Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 25
|
25:1 Puterea lui Satana 25:2 Omul căzut în păcat este robul de drept al lui Satana. Misiunea Domnului Hristos a fost aceea de a-l elibera de sub puterea marelui său vrăjmaş. Omul este înclinat în mod natural să urmeze îndemnurile lui Satana şi el nu se poate împotrivi cu succes unui vrăjmaş atât de grozav, dacă Domnul Hristos, marele Cuceritor, nu locuieşte în el şi nu îi călăuzeşte dorinţele şi nu îi dă putere. Numai Dumnezeu poate limita puterea lui Satana. El umblă încoace şi încolo pe pământ, în sus şi în jos. Lui nu îi scapă din vedere nici un moment, temându-se că pierde vreo ocazie de a distruge sufletele. Este important ca poporul lui Dumnezeu să înţeleagă acest lucru, pentru a putea scăpa din cursele lui. Satana îşi pregăteşte înşelăciunile, astfel ca, în ultima lui campanie împotriva poporului lui Dumnezeu, ei să nu poată înţelege cine este el. 2 Cor.11,14: "Şi nu este de mirare căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină." În timp ce unele suflete înşelate susţin că el nu există, el le ţine în robie şi lucrează prin acestea într-o mare măsură. Satana ştie mai bine decât poporul lui Dumnezeu puterea pe care ei o pot avea asupra lui atunci când puterea lor este în Hristos. Când ei imploră în umilinţă ajutorul Celui Atotputernic, cel mai slab credincios al adevărului, dar care se bizuie cu totul pe Hristos, poate respinge cu succes pe Satana şi toată oştirea lui. El este prea viclean pentru a veni în mod deschis, lămurit, cu ispitirile sale, căci atunci energiile adormite ale creştinului s-ar trezi şi el s-ar bizui pe puterea atotputernicului Eliberator. Însă el se strecoară pe furiş şi lucrează deghizat prin copiii neascultării, care pretind că sunt evlavioşi 25:3 . Satana îşi va folosi toată puterea pentru a hărţui, a ispiti şi a călăuzi pe o cale greşită pe poporul lui Dumnezeu. Cel care a îndrăznit să vină la Domnul nostru, să-L ispitească şi să-l înţepe cu ironiile lui, care a avut puterea să-L ia pe braţele lui şi să-L ducă pe streaşina templului şi apoi pe un munte foarte înalt, îşi va exercita puterea într-o 25:4 mare măsură împotriva generaţiei prezente, care este inferioară în înţelepciune Domnului şi care este aproape cu totul neştiutoare în privinţa vicleniei şi puterii lui Satana. El va afecta într-un mod neaşteptat corpurile acelora care sunt în mod natural înclinaţi să-i îndeplinească poruncile. Satana tresaltă atunci când este considerat că există doar în închipuire. Când este tratat cu uşurinţă, când este reprezentat prin vreo ilustraţie copilărească sau prin vreun animal, acest lucru îi convine foarte mult. Se crede despre el că este atât de primitiv, încât minţile oamenilor sunt aproape cu totul nepregătite pentru planurile lui concepute cu dibăcie, care-i reuşesc aproape întotdeauna. Dacă puterea şi viclenia lui ar fi înţelese, mulţi ar fi pregătiţi să i se împotrivească. 25:5 Toţi ar trebui să înţeleagă că Satana a fost odată un înger înălţat. Răzvrătirea lui l-a făcut să fie aruncat din cer, însă nu i-a distrus puterile, făcând din el o fiară. Încă de la căderea sa, el şi-a îndreptat puterea cea mare împotriva guvernării din cer. Şi-a perfecţionat viclenia şi a învăţat cum să vină la copiii oamenilor cu ispitirile sale în modul cel mai sigur. 25:6 Satana a inventat basme cu care înşeală. El a început să lupte în ceruri împotriva temeliei guvernării lui Dumnezeu şi de la căderea lui şi-a continuat răzvrătirea împotriva Legii lui Dumnezeu şi i-a determinat pe cei ce pretind că sunt creştini să calce în picioare porunca a patra, care Îl scoate în evidenţă pe Dumnezeul Cel viu. El a dat la o parte Sabatul Decalogului şi l-a înlocuit cu una dintre zilele de lucru ale săptămânii. 25:7 Marea minciună de la început, pe care el i-a spus-o Evei în Eden: "Hotărât, că nu veţi muri", a fost prima predică rostită vreodată cu privire la nemurirea sufletului. Acea predică a fost încununată de succes şi au urmat rezultate teribile. El a făcut ca minţile oamenilor să primească această doctrină ca fiind adevărul, iar pastorii o predică, o cântă şi se roagă pentru ea. 25:8 Inexistenţa diavolului ca persoană şi judecata de după venirea 25:9 lui Hristos au devenit repede basme populare. Scriptura declară în mod clar că destinul fiecărei persoane este fixat pentru totdeauna la venirea Domnului. Apoc.22,11.12: "Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană, să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe. Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui." 25:10 Satana a tras foloase de pe urma acestor basme, ascunzându-se înapoia lor. El vine la bieţii muritori amăgiţi, prin spiritismul modern ia în stăpânire minţile fireşti, iar dacă este primit, separă familii, produce gelozie şi ură şi dezlănţuie cele mai josnice înclinaţii. Lumea cunoaşte încă foarte puţin în legătură cu influenţa distrugătoare a spiritismului. Cortina a fost dată la o parte şi mi-a fost prezentată în mare parte înspăimântătoarea lui lucrare. Mi-au fost arătaţi câţiva care avuseseră o experienţă cu spiritismul şi, de când au renunţat la el, se înfioară când se gândesc cât de aproape au fost de nimicirea totală. Ei şi-au pierdut controlul asupra lor înşişi, iar Satana i-a făcut să fie ceea ce ei detestau. Însă, chiar şi atunci, ei nu aveau decât o vagă idee cu privire la ce este spiritismul. Slujitori inspiraţi de Satana pot masca cu elocvenţă acest monstru hidos, făcându-l să apară atrăgător pentru mulţi. Însă toate acestea provin atât de direct de la maiestatea lui satanică, încât pretinde dreptul de stăpânire asupra celor care au de-a face cu el, deoarece ei s-au aventurat pe terenul interzis şi au pierdut protecţia Creatorului lor. 25:11 Unele biete suflete au fost fascinate de cuvintele elocvente ale învăţătorilor spiritismului şi au cedat influenţei lui, descoperindu-i după aceea caracterul mortal; ar fi vrut apoi să renunţe la el, să fugă de el, dar nu au reuşit. Satana îi ţine cu puterea lui şi nu vrea să-i lase să scape. El ştie că sunt cu siguranţă ai lui în timp ce îi are în stăpânire; însă, dacă ei se eliberează o dată de sub puterea lui, el nu-i va mai determina niciodată să creadă în spiritism şi să se aşeze atât de direct sub controlul lui. Singura cale pentru aceste biete suflete prin care îl pot birui pe 25:12 Satana este de a discerne între adevărul curat al Bibliei şi basme. În momentul în care recunosc cerinţele adevărului, se aşează în poziţia în care pot fi ajutaţi. Ar trebui să-i implore pe cei care au avut o experienţă religioasă şi care au credinţă în făgăduinţele lui Dumnezeu să mijlocească pe lângă puternicul Eliberator în favoarea lor. Va fi o luptă strânsă. Satana îi va înzestra cu puteri noi pe îngerii săi cei răi care au avut în stăpânire aceste persoane; însă, dacă sfinţii lui Dumnezeu se roagă şi postesc, rugăciunile lor vor triumfa. Domnul Isus îi va trimite pe îngerii Săi cei sfinţi cu însărcinarea de a se împotrivi lui Satana şi el va fi alungat înapoi, iar puterea lui va fi sfărâmată de cei aflaţi în necaz. Marcu 9,29: "Acest soi de draci", le-a zis El, "nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post." 25:13 Pastorii populari nu se pot împotrivi spiritismului. Ei nu au nimic prin care să-şi apere turmele de influenţa lui veninoasă. În mare parte, urmările spiritismului vor fi puse asupra pastorilor acestui veac, pentru că ei au călcat adevărul în picioare, preferând basme în locul acestuia. Ei repetă mereu de la amvon predica pe care i-a ţinut-o Satana Evei despre nemurirea sufletului: "Hotărât că nu veţi muri"; iar oamenii o primesc ca fiind adevărul curat. Aceasta este temelia spiritismului. Cuvântul lui Dumnezeu nu învaţă nicăieri că sufletul omului este nemuritor. Nemurirea este un atribut ce aparţine doar lui Dumnezeu. 1 Tim. 6,16: "Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, şi nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică. Amin." 25:14 Cuvântul lui Dumnezeu, înţeles şi aplicat corect, este un scut împotriva spiritismului. Învăţătura despre iadul care arde veşnic, predicată de la amvoane în faţa poporului, constituie o nedreptate faţă de caracterul plin de iubire al lui Dumnezeu. Aceasta Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cel mai mare tiran al Universului. Răspândirea acestei doctrine a îndreptat mii de oameni spre universalism, necredincioşie şi 25:15 ateism. Cuvântul lui Dumnezeu este clar. Este o înlănţuire dreaptă a adevărului şi se va dovedi o ancoră pentru cei ce doresc să îl primească, chiar dacă va trebui să sacrifice poveştile pe care le-au îndrăgit înainte. Acesta îi va scăpa de teribilele dezamăgiri ale acestor vremuri primejdioase. Satana a dirijat minţile pastorilor din diferite biserici să se lipească cu îndârjire de învăţăturile lor greşite, pe care le susţin pentru popularitate, aşa cum i-a condus pe evrei în orbirea lor să se lipească de jertfele lor şi să-L răstignească pe Domnul Hristos. Respingerea luminii şi adevărului îi face pe oameni robi, pradă înşelăciunilor lui Satana. Cu cât este mai mare lumina pe care ei o resping, cu atât mai mare va fi puterea înşelăciunii şi a întunericului care va veni asupra lor. 25:16 Mi-a fost arătat că adevăratul popor al lui Dumnezeu este sarea pământului şi lumina lumii. Dumnezeu cere din partea lor o continuă înaintare în cunoaşterea adevărului şi pe calea sfinţirii. Atunci ei vor putea pricepe când se strecoară Satana şi, prin puterea Domnului Isus, i se vor putea împotrivi. Satana îşi va chema în ajutor legiuni din îngerii săi pentru a se opune înaintării fie şi a unui singur suflet şi, dacă este posibil, îl va smulge din mâna Domnului Hristos. 25:17 Am văzut îngeri răi luptându-se pentru suflete, iar îngerii lui Dumnezeu împotrivindu-li-se. Lupta este teribilă. Îngerii cei răi otrăveau atmosfera cu influenţa lor şi dădeau buzna asupra acestor suflete pentru a le zăpăci simţurile. Îngerii cei sfinţi urmăreau cu nelinişte şi aşteptau să dea înapoi oştirea lui Satana. Însă îngerii cei buni nu au menirea de a stăpâni minţile oamenilor împotriva voinţei lor. Dacă ei cedează în faţa vrăjmaşului şi nu fac nici un efort pentru a i se împotrivi, atunci îngerii lui Dumnezeu nu pot face mai mult decât să ţină în frâu oştirea lui Satana, pentru ca aceasta să nu distrugă până ce nu va fi dată în continuare lumină acelora care sunt în primejdie, determinându-i să se trezească şi să privească spre cer pentru ajutor. Domnul Isus nu-i va însărcina pe îngerii cei sfinţi să-i elibereze pe aceia care nu fac nici un efort pentru a se ajuta ei înşişi. 25:18 Dacă Satana vede că este în pericol de a pierde un suflet, el se va strădui să facă tot ce poate pentru a-l păstra. Iar când 25:19 omul se trezeşte şi vede în ce pericol se află şi, cu chin şi ardoare, priveşte spre Domnul Isus pentru ajutor, Satana se teme că va pierde un captiv şi cere întăriri din partea îngerilor săi, ca să-l împresoare pe acel biet suflet şi să formeze un zid de întuneric împrejurul lui, astfel ca lumina cerului să nu poată ajunge la el. Însă, dacă cel aflat în pericol perseverează şi în starea lui de neajutorare se aruncă în meritele sângelui Domnului Hristos, Mântuitorul nostru ascultă cea mai arzătoare rugăciune a credinţei şi trimite în ajutor îngeri care excelează în putere pentru a-l elibera. Satana nu poate suporta să vadă că se face apel la rivalul lui cel puternic, pentru că se teme şi tremură în faţa puterii şi maiestăţii Sale. Întreaga oştire a lui Satana tremură la auzirea glasului rugăciunii arzătoare. El continuă să cheme legiuni de îngeri răi pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Iar când îngeri atotputernici, îmbrăcaţi în armura cerului, vin în ajutorul sufletului istovit şi urmărit, Satana şi oştirea lui se dau înapoi, bine ştiind că bătălia lor este pierdută. Supuşii de bună-voie ai lui Satana sunt credincioşi, activi şi uniţi în acelaşi obiectiv. Şi, deşi ei se urăsc şi se războiesc unul cu altul, cu toate acestea ei caută să folosească orice ocazie pentru a-şi aduce la îndeplinire interesul lor comun. Însă marele Comandant din cer şi de pe pământ a îngrădit puterea lui Satana. 25:20 Experienţa mea a fost unică şi, timp de ani de zile, am suferit multe chinuri sufleteşti. Starea poporului lui Dumnezeu şi legătura mea cu lucrarea lui Dumnezeu mi-au produs atâta tristeţe şi descurajare, că nu pot fi exprimate. Timp de ani de zile am socotit mormântul ca un loc dulce de odihnă. În ultima mea viziune, l-am întrebat pe îngerul meu însoţitor de ce am fost lăsată să sufăr atâta nelinişte sufletească şi de ce am fost atât de adesea aruncată pe câmpul de luptă al lui Satana. M-am rugat stăruitor ca, dacă trebuie să fiu atât de strâns legată de cauza adevărului, să fiu eliberată de aceste chinuri cumplite. Îngerii lui Dumnezeu au putere şi tărie şi am implorat să fiu apărată. 25:21 Atunci mi-a fost prezentată viaţa mea din trecut şi mi-a fost arătat că Satana a căutat pe diferite căi să distrugă 25:22 utilitatea noastră; că de multe ori şi-a făcut planuri să ne îndepărteze din lucrarea lui Dumnezeu; el venise pe diferite căi şi prin diferiţi agenţi pentru a-şi îndeplini scopurile, însă, prin mijlocirea îngerilor sfinţi, fusese înfrânt. Am văzut că, în călătoriile noastre, îşi aşezase din loc în loc îngerii cei răi pentru a produce accidente prin care să ne distrugă vieţile; însă îngerii cei buni erau trimişi în acel loc, pentru a ne scăpa. Mai multe accidente ne puseseră, pe mine şi, pe soţul meu, în primejdie mare şi felul în care am fost ocrotiţi a fost minunat. Am văzut că noi fuseserăm ţinta specială a atacurilor lui Satana, datorită interesului şi legăturii noastre cu lucrarea lui Dumnezeu. Când am văzut grija cea mare pe care o are Dumnezeu în fiecare moment pentru cei care Îl iubesc şi se tem de El, am fost inspirată cu credinţă şi încredere în Dumnezeu şi m-am simţit mustrată pentru lipsa mea de credinţă. 25:23 Cele două cununi 25:24 În viziunea care mi-a fost dată pe 25 octombrie 1861, mi-a fost arătat acest pământ, întunecat şi mohorât. Îngerul mi-a spus: "Priveşte cu atenţie!" Atunci mi-au fost arătaţi oamenii de pe pământ. Unii erau înconjuraţi de îngerii lui Dumnezeu, alţii se găseau în întuneric total, înconjuraţi de îngerii cei răi. Am văzut un braţ întins dinspre cer spre pământ, ce ţinea un sceptru de aur. În capătul sceptrului se afla o coroană presărată cu diamante. Fiecare diamant răspândea o lumină strălucitoare, clară şi frumoasă. 25:25 Pe această coroană erau înscrise aceste cuvinte: "Toţi cei ce mă dobândesc sunt fericiţi şi vor avea viaţa veşnică." Mai jos de această coroană se afla un alt sceptru, şi pe acesta aflându-se o coroană, în centrul căreia se aflau de asemenea nestemate, aur şi argint, ce reflectau ceva lumină. Inscripţia de pe coroană era: "Comoară pământească. Bogăţiile sunt putere. Toţi cei ce mă câştigă au onoare şi renume." Am văzut o mulţime dând năvală să obţină această coroană. Erau gălăgioşi. Unii, 25:26 în goana lor, parcă erau ieşiţi din minţi. Se împingeau unul pe altul, dându-i înapoi pe cei mai slabi decât ei şi călcându-i în picioare pe cei care, în graba lor, căzuseră. Mulţi au apucat cu nerăbdare bogăţiile din coroană, ţinându-le bine. Capetele unora dintre aceştia erau albe ca argintul, iar feţele lor erau brăzdate de griji şi nelinişte. Nu le păsa de propriile lor rude, os din oasele lor şi carne din carnea lor; ci, atunci când feţe rugătoare se îndreptau spre ei, îşi ţineau comorile şi mai strâns, de teamă ca nu cumva, într-un moment de neatenţie, să piardă vreun pic din acestea sau să fie influenţaţi să le împartă cu cineva. Ochii lor nesătui se repezeau adesea la coroanele lor pământeşti şi tot socoteau şi resocoteau comorile din acestea. În acea mulţime au apărut chipuri de oameni în nevoie sau nenorociţi, care priveau tânjind la comorile de acolo, dar erau daţi la o parte, deoarece cel mai puternic îl învingea pe cel mai slab. Totuşi, nu puteau renunţa şi împreună cu o mulţime de nenorociţi, bolnavi, bătrâni au căutat să ajungă la coroana pământească. Unii au murit încercând să ajungă la ea. Alţii au căzut chiar când erau pe punctul de a o apuca. Unii au căzut când au ajuns la ea. Trupuri moarte acopereau pământul, însă mulţimea se grăbea mereu, călcând în picioare peste semenii lor, căzuţi sau morţi. Fiecare din cei ce ajungea la acea coroană deţinea o parte din ea şi era aplaudat cu putere de un grup interesat aflat în jurul ei. 25:27 Un mare număr de îngeri răi erau foarte ocupaţi. Satana se afla în mijlocul lor şi toţi priveau cu cea mai mare satisfacţie la grupa care lupta pentru coroană. Se părea că el a pus un farmec anume asupra acelora care o căutau atât de nerăbdători. Mulţi dintre cei care căutau această coroană pretindeau că sunt creştini. Unii dintre ei păreau că au puţină lumină. Ei priveau cu jind la coroana cerească şi erau adesea fermecaţi de frumuseţea ei, însă nu îi înţelegeau cu adevărat valoarea şi slava. În timp ce o mână 25:28 era întinsă domol spre coroana cerească, cealaltă era întinsă cu nerăbdare spre cea pământească, hotărâtă să o aibă pe aceasta; iar în goana lor nerăbdătoare după cea pământească, au pierdut-o din vedere pe cea cerească. Aceştia au fost lăsaţi în întuneric şi, cu toate acestea, bâjbâiau neliniştiţi ca să-şi asigure coroana pământească. Unii s-au dezgustat de grupul care o căuta atât de nerăbdător; se părea că simt într-o oarecare măsură pericolul în care se află şi s-au întors de la aceasta, căutând-o acum cu înfrigurare pe cea cerească. Feţele acestora s-au schimbat de îndată, devenind din întunecate luminoase, din mohorâte vesele şi pline de bucurie sfântă. 25:29 Am văzut apoi o grupă îndreptându-se cu grabă prin mulţime, având ochii aţintiţi la coroana cerească. Pe când îşi zoreau drumul prin mulţimea aceea dezordonată, îngerii îi însoţeau, făcându-le loc să înainteze. Pe măsură ce se apropiau de coroana cerească, lumina care emana de la aceasta a strălucit asupra şi în jurul lor, alungând întunericul, făcându-i să crească astfel tot mai mult în măreţie şi strălucire, până când aceştia păreau transformaţi, semănând cu îngerii. Ei nu au zăbovit nici măcar cu o privire asupra coroanei pământeşti. Cei care o urmăreau pe cea pământească îşi băteau joc şi aruncau cu nişte globuri negre după ei. Acestea nu le făceau nici un rău, atâta vreme cât ochii le erau aţintiţi asupra coroanei cereşti, însă cei care îşi întorceau privirea la globurile negre erau pătaţi de acestea. Mi-a fost prezentat următorul pasaj din Scriptură: 25:30 "Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va iubi 25:31 pe unul şi va urî pe celălalt sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona"(Matei 6,19-24). 25:32 Apoi mi-a fost explicat ceea ce am văzut, după cum urmează: În mulţimea acelora care se luptau atât de nerăbdători după coroana pământească erau cei care iubesc comoara acestei lumi şi sunt amăgiţi şi înşelaţi cu atracţiile ei de o durată atât de scurtă. Am văzut că unii, dintre cei ce pretindeau că sunt urmaşi ai lui Isus, erau atât de ambiţioşi să dobândească bogăţiile pământeşti, încât îşi pierdeau dragostea pentru cele cereşti, se purtau ca şi lumea şi erau socotiţi de Dumnezeu ca făcând parte din lume. Ei susţineau că sunt în căutarea unei cununi nepieritoare, o comoară în ceruri; însă interesul, ţelul lor principal era acela de a dobândi comori pământeşti. Cei care au comori în lumea aceasta şi îşi iubesc bogăţiile nu Îl pot iubi pe Domnul Isus. Ei pot avea părerea că fac bine ce fac şi, deşi se lipesc cu zgârcenie de bogăţiile lor, nu pot fi făcuţi să vadă acest lucru sau să simtă că iubesc mai mult banii decât cauza adevărului sau comoara cerească. 25:33 "Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta!" A existat un anumit moment în experienţa unora ca aceştia, când lumina care le-a fost dată nu a fost asimilată şi a devenit întuneric. Îngerul a spus: "Nu poţi iubi şi nu poţi să te închini comorilor pământeşti şi să ai adevăratele bogăţii." Când tânărul bogat a venit la Domnul Isus şi I-a spus: "Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?"(Matei 19,16), Domnul Isus l-a lăsat pe el să aleagă: ori îşi împarte bogăţiile şi are viaţa veşnică, ori le ţine, şi atunci pierde viaţa veşnică. Pentru el, bogăţiile aveau o valoare mai mare decât comoara cerească. Alternativa că trebuie să-şi împartă comorile şi să dea celor săraci pentru a deveni un urmaş al lui Hristos şi a avea viaţă veşnică l-a făcut să dea înapoi cu înfiorare de la dorinţa lui; şi a plecat de acolo întristat. 25:34 Cei care mi-au fost arătaţi ca făcând mare zarvă pentru a ajunge la coroana pământească au fost aceia care vor recurge la orice mijloace pentru a dobândi avuţii. În acest punct, ei ajung nebuni. Toate 25:35 gândurile şi energiile le sunt îndreptate spre dobândirea de bogăţii pământeşti. Ei calcă în picioare drepturile altora şi îi exploateazi pe cei săraci, nedreptăţindu-i pe angajaţi în salariile lor. Dacă ar putea trage vreun folos de pe urma acelora care sunt mai săraci şi mai puţin abili decât ei, mărindu-şi în acest fel bogăţiile, nu vor ezita nici un moment să-i oprime, chiar dacă-i vor aduce în starea de a cerşi. 25:36 Oamenii ale căror capete erau albe de ani şi ale căror feţe erau brăzdate de griji, şi cu toate acestea erau dornici să apuce comorile din coroană, erau cei în vârstă, care mai aveau doar câţiva ani în faţa lor. Totuşi şi ei erau dornici să-şi asigure comori pământeşti. Cu cât se apropiau mai mult de mormânt, cu atât erau mai nerăbdători să se agaţe de acestea. Rudele lor nu beneficiau de ele. Membrii familiilor lor munceau peste puterile lor pentru a economisi ceva bani. Ei nu foloseau aceşti bani pentru binele altora, ci pentru binele lor înşişi. Pentru ei era de ajuns să ştie că aceşti bani le aparţin. Când le-a fost prezentată datoria de a uşura nevoile celor săraci şi de a susţine cauza lui Dumnezeu, aceştia s-au întristat. Ei acceptau cu bucurie darul vieţii veşnice, însă nu voiau să facă ceva care i-ar costa. Condiţiile sunt prea grele. Însă Avraam nu s-a dat înapoi de a da chiar pe propriul lui fiu. În ascultare de Dumnezeu, el a putut sacrifica acest copil al făgăduinţei cu mai multă uşurinţă decât şi-ar sacrifica mulţi câte ceva din averile lor pământeşti. 25:37 Este dureros să vezi cum aceia care ar fi trebuit să se maturizeze pentru slavă şi zi de zi să se străduiască să fie conform celor cerute pentru a avea veşnicia îşi puneau la lucru toate puterile pentru a-şi păstra comorile pământeşti. Am văzut că unii ca aceştia nu puteau evalua comoara cerească. Legătura lor puternică cu cele pământeşti îi făceau să arate, prin fapte, că nu preţuiau suficient moştenirea cerească pentru a face vreun sacrificiu pentru ea. "Tânărul bogat" avea voinţă să ţină Cele Zece Porunci şi, cu toate acestea, Domnul i-a spus că îi lipseşte un lucru. El dorea viaţa veşnică, dar îşi iubea mai mult bogăţiile. Mulţi se înşeală singuri. Ei nu au căutat 25:38 adevărul ca pe o comoară ascunsă. Nu şi-au folosit puterile în cel mai bun scop. Minţile lor, care ar putea fi luminate cu lumina cerească, sunt neliniştite şi tulburate. "Dar năvălesc în ei grijile acestei lumi, înşelăciunea bogăţiilor şi poftelor altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor"(Marcu 4,19). "Unii ca aceştia", a spus îngerul, "sunt fără scuză". Am văzut lumina îndepărtându-se de la ei. Ei nu au dorit să înţeleagă adevărurile solemne, importante pentru acest timp şi socoteau că stau destul de bine şi fără a le înţelege. Lumina se îndepărta, iar ei bâjbâiau în întuneric. 25:39 Mulţimea celor cu infirmităţi trupeşti şi bolnavi, care se grăbea să ajungă la coroana pământească, sunt cei ale căror interese şi comori aparţin acestei lumi. Deşi sunt dezamăgiţi în toate privinţele, ei nu-şi îndreaptă sufletul către cer, să-şi asigure o comoară şi un cămin acolo. Ei o pierd pe cea pământească şi, în timp ce sunt în căutarea acesteia, o pierd şi pe cea cerească. Fără a ţine seamă deloc de dezamăgirea, viaţa nefericită şi moartea acelora care se devotaseră cu totul obţinerii de bogăţii pământeşti, şi alţii urmează acelaşi curs. Ei merg înainte cu grabă, nebuneşte, fără să ţină cont de sfârşitul mizerabil al acelora al căror exemplu îl urmează. 25:40 Cei care au ajuns la coroană, au dobândit o parte din aceasta şi au fost aplaudaţi sunt cei care obţin ceea ce constituie ţinta vieţii lor - bogăţiile. Ei primesc acea onoare pe care o dă lumea celor bogaţi. Ei au influenţă în lume. Satana şi îngerii lui cei răi sunt satisfăcuţi. Ştiu că unii ca aceştia sunt cu siguranţă ai lor şi că, atâta timp cât trăiesc în răzvrătire faţă de Dumnezeu, ei sunt agenţi puternici ai lui Satana. 25:41 Aceia care erau dezgustaţi de grupul celor ce strigau zgomotos după coroana pământească sunt aceia care au luat seama la viaţa şi sfârşitul celor ce luptă după bogăţiile pământeşti. Ei văd că unii ca aceştia nu sunt niciodată mulţumiţi, ci nefericiţi; de aceea, se alarmează şi se despart de clasa aceea nefericită şi caută bogăţiile adevărate şi durabile. 25:42 Aceia care-şi zoreau pasul prin mulţime spre coroana cerească, însoţiţi de îngerii cei sfinţi, mi-au fost arătaţi ca fiind poporul credincios al lui Dumnezeu. Îngerii erau cei ce îi conduceau şi ei erau inspiraţi cu zel de a merge înainte, spre dobândirea comorii cereşti. Globurile negre care erau aruncate după sfinţi reprezentau minciunile ruşinoase puse în circulaţie cu privire la poporul lui Dumnezeu, de către aceia care iubeau minciuna. Noi trebuie să ne dăm toată silinţa să ducem o viaţă fără pată şi să ne ferim de orice ni se pare rău, şi apoi este datoria noastră să mergem hotărât înainte şi să nu dăm atenţie minciunilor ruşinoase ale celor nelegiuiţi. În timp ce ochii celor neprihăniţi sunt fixaţi asupra nepreţuitei comori cereşti, ei devin tot mai mult asemenea Domnului Hristos şi astfel vor fi transformaţi şi potriviţi pentru a fi mutaţi în cer. 25:43 Viitorul 25:44 La schimbarea la faţă, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: "Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El." Astfel, înainte de trădare şi crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferinţe teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, "timpul strâmtorării lui Iacov", ei vor creşte în Hristos şi vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce cea de-a treia solie îngerească se măreşte, până când devine o mare strigare, şi o slavă şi o mare putere însoţesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însufleţeşte şi le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Feţele lor vor străluci de acea lumină care îl însoţeşte pe cel de-al treilea înger. 25:45 Am văzut că Dumnezeu Îşi va ocroti în mod minunat poporul în timpul strâmtorării. Aşa cum Domnul Isus Şi-a dat sufletul în agonie în grădină, la fel şi ei vor striga cu ardoare şi în agonie, zi şi noapte, după eliberare. Va fi dat decretul 25:46 care prevede călcarea Sabatului poruncii a patra şi cinstirea zilei întâi a săptămânii. Dacă nu vor face aşa, îşi vor pierde vieţile; însă ei nu vor ceda şi nu vor călca în picioare Sabatul Domnului pentru a onora o instituţie a papalităţii. Oştirea lui Satana şi oamenii nelegiuiţi îi vor împresura şi vor tresălta, pentru că se va părea că nu există nici o cale de scăpare pentru ei. Însă, în mijlocul orgiei şi triumfului acestora, se aude o bubuitură ca a celui mai puternic tunet. Cerurile se întunecă şi sunt luminate doar de vâlvătăile şi slava teribilă a cerului, atunci când Dumnezeu vorbeşte din locuinţa Lui cea sfântă. 25:47 Temeliile pământului se clatină, clădiri se prăbuşesc şi cad cu un trosnet teribil. Marea fierbe ca o oală şi întregul pământ se află într-o zguduire teribilă. Robia celor neprihăniţi a luat sfârşit şi, în şoapte dulci şi solemne, ei îşi spun unul altuia: "Suntem eliberaţi. Este glasul lui Dumnezeu." Cu respect sfânt, ei ascultă cuvintele rostite de acel glas. Şi cei nelegiuiţi aud, însă nu înţeleg cuvintele rostite de vocea lui Dumnezeu. Se tem şi tremură, în timp ce sfinţii se bucură. Satana şi îngerii lui şi oamenii nelegiuiţi, care tresăltaseră că poporul lui Dumnezeu fusese în mâna lor ca să-i poată nimici de pe pământ, văd slava care se acordă acelora care au onorat legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei privesc feţele luminate ale celor neprihăniţi ce reflectă chipul lui Isus. Cei care au fost atât de dornici să-i distrugă pe sfinţi nu pot suporta slava celor eliberaţi şi cad la pământ ca nişte oameni morţi. Satana şi îngerii cei răi fug din prezenţa sfinţilor proslăviţi. Puterea lor de a-i hărţui li s-a luat pentru totdeauna. 25:48 MĂRTURIA 9 25:49 RĂZVRĂTIREA (Vezi apendice ) 25:50 Starea înfricoşătoare a naţiunii noastre necesită o adâncă umilinţă din partea poporului lui Dumnezeu. Singura întrebare importantă, mai presus de oricare alta, care ar trebui să preocupe acum mintea fiecăruia este: Sunt eu pregătit pentru ziua lui Dumnezeu? Voi putea face eu faţă încercării din faţa mea? 25:51 Am văzut că Dumnezeu Îşi curăţeşte şi Îşi încearcă poporul. El îl va încerca precum aurul, până ce zgura se va consuma şi chipul Său va fi reflectat în el. Nu toţi au acel spirit de tăgăduire de sine şi acea bunăvoinţă de a îndura greutăţi şi de a suferi pentru adevăr pe care le cere Dumnezeu. Voinţa lor nu este supusă, ei nu s-au consacrat cu totul lui Dumnezeu, necăutând alte plăceri decât aceea de a face voia Lui. Atât pastorii, cât şi poporul duc lipsă de spiritualitate şi adevărata evlavie. Tot ce se poate zgudui va fi zguduit. Poporul lui Dumnezeu va fi adus în poziţiile de cea mai cruntă încercare şi toţi trebuie să ajungă să fie aşezaţi, înrădăcinaţi şi întemeiaţi pe adevăr, căci, dacă nu, piciorul li se va clătina cu siguranţă. Dacă Domnul mângâie şi hrăneşte sufletul cu prezenţa Sa inspiratoare, ei vor putea îndura chiar dacă drumul va fi întunecos şi spinos. Căci întunericul se va risipi în curând, iar lumina adevărată va străluci pentru totdeauna. Am fost îndreptată spre Isaia 58; 59,1-15 şi Ieremia 14,10-12, ca reprezentând o descriere a stării prezente a naţiunii noastre. Oamenii acestei naţiuni L-au părăsit şi L-au uitat pe Domnul. Ei şi-au ales alţi dumnezei şi şi-au urmat 25:52 propriile lor căi rele, până ce Dumnezeu Şi-a întors faţa de la ei. Locuitorii pământului au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu şi au rupt legământul Lui veşnic. 25:53 Am văzut vâlva pe care a stârnit-o în poporul nostru articolul publicat în Review, intitulat "Naţiunea". Unii l-au înţeles într-un fel, alţii într-altul. Afirmaţiile clare au fost deformate şi li s-a dat un înţeles cu totul diferit de cel intenţionat. Acest articol a dat cea mai bună lumină pe care a avut-o atunci. Trebuia să se spună ceva. Atenţia multora a fost îndreptată spre păzitorii Sabatului pentru că nu-i interesa războiul şi nu voiau să se înroleze ca voluntari. În unele locuri, ei erau priviţi ca simpatizând cu Revoluţia. Sosise timpul să fie făcute cunoscute adevăratele sentimente cu privire la sclavie şi rebeliune. Era nevoie de înţelepciune pentru a îndepărta suspiciunile îndreptate asupra păzitorilor Sabatului. Noi trebuie să acţionăm cu multă precauţie. "Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii"(Rom.12,18). Noi ne putem supune acestui sfat fără să sacrificăm nici măcar un singur principiu al credinţei noastre. Satana şi oştirea lui sunt în război cu păzitorii poruncilor şi vor face totul să-i aducă în situaţii critice. Ei nu trebuie, prin lipsă de înţelepciune, să se pună singuri în astfel de situaţii. 25:54 Mi-a fost arătat că unii au procedat cu multă nechibzuinţă în privinţa articolului menţionat. Acesta nu concorda din toate punctele de vedere cu părerile lor şi, în loc să cumpănească cu calm subiectul şi să-l privească în toate aspectele, ei s-au tulburat, s-au agitat şi unii au luat tocul şi s-au aruncat în pripă la concluzii care nu pot fi verificate. Unii au fost neconsecvenţi şi iraţionali. Au făcut ce i-a zorit Satana să facă, şi anume şi-au dat pe faţă adevăratele lor simţăminte răzvrătite. 25:55 În Iowa, lucrurile au ajuns destul de departe şi au degenerat în fanatism. Ei au confundat zelul şi fanatismul cu conştiinciozitatea. În loc să fie călăuziţi de raţiune şi judecată sănătoasă, 25:56 ei au permis simţămintelor lor să o ia înainte. Erau gata să devină martiri pentru credinţa lor. I-au condus aceste sentimente la Dumnezeu, la o mai mare umilinţă înaintea Lui? I-au condus acestea să se încreadă în puterea Lui pentru a fi eliberaţi din situaţia critică în care ar fi putut fi aduşi? Oh, nu! În loc să-şi adreseze cererile Dumnezeului cerurilor şi să se bizuie numai pe puterea Sa, ei au făcut apel la lege şi au fost respinşi. Ei şi-au arătat slăbiciunea şi şi-au expus lipsa de credinţă. Toate acestea nu au făcut altceva decât să aducă pe păzitorii Sabatului, această grupă deosebită, în atenţie şi să-i expună unor poziţii dificile în faţa acelora care nu îi simpatizează. 25:57 Unii erau gata să găsească greşeli şi să se plângă la orice sugestie. Însă puţini au avut acea înţelepciune, în acel timp de încercare, să gândească fără prejudecăţi şi să spună în mod cinstit ce trebuie făcut. Am văzut că cei care se grăbiseră să vorbească atât de hotărât în privinţa refuzului de a se supune recrutării nu înţelegeau despre ce vorbeau. Dacă ar fi fost recrutaţi cu adevărat, dacă ar fi refuzat să se supună şi ar fi fost ameninţaţi cu închisoare, tortură sau moarte, s-ar fi dat înapoi şi ar fi descoperit că nu sunt pregătiţi pentru o asemenea situaţie. Ei nu pot suporta încercarea credinţei lor. Ceea ce au luat drept credinţă nu a fost decât încumetare fanatică. 25:58 Cei care vor fi cel mai bine pregătiţi pentru a-şi sacrifica la nevoie chiar viaţa, dacă li se va cere, vor vorbi mai puţin să se aşeze într-o poziţie în care nu ar putea asculta de Dumnezeu. Ei nu se vor lăuda cu acest lucru. Vor avea simţăminte profunde şi vor medita mult, iar rugăciunile lor arzătoare se vor înălţa către ceruri pentru înţelepciune şi har. Cei care simt că, în temere de Dumnezeu, nu se pot angaja în mod conştient în acest război, vor fi foarte tăcuţi, iar când vor fi întrebaţi, vor spune simplu ce au de spus, şi apoi vor lăsa să se înţeleagă că ei nu simpatizează cu Revoluţia. 25:59 Sunt puţini în rândurile păzitorilor Sabatului care simpatizează cu susţinătorii sclaviei. Când au îmbrăţişat adevărul, aceştia nu au lăsat deoparte vederile greşite pe care ar fi trebuit să le părăsească. Ei au nevoie să bea mai profund din fântâna curăţitoare a adevărului. Unii au adus cu ei vechile lor prejudecăţi politice, care nu sunt în armonie cu principiile adevărului. Ei susţin că sclavii sunt proprietatea stăpânului şi că aceştia nu trebuie să-i fie luaţi. Îi văd ca pe nişte vite şi spun că este o greşeală faţă de stăpânul lor să-l lipsească de aceştia, aşa cum ar fi dacă li s-ar lua vitele. Mi-a fost arătat că nu contează cât a plătit stăpânul pentru trupul şi sufletul oamenilor; Dumnezeu nu îi dă nici un drept asupra sufletelor omeneşti şi el nu are dreptul să-i ţină ca proprietate a sa. Domnul Hristos a murit pentru întreaga familie omenească, indiferent că sunt albi sau negri. Dumnezeu l-a făcut pe om o fiinţă liberă, fie că este alb sau este negru. Instituţia sclaviei nu ţine cont de acest lucru şi îi îngăduie omului să exercite asupra semenului său o putere pe care Dumnezeu nu i-a acordat-o niciodată şi care Îi aparţine doar lui Dumnezeu. Stăpânul de sclavi şi-a permis să-şi asume răspunderea, care este a lui Dumnezeu, asupra sclavului său şi, drept urmare, el va da socoteală pentru păcatele, neştiinţa şi viciile sclavului. El va fi chemat să dea socoteală de puterea pe care o exercită asupra sclavului. Rasa de culoare constituie proprietatea lui Dumnezeu. Creatorul lor este şi singurul lor stăpân, iar aceia care au îndrăznit să înlănţuie trupul şi sufletul sclavului, să-l înjosească precum animalele, îşi vor primi răsplata. Mânia lui Dumnezeu a dormitat, însă ea se va trezi şi va fi revărsată neamestecată cu har. 25:60 Unii au fost atât de neînţelepţi, încât şi-au expus deschis principiile în favoarea menţinerii sclaviei - principii care nu sunt de provenienţă cerească, ci vin de la Satana. Aceste spirite neastâmpărate vorbesc şi acţionează în aşa fel, încât aduc ruşine 25:61 cauzei lui Dumnezeu. Voi reda în continuare copia unei scrisori scrisă fratelui A., din ţinutul Oswego, New York: 25:62 "Mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la tine. Am văzut că te-ai înşelat singur. Ai dat ocazie vrăjmaşilor credinţei noastre să cârtească şi să-i hulească pe păzitorii Sabatului. Prin calea neînţeleaptă pe care ai apucat, tu ai închis urechile unora care ar fi dat ascultare adevărului. Am văzut că noi trebuie să fim înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. Tu nu ai dovedit nici înţelepciunea şerpilor şi nici lipsa de răutate a porumbeilor. 25:63 În această rebeliune, Satana a fost primul mare conducător. Dumnezeu îi pedepseşte pe cei din Nord pentru că au îngăduit să existe atât de mult blestematul păcat al sclaviei; căci, în ochii cerului, este un păcat din categoria celor mai odioase. Dumnezeu nu este cu cei din Sud şi în cele din urmă îi va pedepsi teribil. Satana este instigatorul oricărei răzvrătiri. Am văzut că tu, frate A., ai îngăduit principiilor tale politice să-ţi distrugă judecata şi iubirea pentru adevăr. Acestea alungă din inimă adevărata evlavie. Tu nu ai privit niciodată sclavia în adevărata ei lumină şi vederile tale în această privinţă te-au aruncat de partea Rebeliunii, care a fost aţâţată de Satana şi oştirea lui. Vederile tale cu privire la sclavie nu se pot armoniza cu adevărurile sacre, importante pentru acest timp. Tu trebuie să renunţi ori la vederile tale, ori la adevăr. Aceeaşi inimă nu le poate îndrăgi pe amândouă, pentru că acestea se războiesc între ele. 25:64 Satana este cel ce te-a aţâţat. El nu te va lăsa până când nu-ţi vei exprima sentimentele de partea puterilor întunericului, întărind mâinile celor nelegiuiţi pe care Dumnezeu i-a blestemat. Tu ţi-ai plasat influenţa de partea greşită, alături de aceia care au plăcerea să presare spini şi nenorociri pentru alţii. Am văzut cum ţi-ai aşezat influenţa de partea unui grup degradat, care a uitat pe Dumnezeu; iar îngerii lui Dumnezeu au fugit de la tine cu dezgust. Am văzut că tu te-ai înşelat cu totul. Dacă ai fi urmat lumina 25:65 pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, dacă ai fi dat atenţie sfaturilor fraţilor tăi, dacă ai fi ascultat îndemnurile lor, te-ai fi salvat pe tine însuţi şi ai fi salvat de la ruşine preţioasa cauză a adevărului. Însă, pentru că nu ai reţinut toată lumina care ţi-a fost dată, ai lăsat frâu liber sentimentelor tale. Dacă nu repari ce ai stricat, va fi de datoria poporului lui Dumnezeu să-şi retragă în mod public simpatia şi legăturile cu tine, cu scopul de a putea salva impresia pe care noi, ca popor, trebuie să o facem celor din afară. Noi trebuie să facem să se ştie că nu avem între noi ca fraţi pe unii de felul acesta, că ei nu fac parte împreună cu noi din rândurile bisericii. 25:66 Tu ai pierdut influenţa sfinţitoare a adevărului. şi-ai pierdut legătura cu oastea cerească. Te-ai aliat cu primul mare rebel şi mânia lui Dumnezeu este asupra ta; căci sfânta Lui cauză este blamată, iar necredincioşii privesc adevărul cu dezgust. Tu ai întristat poporul lui Dumnezeu şi ai dispreţuit sfatul ambasadorilor Săi pe pământ, care lucrează împreună cu El şi imploră sufletele, în Numele lui Hristos, să se împace cu Dumnezeu. 25:67 Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să fim foarte atenţi ce influenţă exercităm; trebuie să veghem asupra fiecărui cuvânt. Când, prin cuvânt sau faptă, ne aşezăm pe terenul de luptă al vrăjmaşului, îndepărtăm de la noi pe îngerii cei sfinţi şi încurajăm şi îi atragem pe îngerii cei răi să se îngrămădească în jurul nostru. Acest lucru l-ai făcut tu, frate A., şi prin umblarea ta nechibzuită, i-ai făcut pe necredincioşi să privească peste tot cu suspiciune pe păzitorii Sabatului. Mi-au fost prezentate următoarele cuvinte cu privire la slujitorii lui Dumnezeu: 'Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine' (Luca 10,16). Fie ca Domnul să te ajute, pe tine, frate, care te-ai înşelat singur, să te vezi aşa cum eşti şi să-ţi refaci legăturile cu trupul bisericii." 25:68 Împărăţia noastră nu este din lumea aceasta. Noi Îl aşteptăm pe Domnul nostru să coboare din cer pe pământ, ca să-Şi exercite toată autoritatea şi puterea şi să-Şi aşeze împărăţia Lui veşnică. 25:69 Puterile pământului se clatină. Noi nu trebuie şi nici nu putem să aşteptăm unire între naţiunile pământului. Poziţia noastră în cadrul chipului lui Nebucadneţar este reprezentată prin degetele de la picioare, care sunt în parte dintr-un material şi în parte dintr-altul şi dintr-un material fărâmicios, care nu stă închegat. Profeţia ne arată că marea zi a lui Dumnezeu este la uşă. Se apropie cu grabă. 25:70 Am văzut că de fiecare dată este de datoria noastră să ne supunem legilor ţării noastre, atâta timp cât nu intră în conflict cu legea mai înaltă pe care Dumnezeu a rostit-o cu glas tare pe Sinai şi apoi a săpat-o în piatră cu Însuşi degetul Lui. "Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu"(Evrei 8,10). Cel care are Legea lui Dumnezeu scrisă în inima lui va asculta mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni şi nu va da ascultare oamenilor pentru a devia câtuşi de puţin de la porunca lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, învăţat prin inspiraţia adevărului şi condus printr-o conştiinţă bună să trăiască prin fiecare cuvânt care vine de la Dumnezeu, va socoti Legea Sa, scrisă în inimile lor, ca singura autoritate pe care o pot recunoaşte şi căreia pot consimţi să i se supună. Înţelepciunea şi autoritatea Legii divine sunt supreme. 25:71 Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu, care reprezintă comoara Lui specială, nu se poate angaja în acest război uluitor, pentru că acesta se opune tuturor principiilor credinţei lor. În armată, ei nu pot da ascultare adevărului şi, în acelaşi timp, şi cerinţelor ofiţerilor lor. Ar însemna să-şi calce conştiinţa încontinuu. Oamenii lumeşti sunt călăuziţi de principii lumeşti. Nu se pot aprecia unul pe altul. Politica lumii şi opinia publică reprezintă principiul de acţiune care îi călăuzeşte şi îi conduce să practice facerea de bine de formă. Însă poporul lui Dumnezeu nu poate fi călăuzit de astfel de motive. Cuvintele şi poruncile lui Dumnezeu, scrise în suflet, constituie spirit şi viaţă şi există putere în ele pentru a produce supunere şi ascultare. Cele Zece Precepte ale lui Iehova constituie temelia tuturor legilor drepte şi bune. Cei care iubesc poruncile lui Dumnezeu se vor conforma oricărei legi bune a ţării. Însă, dacă cerinţele conducătorilor intră în conflict 25:72 cu legile lui Dumnezeu, singura întrebare care trebuie să se pună este aceasta: Vom asculta noi de Dumnezeu sau de om? 25:73 Ca urmare a îndelungatei şi continuei răzvrătiri împotriva constituţiei celei înalte şi a legilor, întregul pământ este acoperit cu un văl de întuneric. Pământul geme de povara vinovăţiei acumulate şi pretutindeni muribunzii sunt siliţi să îndure nenorocirea care constituie plata celor nelegiuiţi. Mi-a fost arătat că oamenii au îndeplinit scopurile lui Satana prin viclenie şi amăgire şi o lovitură înspăimântătoare fusese dată recent. Se poate spune cu adevărat: "Dreptatea s-a dat îndărăt; căci adevărul a fost aruncat în stradă şi neprihănirea nu poate să se apropie", şi "cel ce se depărtează de rău este jefuit"(Isaia 59,14. 15). În unele din statele libere, standardul moralităţii coboară tot mai mult. Oameni cu pofte depravate şi vieţi mânjite au acum ocazia să triumfe. Ei şi-au ales drept conducători pe cei ale căror principii sunt josnice, care nu resping răul şi nici poftele destrăbălate ale oamenilor, ci le lasă să aibă putere deplină. Dacă cei care aleg să devină ca fiarele ar fi singurii care suferă, dacă doar ei ar culege roada propriilor lor fapte, atunci răul nu ar fi atât de mare. Însă mulţi, foarte mulţi, trebuie să treacă prin suferinţe incredibile datorită păcatelor altora. Soţii şi copii, nevinovaţi, trebuie să soarbă cupa amară până la drojdie. 25:74 Dacă nu au harul lui Dumnezeu, oamenilor le place să facă răul. Ei umblă în întuneric şi nu au puterea stăpânirii de sine. Ei dau frâu liber patimilor şi poftelor lor, până când orice simţământ sensibil este pierdut şi se dau pe faţă doar patimile animalice. Astfel de oameni trebuie să simtă o putere mai înaltă, stăpânitoare, care îi va constrânge să asculte. Dacă cei care sunt conducători nu îşi exercită puterea pentru a înspăimânta pe făcătorul de rele, acesta se va degrada până la nivelul unei brute. Pământul ajunge din ce în ce mai corupt. 25:75 Mulţi au fost orbiţi şi amăgiţi mult la ultimele alegeri şi influenţa lor a fost folosită pentru a da autoritate unor oameni care trec cu vederea răul, oameni care sunt insensibili chiar la un potop de necazuri şi nenorociri, ale căror principii sunt corupte, care simpatizează cu Sudul şi care ar păstra sclavia aşa cum se prezintă ea. 25:76 În armata Nordului au fost puşi în poziţii de încredere bărbaţi care au o inimă răzvrătită, care nu preţuiesc mai mult viaţa unui soldat decât pe cea a unui câine. Ei pot privi insensibili soldaţi sfâşiaţi, ciopârţiţi, muribunzi cu miile. Ofiţerii din armata Sudului primesc mereu informaţii despre planurile armatei din Nord. Ofiţerilor din Nord le-au fost transmise informaţii corecte despre mişcările şi apropierea rebelilor, însă acestea au fost neluate în seamă şi dispreţuite pentru că informatorul fusese negru. Şi, neglijând pregătirea pentru un atac, forţele Uniunii au fost surprinse şi aproape făcute bucăţi; şi, ceea ce este şi mai rău, mulţi soldaţi au fost luaţi prizonieri, să sufere mai rău decât dacă ar fi murit. 25:77 Dacă ar fi existat unitate în armata Nordului, această rebeliune ar fi încetat curând. Rebelii ştiu că au simpatizanţi pretutindeni în armata Nordului. Paginile istoriei se întunecă tot mai mult. Unor oameni loiali, care nu simpatizau cu rebeliunea şi nici cu sclavia, care dăduse naştere acesteia, li s-a impus însă aceasta. Influenţa lor le-a conferit autoritate unor oameni ale căror principii ei le condamnă. 25:78 Foarte mulţi bărbaţi cu autoritate, generali şi ofiţeri, acţionează 25:79 conform cu instrucţiunile pe care li le comunică spiritele. Spirite de demoni, care pretind că sunt generali abili, războinici, care au murit, comunică cu bărbaţii aflaţi în poziţii cu autoritate şi stăpânesc multe dintre acţiunile lor. Un general primeşte indicaţii de la unul din aceste spirite pentru a acţiona într-un anumit fel şi este amăgit cu speranţa succesului. Un altul primeşte indicaţii care diferă cu totul de cele date celui dintâi. Uneori, aceia care urmează instrucţiunile date obţin o victorie, însă cel mai adesea sunt învinşi. 25:80 Spiritele le dau uneori acestor conducători un raport al evenimentelor care se vor întâmpla în lupta în care se vor angaja şi al persoanelor care vor muri în bătălie. Câteodată se întâmplă aşa cum au prezis aceste spirite, şi aceasta întăreşte credinţa credincioşilor în manifestările spiritiste. Şi din nou se descoperă că nu fusese dată informaţia corectă şi că spiritele înşelătoare au dat numai o anumită explicaţie, care fusese primită. Înşelăciunea produsă asupra minţilor este atât de mare, încât mulţi nu îşi dau seama că spiritele mincinoase îi conduc spre nimicire sigură. 25:81 Marele general, conducător rebel, Satana, este în cunoştinţă de cauză în legătură cu aranjamentele acestui război şi el îşi conduce îngerii să ia forma unor generali morţi, să le imite gesturile şi să manifeste trăsăturile lor de caracter. Iar conducătorii din armată cred cu adevărat că spiritele prietenilor lor şi ale războinicilor morţi, iniţiatorii războiului rebel, îi călăuzesc. Dacă nu s-ar fi aflat sub cea mai puternică şi fascinantă amăgire, ei ar începe să creadă că războinicii din ceruri nu ştiu să conducă bine şi cu succes sau că şi-au pierdut faima. 25:82 În loc să se încreadă în Dumnezeul lui Israel şi să-şi îndrepte armatele spre singurul care îi poate scăpa de duşmanii lor, majoritatea conducătorilor din acest război îl întreabă pe prinţul demonilor şi se încred în el. Deut.32,16-22. Îngerul a spus: "Cum poate face Dumnezeu să prospere un astfel de popor? 25:83 Dacă ar privi la El şi s-ar încrede în El; dacă ar vrea ca El să-i ajute, pentru slava Lui, El ar face acest lucru de îndată". 25:84 Am văzut că Dumnezeu nu va da armata Nordului cu totul în mâinile oamenilor răzvrătiţi ca să fie complet nimicită de vrăjmaşii lor. Am fost îndreptată spre Deut.32,26-30: "Voiam să zic: 'Îi voi lua cu o suflare', Le voi şterge pomenirea dintre oameni! Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească şi să zică: 'Mâna noastră cea puternică şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.' Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ şi nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur o mie din ei, şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?" 25:85 Există generali în armată care sunt cu totul devotaţi şi caută să facă tot ce pot pentru a opri această rebeliune înfricoşătoare şi acest război nefiresc. Însă majoritatea ofiţerilor şi a conducătorilor au un scop propriu, egoist, pe care îl slujesc. Fiecare caută câştig în colţişorul lui şi mulţi soldaţi curajoşi devin fricoşi şi se descurajează. Ei îşi îndeplinesc cu nobleţe partea lor atunci când au de-a face cu duşmanul, însă sunt trataţi cu brutalitate de propriii lor ofiţeri. Printre soldaţi, sunt bărbaţi cu sentimente sensibile şi cu un spirit de stăpânire de sine. Ei nu au mai fost niciodată în compania unor oameni atât de degradaţi ca cei pe care războiul îi adună laolaltă şi n-au mai fost trataţi cu tiranie sau ca nişte brute. Pentru ei este foarte greu să îndure toate acestea. Mulţi ofiţeri au patimi brutale şi, în momentul în care ajung în poziţii ce le conferă autoritate, au o ocazie bună de a-şi da pe faţă pornirile brutale. Ei îi stăpânesc cu tiranie pe cei de sub comanda lor, aşa cum stăpânii din Sud îşi chinuie sclavii. 25:86 Acest lucru îngreuiază găsirea de oameni care să se înroleze în armată. 25:87 În unele cazuri, când generalii au fost în cele mai teribile lupte în care oamenii lor au căzut precum ploaia, o întărire a forţelor la timpul potrivit i-ar fi ajutat să câştige. Însă altor generali nu le-a păsat câte vieţi au fost pierdute şi, în loc să vină în ajutorul celor cu care porniseră, întrucât aveau aceleaşi interese, au reţinut ajutorul necesar, temându-se ca nu cumva fratele lor general să fie onorat ca învingător. Cu invidie şi gelozie, ei chiar se bucurau să vadă cum duşmanul câştigă bătălie după bătălie, învingându-i pe oamenii Uniunii. Oamenii din Sud sunt conduşi de un spirit demonic în această răzvrătire, însă nici cei din Nord nu sunt curaţi. Mulţi dintre ei sunt geloşi, egoişti, temându-se ca nu cumva alţii să obţină onoruri care i-ar înălţa mai presus de ei. O, câte mii de vieţi nu au fost sacrificate din această cauză! Cei din alte naţiuni care au condus războaie nu au avut decât un singur interes. Cu un zel dezinteresat, au mers înainte pentru a cuceri sau a muri. Conducătorii Revoluţiei au acţionat uniţi, cu zel, şi prin aceste mijloace şi-au câştigat independenţa. Însă oamenii de acum acţionează ca nişte demoni, şi nu ca nişte fiinţe omeneşti. 25:88 Satana, prin îngerii lui, a comunicat cu ofiţeri, care de altfel erau oameni calmi, calculaţi, şi aceştia au fost amăgiţi de aceste spirite înşelătoare să renunţe la raţiune, şi astfel au ajuns în situaţii critice în care a trebuit să suporte măcelul. Maiestăţii sale satanice îi face plăcere să vadă măcel şi jaf pe pământ. Îi place să vadă cum bieţii soldaţi sunt cosiţi ca iarba. Am văzut că rebelii fuseseră adesea în poziţii în care ar fi fost supuşi fără prea mult efort; însă instrucţiunile primite de la spirite i-au condus pe generalii din Nord şi le-au orbit ochii, până ce i-au pierdut pe rebeli. Iar unii generali preferau mai degrabă ca rebelii să scape decât să-i supună. Ei se gândesc mai mult la scumpa lor instituţie 25:89 a sclaviei decât la prosperitatea naţiunii. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care războiul este atât de mult tergiversat. 25:90 Informaţiile trimise de generalii noştri la Washington cu privire la mişcarea armatelor noastre ar putea fi tot aşa de bine transmisă prin telegraf direct la forţele rebele. Sunt rebeli care simpatizează chiar cu cei de la centrul autorităţilor Uniunii. Acest război nu seamănă cu nici un alt război. Marea lipsă de unitate de spirit şi acţiune face ca acesta să pară întunecos şi descurajator. Mulţi soldaţi au dat la o parte orice limite şi au coborât într-o stare alarmantă de degradare. Cum ar putea merge Dumnezeu mai departe cu o armată aşa de coruptă? Cum ar putea El să ne înfrângă duşmanii, spre onoarea Sa, şi să-i conducă mai departe spre biruinţă? Există dezbinare şi luptă pentru onoare, în timp ce bieţii soldaţi mor cu miile pe câmpul de luptă sau din cauza rănilor şi greutăţilor prin care trec. 25:91 Acest război este cu totul unic şi, în acelaşi timp, oribil şi amărât. Alte naţiuni privesc cu dezgust aranjamentele pe care le fac armatele, atât cea din Nord, cât şi cea din Sud. Ele văd ce eforturi hotărâte se fac pentru a prelungi războiul, cu sacrificii enorme atât în vieţi omeneşti, cât şi în bani, în timp ce, de fapt, nu se câştigă nimic, iar lor li se pare că este o luptă în care câştigă cel care poate omorî mai mulţi oameni. Ceea ce fac aceştia duce la indignare. 25:92 Am văzut că răzvrătirea a crescut mult şi că niciodată nu a fost mai hotărâtă ca acum. Mulţi dintre cei ce pretind că fac parte din Uniune, care deţin poziţii importante, au o inimă neloială. Singurul lor obiectiv când s-au înrolat în armată a fost acela de a păstra Uniunea aşa cum era şi, o dată cu ea, şi sclavia. Ei ar înlănţui de îndată în robie pe sclav într-o viaţă amarnică, doar să aibă ocazia. Aceştia simpatizează în mare măsură cu Sudul. Sângele a curs ca apa şi pentru nimic. Se aud gemete în fiecare sat şi oraş. Soţiile îşi jelesc soţii, mamele fiii, iar surorile fraţii. Însă ei nu opresc această suferinţă şi nu se întorc la Dumnezeu. 25:93 Am văzut că atât armata din Sud, cât şi cea din Nord au fost pedepsite. Cu privire la Sud, am fost îndreptată spre Deut.32,35-37: "A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi. Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită, şi că nu mai este nici rob, nici slobod. El va zice: 'Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost?'" |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: