25:36 Oamenii ale căror capete erau albe de ani şi ale căror feţe erau brăzdate de griji, şi cu toate acestea erau dornici să apuce comorile din coroană, erau cei în vârstă, care mai aveau doar câţiva ani în faţa lor. Totuşi şi ei erau dornici să-şi asigure comori pământeşti. Cu cât se apropiau mai mult de mormânt, cu atât erau mai nerăbdători să se agaţe de acestea. Rudele lor nu beneficiau de ele. Membrii familiilor lor munceau peste puterile lor pentru a economisi ceva bani. Ei nu foloseau aceşti bani pentru binele altora, ci pentru binele lor înşişi. Pentru ei era de ajuns să ştie că aceşti bani le aparţin. Când le-a fost prezentată datoria de a uşura nevoile celor săraci şi de a susţine cauza lui Dumnezeu, aceştia s-au întristat. Ei acceptau cu bucurie darul vieţii veşnice, însă nu voiau să facă ceva care i-ar costa. Condiţiile sunt prea grele. Însă Avraam nu s-a dat înapoi de a da chiar pe propriul lui fiu. În ascultare de Dumnezeu, el a putut sacrifica acest copil al făgăduinţei cu mai multă uşurinţă decât şi-ar sacrifica mulţi câte ceva din averile lor pământeşti.