24:16 legea cea sfântă a lui Dumnezeu sau cu viaţa fără pată a Domnului Hristos. Firea lui coruptă nu a fost supusă; şi, cu toate acestea, el zăboveşte mult asupra sfinţirii şi prin aceasta amăgeşte pe mulţi. Am fost îndreptată spre trecutul lui. El dăduse greş în a aduce suflete la adevăr şi a le întemeia pe întreita solie îngerească. El prezintă o teorie a sfinţirii ca o problemă de cea mai mare importanţă, în timp ce socoteşte de foarte mică importanţă canalul prin care vine binecuvântarea lui Dumnezeu. "Sfinţeşte-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul"(Ioan 17,17). Adevărul prezent, care constituie canalul, nu este avut în vedere, ci este călcat în picioare. Mulţi strigă: sfinţenie, sfinţenie, consacrare, consacrare, şi cu toate acestea nu cunosc din proprie experienţă mai mult despre ceea ce vorbesc decât îşi cunoaşte păcătosul propriile înclinaţii corupte. Dumnezeu va smulge în curând acest veşmânt de pretinsă sfinţenie pe care unii, care au o minte firească, l-au aruncat împrejurul lor pentru a-şi ascunde diformitatea sufletului.