25:26 în goana lor, parcă erau ieşiţi din minţi. Se împingeau unul pe altul, dându-i înapoi pe cei mai slabi decât ei şi călcându-i în picioare pe cei care, în graba lor, căzuseră. Mulţi au apucat cu nerăbdare bogăţiile din coroană, ţinându-le bine. Capetele unora dintre aceştia erau albe ca argintul, iar feţele lor erau brăzdate de griji şi nelinişte. Nu le păsa de propriile lor rude, os din oasele lor şi carne din carnea lor; ci, atunci când feţe rugătoare se îndreptau spre ei, îşi ţineau comorile şi mai strâns, de teamă ca nu cumva, într-un moment de neatenţie, să piardă vreun pic din acestea sau să fie influenţaţi să le împartă cu cineva. Ochii lor nesătui se repezeau adesea la coroanele lor pământeşti şi tot socoteau şi resocoteau comorile din acestea. În acea mulţime au apărut chipuri de oameni în nevoie sau nenorociţi, care priveau tânjind la comorile de acolo, dar erau daţi la o parte, deoarece cel mai puternic îl învingea pe cel mai slab. Totuşi, nu puteau renunţa şi împreună cu o mulţime de nenorociţi, bolnavi, bătrâni au căutat să ajungă la coroana pământească. Unii au murit încercând să ajungă la ea. Alţii au căzut chiar când erau pe punctul de a o apuca. Unii au căzut când au ajuns la ea. Trupuri moarte acopereau pământul, însă mulţimea se grăbea mereu, călcând în picioare peste semenii lor, căzuţi sau morţi. Fiecare din cei ce ajungea la acea coroană deţinea o parte din ea şi era aplaudat cu putere de un grup interesat aflat în jurul ei.