23:61 credea că înţelege tot adevărul. După părerea ei, era înţeleaptă şi mi-a fost prezentată ca privind mereu înapoi, referindu-se astfel la o experienţă avută demult, când primise o anumită lumină, şi se considera sus-pusă, gândind că are suficientă lumină şi cunoştinţă pentru a instrui întregul trup. Credinţa ei era şovăielnică şi incoerentă. Multe dintre ideile ei cu privire la adevăr sunt greşite şi, cu toate acestea, ea este egoistă, plină de sine, îndreptăţindu-se mereu. Ea e gata să-i înveţe pe alţii, însă nu este dispusă să se lase învăţată. A dispreţuit sfatul şi a dat la o parte învăţăturile lui Dumnezeu oferite prin servii Săi. Am văzut-o cum se îndreptăţea şi i-am văzut viaţa devoţională, de rugăciune. Ca şi fariseul, ea îşi enumera faptele bune: "Îţi mulţumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalţi oameni hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele"(Luca 18,12). Rugăciunea fariseului nu a fost luată în seamă, ci a bietului vameş, care a putut să spună doar atât: "Doamne, ai milă de mine, păcătosul", trezind mila Domnului. Rugăciunea lui a fost acceptată, în timp ce rugăciunea fariseului arogant a fost respinsă. "Fiindcă oricine se înalţă va fi smerit, iar cine se smereşte va fi înălţat"(Luca 18,14).