23:12 Fratele G. ar fi dorit să aştepte până ce fanatismul se dezvolta şi ar fi continuat aşa cum ar fi vrut Satana, ajungându-se la rezultate teribile. Nu au fost manifestări raţionale, pline de simţire, care să denote că această lucrare ar fi fost de la Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu şi-au executat misiunea, şi-au eliberat veşmintele de sângele sufletelor şi s-au păstrat curaţi de influenţa blestemată, în timp ce tu porţi greutatea înspăimântătoare a păcatului acestui fanatism regretabil. Ai regretat profund acest lucru, deşi nu îţi vezi propriile greşeli legate de acesta. Tu critici şi învinuieşti oaia slabă, hoinară, pentru că te-a abătut de pe cale. La ce foloseşte străjerul, dacă nu să vegheze asupra răului şi să avertizeze? La ce foloseşte păstorul dacă nu să vegheze asupra oricărei primejdii, pentru ca oile să nu fie atacate şi nimicite de lupi? Ce scuză ar putea găsi păstorul pentru greşeala de a fi îngăduit turmei să se abată de la păşunile bune şi să fie sfâşiată, făcută bucăţi şi devorată de lupi? Cum ar putea fi luată în seamă scuza că oaia l-a abătut din drum pe păstor? Ele au lăsat oare păşunea şi l-au condus afară de pe cale? O astfel de pledoarie ar sta împotriva