclavului său şi, drept urmare, el va da socoteală pentru păcatele, neştiinţa şi viciile sclavului. El va fi chemat să dea socoteală de puterea pe care o exercită asupra sclavului. Rasa de culoare constituie proprietatea lui Dumnezeu. Creatorul lor este şi singurul lor stăpân, iar aceia care au îndrăznit să înlănţuie trupul şi sufletul sclavului, să-l înjosească precum animalele, îşi vor primi răsplata. Mânia lui Dumnezeu a dormitat, însă ea se va trezi şi va fi revărsată neamestecată cu har.