21:1 Puterea exemplului - 2
21:2 Adesea auzim remarca: "Sunteţi prea exclusivişti." Ca popor, noi facem orice sacrificiu ca să salvăm suflete sau să le conducem la adevăr. Însă, noi nu îndrăznim să ne unim cu ei să iubim lucrurile pe care le iubesc ei şi să fim prieteni cu lumea, căci atunci am fi în vrăjmăşie cu Dumnezeu.
21:3 Citind următoarele pasaje din Scriptură, vom vedea cum a privit Dumnezeu pe vechiul Israel:
21:4 Psalm 135,4: "Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel ca să fie al Lui."
21:5 Deuteronom 14,2: "Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului".
21:6 Deuteronom 7,6-7: "Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele".
21:7 Exod 33,16: "Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?"
21:8 Cât de adesea s-a răzvrătit vechiul Israel şi cât de adesea au fost atinşi de judecăţile Lui şi mii dintre ei au pierit, fiindcă nu vroiau să ia seama la poruncile lui Dumnezeu care îi alesese pe ei! Israelul lui Dumnezeu din aceste timpuri ale sfârşitului este în continuă primejdie de a se amesteca cu lumea şi a pierde toate semnele care îl deosebesc ca popor ales al lui Dumnezeu. Citiţi din nou Tit 2,13-15. Suntem aduşi aici la timpul sfârşitului, când Dumnezeu Îşi curăţeşte pentru El Însuşi un popor deosebit. Să-L provocăm noi oare aşa cum a făcut vechiul Israel, să atragem asupra noastră mânia Lui, îndepărtându-ne de El, amestecându-ne cu lumea şi urmând urâciunile popoarelor din jurul nostru?
21:9 Domnul îl pusese deoparte să-I fie credincios Lui; această consacrare faţă de Dumnezeu şi această separare de lume au fost în mod clar şi hotărât înfăţişate atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Există un zid de despărţire pe care Însuşi Domnul L-a pus între lucrurile din lume şi lucrurile pe care El le-a ales din lume şi le-a sfinţit pentru El. Chemarea şi caracterul poporului lui Dumnezeu sunt deosebite, perspectivele lor sunt deosebite şi aceste particularităţi îi fac să fie deosebiţi de toate celelalte popoare. Toţi aceia care fac parte din poporul lui Dumnezeu de pe pământ alcătuiesc un singur trup, de la începutul până la sfârşitul timpului. Ei au un singur Cap care călăuzeşte şi stăpâneşte trupul. Aceleaşi cerinţe care erau pentru Israelul din vechime sunt şi pentru poporul lui Dumnezeu de acum: să fie despărţiţi de lume. Căpetenia Bisericii nu s-a
21:10 schimbat. Experienţa creştinilor din aceste zile seamănă cu călătoriile vechiului Israel. Vă rog, citiţi 1 Cor.10, în special de la versetul 6 până la versetul 15:
21:11 "Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: 'Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.' Să nu curvim cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. Să nu cârtiţi cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun."
21:12 1 Ioan 3,1: "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El."
21:13 1 Ioan 2,15-17: "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac."
21:14 2 Petru 2,20: "În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi".
21:15 Iacov 4,4: "Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu".
21:16 Iacov 1,27: "Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume".
21:17 Tit 2,12: "Şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie".
21:18 Romani 12,2: "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită".
21:19 Ioan 17,14.15.17: "Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul".
21:20 Luca 6,22.23: "Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii".
21:21 Ioan 15,16-19: "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea".
21:22 1 Ioan 4,4.5: "Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi
21:23 i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume; de aceea, vorbesc ca din lume şi lumea îi ascultă".
21:24 1 Ioan 2,5.6: "Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus".
21:25 1 Petru 2,9: "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată".
21:26 Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, este atât de evident că poporul Său trebuie să fie deosebit şi distinct de lumea necredincioasă din jurul lor. Poziţia noastră este de mare însemnătate şi înfricoşătoare; pentru că trăim în timpul sfârşitului, cât este de important să imităm exemplul Domnului Hristos şi să umblăm exact aşa cum a umblat El. "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze"(Matei 16,24). Părerile şi înţelepciunea oamenilor nu trebuie să ne călăuzească sau să ne stăpânească. Acestea îndepărtează întotdeauna de cruce. Slujitorii lui Hristos nu au aici nici cămin, nici vreo comoară. Ce bine ar fi ca ei să înţeleagă că numai pentru că Domnul locuieşte între noi putem trăi în pace şi siguranţă printre vrăjmaşii noştri. Nu este privilegiul nostru să pretindem favorurile speciale ale lumii. Trebuie să consimţim să fim săraci şi dispreţuiţi în mijlocul oamenilor, până ce lupta se va sfârşi şi se va obţine biruinţa. Mădularele lui Hristos sunt chemate să iasă afară din lume şi să se despartă de prietenia şi spiritul lumii; tăria lor constă în faptul că sunt aleşi şi primiţi de Dumnezeu.
21:27 Fiul lui Dumnezeu era moştenitorul tuturor lucrurilor şi stăpânirea şi slava acestei lumi I-au fost promise Lui. Cu toate acestea, când a venit în această lume, nu a venit cu bogăţii sau splendoare. Lumea nu înţelegea unirea Sa cu Tatăl; desăvârşirea şi slava caracterului Său divin
21:28 erau ascunse de la ei. De aceea, El a fost "dispreţuit şi părăsit de oameni", şi "noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit"(Isaia 53,3). Aşa cum a fost Domnul Hristos când a fost în lume, aşa trebuie să fie şi urmaşii Lui. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu, împreună moştenitori cu Hristos; iar domnia şi stăpânirea le aparţin lor. Lumea nu înţelege caracterul şi chemarea lor sfântă; ei nu văd că aceştia fac parte din familia lui Dumnezeu. Unirea şi părtăşia lor cu Tatăl şi Fiul nu sunt vădite şi, în timp ce lumea priveşte la umilirea şi ruşinea lor, nu se vede ceea ce sunt sau ce vor fi. Ei sunt străini. Lumea nu îi cunoaşte şi nu apreciază motivele care îi însufleţesc.
21:29 Lumea este coaptă pentru nimicire. Dumnezeu îi va mai putea suporta pe păcătoşi doar foarte puţin. Ei trebuie să bea drojdia paharului mâniei Sale neamestecate cu milă. Aceia care vor fi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos ai moştenirii veşnice vor fi deosebiţi de ceilalţi. Da, atât de deosebiţi, încât Dumnezeu aşează un semn asupra lor, care îi desemnează ca fiind ai Săi, cu totul ai Săi. Credeţi voi că Dumnezeu va primi, onora şi recunoaşte un popor atât de amestecat cu lumea, încât se deosebeşte de aceasta doar cu numele? Citiţi din nou Tit 2,13-15. Se va şti în curând cine este de partea Domnului, cine nu se va ruşina de Isus. Aceia care nu au curajul moral de a lua în mod conştient poziţie în faţa necredincioşilor, de a părăsi practicile lumii şi de a imita viaţa plină de tăgăduire de sine a lui Hristos se vor ruşina de El şi nu le va plăcea exemplul Lui.
21:30 Consacrarea
21:31 Poporul lui Dumnezeu va fi pus la probă şi încercat. Între păzitorii Sabatului trebuie să aibă loc o lucrare de cercetare. Ca şi vechiul Israel, cât de repede Îl uităm noi pe Dumnezeu şi lucrările Sale minunate şi ne răzvrătim împotriva Lui! Unii privesc la lume şi doresc să-i urmeze practicile şi să ia parte la plăcerile ei tot aşa cum copiii lui Israel au privit înapoi spre Egipt, poftind după lucrurile bune de care se bucuraseră acolo şi pe care Dumnezeu hotărâse să le ţină departe de ei, pentru a-i pune la încercare şi a le proba astfel credincioşia faţă de Sine. El dorea să vadă dacă poporul Său preţuia ceea ce făcea pentru el şi izbăvirea pe care i-o dăduse într-un mod atât de minunat, mai mult decât lucrurile de care se bucurase în Egipt, în robia unui popor tiran şi idolatru.
21:32 Toţi urmaşii adevăraţi ai lui Hristos va trebui să facă sacrificii. Dumnezeu va încerca şi va pune la probă autenticitatea credinţei lor. Mi-a fost arătat că adevăraţii urmaşi ai lui Isus vor da la o parte petrecerile, balurile şi alte întruniri de dragul plăcerii. Acolo ei nu Îl pot întâlni pe Domnul Isus şi mintea lor nu poate fi înălţată către cer şi în acele locuri nu va fi nici o influenţă prin care să crească în har. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne conduce să lăsăm deoparte toate aceste lucruri şi să ne despărţim de ele. Lucrurile lumii sunt căutate şi considerate demne de a fi administrate şi a avea plăcere de ele, de toţi aceia care nu iubesc cu toată devoţiunea lor crucea şi nu sunt închinători spirituali ai lui Isus Cel răstignit.
21:33 Există pleavă printre noi şi de aceea suntem atât de slabi. Unii se apleacă mereu spre lume. Vederile şi simţămintele lor se armonizează mult mai bine cu spiritul lumii decât cu acela al urmaşilor umili ai lui Hristos. Pentru ei este cu totul normal să prefere compania acelora al căror spirit se potriveşte cel mai bine cu al lor. Şi unii ca aceştia au o influenţă chiar mult prea mare în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Ei stau între ei, au un nume printre ei şi sunt o privelişte pentru necredincioşi şi cei slabi şi neconsacraţi din biserică. Aceste persoane cu două feţe vor avea întotdeauna obiecţii în faţa mărturiei clare, pătrunzătoare, care mustră păcatele oamenilor. În aceste vremuri critice, aceste persoane ori se vor converti pe deplin şi vor fi sfinţite prin ascultarea de adevăr, ori vor fi lăsaţi să fie cu lumea, căreia îi aparţin, pentru a-şi primi răsplata care va fi dată lumii.
21:34 "După roadele lor îi veţi cunoaşte" (Mat.7,20). Toţi urmaşii lui Hristos aduc roade spre slava Lui. Vieţile lor stau ca mărturie că Duhul lui Dumnezeu a lucrat în ei o lucrare bună, iar roada lor este spre sfinţire. Vieţile lor sunt înalte şi curate. Cei care nu aduc roadă nu au experienţă în lucrurile lui Dumnezeu. Ei nu sunt în viţă. Citiţi Ioan 15,4.5: "Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic".
21:35 Dacă dorim să ne închinăm în spirit lui Isus Hristos, noi trebuie să sacrificăm orice idol şi să ascultăm cu totul de primele patru porunci. Mat.22,37.38: "Isus i-a spus: 'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.'" Primele patru porunci nu îngăduie să ne îndepărtăm de Dumnezeu din punct de vedere al simţămintelor noastre. Nimic nu trebuie să ne umbrească sau să ne ia din bucuria supremă pe care trebuie să o avem în El. Orice lucru care ne îndreaptă simţămintele şi în altă direcţie şi îndepărtează din suflet dragostea supremă pentru Dumnezeu constituie un idol. Inimile noastre de carne se lipesc de idolii noştri şi caută să îi ducă mai departe; însă noi nu putem să înaintăm până ce nu îi îndepărtăm, pentru că aceştia ne despart de Dumnezeu. Căpetenia bisericii Şi-a ales poporul din lume şi îi cere să fie despărţit de ea. El doreşte ca spiritul poruncilor Sale să îi atragă pe ai Săi spre El şi să îi separe de ceea ce este în lume. A iubi pe Dumnezeu şi a ţine poruncile Sale înseamnă a fi departe de a iubi plăcerile şi prietenia lumii. Nu poate exista înţelegere între Hristos şi Belial. Poporul lui Dumnezeu se poate încrede pe deplin cu totul în El şi astfel să meargă fără teamă înainte, pe calea ascultării de El.
21:36 FILOZOFIA ŞI AMĂGIRILE DEŞARTE
21:37 Mi-a fost arătat că noi trebuie să fim apăsaţi din toate părţile şi să rezistăm cu toată puterea tuturor linguşirilor şi invenţiilor lui Satana. El s-a transformat într-un înger de lumină şi înşeală mii de oameni, ţinându-i captivi. Foloasele pe care le trage el de pe urma cunoaşterii minţii umane sunt teribile. Aici, ca şi şarpele, el se strecoară pe furiş şi strică lucrarea pe care o face Dumnezeu. El face ca minunile şi lucrările lui Hristos să apară ca fiind rezultatul dibăciei şi puterii omeneşti. Dacă el ar ataca în mod deschis şi puternic creştinismul, acest lucru ar aduce pe creştin cu durere şi în agonie la picioarele Mântuitorului său, iar puternicul său Eliberator l-ar pune pe înverşunatul adversar pe fugă. De aceea, el se transformă într-un înger de lumină şi lucrează asupra minţii, spre a ispiti şi abate de la singura cale sigură şi dreaptă. Unele ştiinţe, ca: frenologia, psihologia şi hipnoza, sunt canalele prin care el vine mai direct la această generaţie de oameni şi lucrează cu acea putere care trebuie să caracterizeze eforturile sale în perioada dinaintea încheierii timpului de încercare.
21:38 Citiţi 2 Tes.2,8-12: "Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi."
21:39 Satana a venit pe nesimţite prin intermediul acestor ştiinţe şi a otrăvit minţile a mii de oameni şi i-a condus să fie necredincioşi. El simte plăcere să vadă cum se răspândesc aceste ştiinţe. Acesta este un plan pe care el însuşi l-a făcut
21:40 pentru a avea acces la minţile oamenilor şi a le influenţa aşa cum îi place lui. În timp ce oamenii cred că mintea omului afectează straşnic mintea celui de lângă el, Satana e pregătit, face planuri şi lucrează atât dintr-o parte, cât şi din cealaltă. Şi în timp ce aceia care sunt devotaţi faţă de aceste ştiinţe le aduc elogii datorită marii şi bunei lucrări pe care o săvârşesc, ei de fapt îl preamăresc şi slăvesc pe Satana, care pătrunde şi lucrează cu toată puterea şi semnele minunilor sale înşelătoare - cu toată amăgirea nelegiuirii sale. Îngerul a spus: "Observaţi influenţa pe care o are el. Marea luptă dintre Hristos şi Satana încă nu a luat sfârşit." Această strecurare a lui Satana prin intermediul ştiinţelor a fost bine pusă la cale de maiestatea sa diabolică şi în minţile a mii de oameni va reuşi să nimicească în cele din urmă adevărata credinţă în Hristos ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
21:41 Am fost îndreptată să privesc puterea lui Dumnezeu manifestată prin Moise, atunci când Domnul l-a trimis înaintea lui faraon. Satana a înţeles care este treaba lui şi a fost prezent. El ştia foarte bine că Moise fusese ales de Dumnezeu pentru a rupe jugul robiei la care fuseseră supuşi copiii lui Israel şi că, prin această lucrare, el avea să prefigureze prima venire a lui Hristos pentru a sfărâma puterea lui Satana asupra familiei omeneşti şi a elibera pe aceia care au fost făcuţi captivi ai puterii sale. Satana ştia că, atunci când va veni, Hristos va face lucrări mari şi minuni pentru ca lumea să poată înţelege că Tatăl L-a trimis. El tremura pentru puterea lui. S-a sfătuit cu îngerii săi cum să îndeplinească o lucrare care să aibă două obiective: 1. Să distrugă influenţa lucrării lui Dumnezeu prin slujitorul Său Moise, lucrând prin agenţii săi, şi astfel să contrafacă adevărata lucrare a lui Dumnezeu; 2. Să lucreze prin intermediul vrăjitorilor, iar această influenţă să se întindă de-a lungul veacurilor şi să distrugă în minţile multora adevărata credinţă în minunile autentice şi lucrările ce aveau să fie îndeplinite de Domnul Hristos, când va veni în această lume. Satana ştia că împărăţia sa urma să sufere deoarece puterea
21:42 cu care el ţinea omenirea urma să fie supusă lui Hristos. Nu a fost o putere sau o influenţă omenească aceea prin care a lucrat Moise atunci când au fost făcute acele minuni în faţa lui faraon. Aceasta era puterea lui Dumnezeu. Aceste semne şi minuni au fost aduse la îndeplinire prin Moise, pentru a-l convinge pe faraon că marele "Eu sunt" îl trimisese pentru a-i porunci să-l lase pe Israel să plece, ca să-I slujească.
21:43 Faraon i-a chemat pe vrăjitori să lucreze cu magiile lor. Ei au făcut semne şi minuni, căci Satana a venit în ajutorul lor, pentru a lucra prin intermediul lor. Chiar şi în acest punct intervenţia lui Dumnezeu s-a dovedit superioară puterii lui Satana, deoarece vrăjitorii nu au putut face acele minuni prin care Dumnezeu a lucrat prin intermediul lui Moise. Ei au putut face doar câteva. Toiegele vrăjitorilor s-au transformat în şerpi(Vezi apendicele ), însă toiagul lui Aaron le-a înghiţit pe acestea. După ce au încercat să facă şi ei păduchi şi nu au reuşit, vrăjitorii au fost siliţi, prin puterea lui Dumnezeu, să recunoască chiar în faţa lui faraon: "Acesta este degetul lui Dumnezeu". Satana a lucrat prin intermediul vrăjitorilor într-un mod plănuit, astfel încât să împietrească inima tiranului faraon împotriva manifestărilor miraculoase ale puterii lui Dumnezeu. Satana şi-a propus să zdruncine credinţa lui Moise şi Aaron în ce priveşte originea divină a misiunii lor, iar dacă reuşea, uneltele prin care a lucrat el, vrăjitorii, aveau să triumfe. Satana nu a dorit ca poporul Israel să fie eliberat din robia egipteană ca să-I slujească lui Dumnezeu. Vrăjitorii nu au putut face minunea cu păduchii şi nu au mai putut să-i imite pe Moise şi Aaron. Dumnezeu nu i-a mai îngăduit lui Satana să continue, iar vrăjitorii nu s-au mai putut apăra de plăgi. "Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi egiptenii"(Exod 9,11).
21:44 Puterea lui Dumnezeu a întrerupt în acest punct calea prin care a lucrat Satana şi a făcut ca mânia Sa să fie resimţită chiar de aceia prin care el lucrase atât de straşnic.
21:45 Lui faraon i se dăduseră dovezi suficiente pentru a crede, dacă ar fi dorit lucrul acesta. Moise a lucrat prin puterea lui Dumnezeu. Vrăjitorii au lucrat nu doar prin ştiinţa lor, ci prin puterea dumnezeului lor, diavolul, care şi-a adus la îndeplinire cu dibăcie lucrarea sa amăgitoare de contrafacere a lucrării lui Dumnezeu.
21:46 Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, inima omului este tot mai mult afectată de planurile lui Satana. El îi amăgeşte pe oameni să pună lucrarea şi minunile lui Dumnezeu pe seama întâmplării bazate pe principii generale. Satana a avut întotdeauna ambiţia de a contraface lucrarea lui Hristos, de a-şi exercita puterea şi a avea anumite pretenţii. În general, el nu face acest lucru în mod deschis şi cu îndrăzneală. Este viclean şi ştie că cea mai eficientă cale prin care îşi poate aduce la îndeplinire lucrarea este aceea de a se înfăţişa în faţa bietelor fiinţe omeneşti sub forma unui înger de lumină. Satana a venit la Hristos în pustie sub înfăţişarea unui tânăr frumos - mai degrabă având înfăţişarea unui rege decât a unui înger căzut - cu Scriptura în gura sa. El a rostit aceste cuvinte: "Stă scris". Mântuitorul nostru, afectat de suferinţă, l-a întâmpinat cu Scriptura, spunând: "Stă scris". Satana a profitat de pe urma stării de slăbiciune şi suferinţă în care Se afla Hristos, care luase asupra Lui natura omenească.
21:47 Citiţi Matei 4,8-11: "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: 'Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.' 'Pleacă, Satano', i-a răspuns Isus. 'Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti'. Atunci diavolul l-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească".
21:48 Aici Satana a desfăşurat în faţa Domnului Hristos lumea în cea mai atractivă lumină şi I-a dat de înţeles că nu e nevoie să mai îndure atâta suferinţă pentru a dobândi împărăţiile lumii; Satana avea să renunţe la toate pretenţiile sale dacă Domnul Hristos ar fi admis să i se închine lui. Prima nemulţumire a lui Satana a început în ceruri, deoarece nu a putut fi primul şi cel mai înalt în funcţie
21:49 - egal cu Dumnezeu şi înălţat mai presus de Hristos. El s-a răzvrătit şi a pierdut poziţia pe care o avea; iar el şi aceia care au simpatizat cu el au fost aruncaţi din cer. În pustie, el spera să profite de pe urma stării slăbite şi în suferinţă a Domnului Hristos şi să dobândească din partea Lui acel omagiu pe care nu l-a putut obţine în ceruri. Însă Domnul Isus, chiar în starea lui extenuată şi de leşin, nu a cedat în faţa ispitirilor lui Satana nici măcar pentru o clipă, ci Şi-a arătat superioritatea şi Şi-a exercitat autoritatea, poruncindu-i lui Satana: "Înapoia mea"- sau depărtează-te de Mine. Planul lui Satana a fost zădărnicit. Atunci el a studiat cum şi-ar putea realiza planul de a fi onorat de neamul omenesc, onoare care i-a fost refuzată în ceruri şi pe pământ de către Domnul Isus. Dacă ar fi avut succes în a-L ispiti pe Domnul Hristos, atunci planul de mântuire ar fi fost zădărnicit, iar el ar fi reuşit să aducă neamul omenesc într-o stare disperată, fără perspective. Însă ceea ce nu a reuşit Satana prin ispitirea Domnului Hristos a reuşit venind la om.
21:50 Dacă Satana ar reuşi să inducă în eroare şi să amăgească mintea omului, în aşa fel încât să-i determine pe muritori să creadă că au în ei înşişi puterea de a face lucrări mari şi bune, ei ar înceta să se bizuie pe Dumnezeu. Ei nu recunosc o putere superioară. Ei nu Îi dau lui Dumnezeu slava care I se cuvine Maiestăţii Sale. Obiectivul lui Satana este astfel îndeplinit şi el îi aţâţă pe aceşti oameni decăzuţi să se înalţe cu aroganţă, aşa cum el însuşi S-a înălţat în ceruri şi a fost dat afară. El ştie că, dacă omul se înalţă pe el însuşi, ruina acestuia este tot aşa de sigură cum este şi a lui.
21:51 Satana a eşuat în planurile lui de ispitire a Domnului Hristos în pustie. Planul de mântuire a fost adus la îndeplinire. Preţul cel scump a fost plătit pentru răscumpărarea omului. Iar acum Satana caută să sfâşie temelia speranţei creştinismului şi să îndrepte minţile oamenilor într-o asemenea direcţie, ca ei să nu poată avea folos şi să nu poată fi mântuiţi prin marea jertfă care a fost adusă pentru ei. El îi conduce pe oamenii căzuţi prin "toate amăgirile nelegiuirii" (2 Tes. 2,10)
21:52 să creadă că el poate rezolva totul fără ispăşire şi că nu au nevoie să fie dependenţi de un Mântuitor crucificat şi înviat, că meritele proprii ale omului îi vor face demni de favoarea lui Dumnezeu. Iar apoi el distruge încrederea omului în Biblie, ştiind bine că, dacă are succes în acest punct şi reuşeşte să distrugă credinţa în detectorul care îl demască, atunci este în siguranţă. El fixează în minţi iluzia că nu există diavol în persoană şi că aceia care cred acest lucru nu fac nici un efort pentru a se împotrivi şi a se război cu ceea ce ei nu cred că există. În acest fel, bieţii muritori adoptă în final zicala: "Ce-o fi, o fi". Ei nu recunosc nici o regulă care să le evalueze calea.
21:53 Satana îi determină pe mulţi să creadă că rugăciunea adresată lui Dumnezeu este inutilă şi nu este altceva decât o formă. El ştie cât de folositoare sunt meditaţia şi rugăciunea pentru a-i ţine treji pe urmaşii lui Hristos, spre a se împotrivi vicleniei şi amăgirii lui. Prin amăgirile sale, el vrea să distragă mintea de la aceste lucruri importante, cu scopul ca sufletul să nu se bizuiască pe Cel Atotputernic pentru ajutor şi să obţină tărie de la El, ca să reziste atacurilor sale. Am fost îndreptată către rugăciunile arzătoare, eficiente, ale poporului lui Dumnezeu din vechime. "Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă"(Iacov 5,17). Daniel se ruga Dumnezeului său de trei ori pe zi. Satana este înfuriat la auzul rugăciunii arzătoare pentru că ştie că va pierde. Daniel a fost preferat mai presus de toţi prinţii şi căpeteniile deoarece în el era un spirit înalt. Îngerii căzuţi se temeau că influenţa lui avea să le slăbească controlul asupra conducătorilor împărăţiei, pentru că Daniel era în poziţia cea mai înaltă. Oastea acuzatoare a îngerilor cei răi i-a aţâţat pe conducători şi prinţi la invidie şi gelozie şi ei l-au urmărit pe Daniel îndeaproape, pentru a descoperi vreo ocazie pe care să o poată folosi împotriva lui şi pe care să o poată prezenta împăratului; însă planul lor a eşuat. Atunci, aceşti agenţi ai lui Satana au căutat să facă din credincioşia lui faţă de Dumnezeu cauza distrugerii sale. Îngerii cei nelegiuiţi au pus la cale un plan pentru ei, iar aceşti agenţi s-au grăbit să-l pună în aplicare. Împăratul nu a avut cunoştinţă de ticăloşia subtilă pusă la cale
21:54 împotriva lui Daniel. Fiind bine înştiinţat despre decretul împăratului, îl vedem pe Daniel cum se pleacă încă înaintea Dumnezeului Său. "Cu ferestrele deschise"(Daniel 6,10). El socotea rugăciunea faţă de Dumnezeu atât de importantă, încât şi-ar fi dat mai degrabă viaţa decât să renunţe la rugăciune. Acuzat fiind că se roagă lui Dumnezeu, el este aruncat în groapa leilor. Îngerii cei răi cred că şi-au atins scopul. Însă Daniel continuă să se roage chiar în groapa cu lei. Se va îngădui oare ca el să fie devorat? L-a uitat oare Dumnezeu acolo? O, nu! Isus, puternicul comandant al oştilor cereşti, a trimis pe îngerul Său care a închis gurile acelor lei înfometaţi, pentru ca ei să nu-i facă nici un rău omului lui Dumnezeu care se roagă; şi în acea groapă teribilă era pace. Împăratul însuşi a fost martor al ocrotirii sale şi l-a scos afară cu onoruri. Satana şi îngerii lui cei răi au fost înfuriaţi. Agenţii pe care i-a folosit au fost sortiţi să piară în felul în care ei complotaseră să-l distrugă pe Daniel.
21:55 Rugăciunea credinţei constituie cea mai mare putere a creştinului, şi aceasta îl va învinge cu siguranţă pe Satana. Acesta este motivul pentru care el insinuează că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Isus, avocatul nostru; iar atunci când noi venim cu ardoare înaintea Lui pentru ajutor, oştirea lui Satana intră în panică. Dacă noi neglijăm rugăciunea, o facem spre câştigul lui, căci atunci minunile lui mincinoase sunt mai uşor primite. Lucrul pe care el nu l-a putut realiza ispitindu-L pe Domnul Hristos îl realizează aşezând ispitirile sale amăgitoare în faţa omului. El vine uneori sub înfăţişarea unei persoane tinere, atrăgătoare, sau a unei năluci frumoase. Face vindecări, iar oamenii înşelaţi de el i se închină ca înaintea unui binefăcător al rasei umane. Frenologia şi mesmerismul sunt foarte mult înălţate. Ele îşi au rostul lor, însă sunt folosite de Satana ca fiind mijloacele sale cele mai puternice spre a înşela şi distruge sufletele oamenilor. Planurile şi vicleniile sale sunt primite ca venind din ceruri, iar credinţa în cea care ne arată drumul, Biblia, este nimicită în minţile a mii de oameni. Satana primeşte aici închinarea care se potriveşte cel mai bine maiestăţii sale satanice. Mulţi discută cu el, primesc instrucţiuni de la el,
21:56 acest demon onorat ca dumnezeu, şi acţionează potrivit cu învăţăturile pe care le primesc de la el. Lumea, despre care se susţine că a beneficiat atât de mult de pe urma frenologiei şi magnetismului animal, nu a fost niciodată atât de coruptă. Satana foloseşte chiar aceste lucruri pentru a nimici virtutea şi a pune bazele spiritismului.
21:57 Am fost călăuzită spre acest pasaj al Scripturii ca aplicându-se în mod special spiritismului modern. Coloseni 2,8: "Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos." Mi-a fost arătat că mii de oameni au fost atinşi de necurăţia filozofiei frenologiei şi magnetismului animal şi au fost conduşi să fie necredincioşi. Dacă mintea o ia pe această cale, este aproape sigur că-şi va pierde echilibrul şi va fi luată în stăpânire de un demon. "Amăgirile deşarte" umplu minţile bieţilor muritori. Ei cred că au putere în ei înşişi spre a îndeplini lucruri mari, încât nu îşi dau seama că au nevoie de o putere mai înaltă. Principiile şi credinţa lor sunt "după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos"(Coloseni 2,8). Domnul Isus nu i-a învăţat această filozofie. Nimic de felul acesta nu poate fi găsit în învăţăturile Sale. El nu a îndreptat minţile bieţilor muritori spre ei înşişi, spre o putere pe care ei o posedă. El a îndreptat întotdeauna minţile lor către Dumnezeu, Creatorul Universului şi izvorul tăriei şi înţelepciunii lor. În versetul 18 se dă o avertizare specială: "Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti."
21:58 Învăţătorii spiritismului vin pe o cale plăcută, plină de vrajă, spre a vă amăgi, şi dacă ascultaţi poveştile lor, veţi fi păcăliţi de vrăjmaşul neprihănirii şi vă veţi pierde cu siguranţă răsplata. O dată ce influenţa fascinantă a arhiamăgitorului vine asupra voastră, sunteţi otrăviţi, şi influenţa aceasta cu efect mortal afectează şi distruge credinţa noastră în Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi începeţi să nu vă mai bazaţi pe meritele sângelui Său. Cei amăgiţi prin această filozofie
21:59 sunt înşelaţi cu privire la răsplata lor, prin înşelăciunile lui Satana. Ei se bizuie pe propriile lor merite, dovedesc umilinţă de bună-voie şi sunt dornici chiar să facă sacrificii, se înjosesc, iar minţile lor sunt gata să creadă fleacuri, primind cele mai absurde idei de la aceia despre care ei consideră că sunt prietenii lor morţi. Satana le-a orbit în aşa măsură ochii şi le-a pervertit în aşa fel judecata, încât să nu poată percepe răul; iar ei urmează instrucţiunile date, pretinzând că sunt de la prietenii lor morţi, acum îngeri într-o sferă mai înaltă.
21:60 Satana a ales o cale şi mai sigură, o amăgire mai fascinantă, calculată pentru a atrage simpatia acelora care i-au condus la mormânt pe cei dragi. Îngeri răi iau chipul acestor persoane apropiate şi dragi, relatează incidente legate de vieţile lor şi aduc la îndeplinire fapte pe care le-au făcut prietenii lor pe când erau în viaţă. Pe această cale ei înşeală şi conduc pe rudele celor morţi să creadă că prietenii lor decedaţi sunt îngeri care hoinăresc în preajma lor şi comunică cu ei. Aceştia sunt idolatrizaţi, iar ceea ce spun ei are o mai mare influenţă asupra lor decât Cuvântul lui Dumnezeu. Aceşti îngeri răi, care pretind că sunt prietenii lor morţi, fie vor respinge Cuvântul lui Dumnezeu, socotindu-l a fi un basm închipuit, fie, dacă se potriveşte mai bine scopului lor, vor alege porţiuni vitale care dau mărturie despre Hristos şi scot în evidenţă calea spre ceruri, schimbând afirmaţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu cu ceea ce se potriveşte mai bine naturii lor corupte şi ruinează sufletele. Dacă se acordă atenţia cuvenită Cuvântului lui Dumnezeu, toţi pot fi convinşi, dacă vor, cu privire la această amăgire distrugătoare de suflete. Cuvântul lui Dumnezeu declară în mod lămurit că "cei morţi nu ştiu nimic". Eclesiastul 9,5.6: "Cei răi, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare."
21:61 Oamenii înşelaţi se închină îngerilor cei răi, crezând
21:62 că aceştia sunt spiritele prietenilor lor morţi. Cuvântul lui Dumnezeu declară în mod clar că cei morţi nu mai au parte de nimic din ceea ce se face sub soare. Spiritiştii spun că cei răi ştiu tot ce se face sub soare, că ei comunică cu prietenii lor de pe pământ, dau informaţii valoroase şi fac minuni. Psalmul 115,17: "Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii". Satana, transformat într-un înger de lumină, lucrează cu toată amăgirea nelegiuirii sale. El, care şi-a permis să-L atace pe Fiul lui Dumnezeu, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii şi L-a aşezat pe streaşina templului, L-a dus pe un munte înalt, spre a-I prezenta împărăţiile lumii, îşi poate exercita puterea asupra familiei omeneşti, care este inferioară în putere şi înţelepciune Fiului lui Dumnezeu, chiar şi după ce acesta a luat asupra Lui natura omenească.
21:63 În acest veac degenerat, Satana exercită stăpânire asupra acelora care se depărtează de la ceea ce este drept şi se aventurează pe terenul său. El îşi exercită puterea într-o manieră alarmantă. Am fost îndreptată spre aceste cuvinte: "amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mânie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti"(Coloseni 2,18). Mi-a fost arătat că unii îşi satisfac curiozitatea şi cochetează cu diavolul. Ei nu cred în spiritism şi s-ar da înapoi cu oroare la ideea că ar fi medii. Cu toate acestea, se aventurează şi se aşează într-o poziţie în care Satana îşi poate exercita puterea asupra lor. Unii susţin că nu vor să se afunde prea mult în această lucrare, însă ei nu ştiu ce fac. Ei se aventurează pe terenul lui Satana şi îl ispitesc spre a-i lua în stăpânire. Acest distrugător puternic îi consideră ca fiind prada care i se cuvine lui de drept şi îşi exercită puterea asupra lor, şi aceasta împotriva voinţei lor. Când vor să fie stăpâni pe ei înşişi, ei nu mai pot. Şi-au oferit minţile lui Satana, iar el nu va renunţa la pretenţiile sale ci îi va ţine captivi. Nici o putere, în afară de puterea lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile arzătoare ale urmaşilor Săi credincioşi, nu poate elibera sufletul prins în capcană.
21:64 Unica noastră siguranţă este să cercetăm după adevărul care este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu ca după o comoară ascunsă. Subiectele cu privire la Sabat şi natura omului şi mărturia lui Isus sunt cele mai importante adevăruri care trebuie înţelese; acestea se vor dovedi ca o ancoră ce va susţine pe poporul lui Dumnezeu în aceste timpuri primejdioase. Însă majoritatea oamenilor dispreţuiesc adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu şi preferă basmele. 2 Tesaloniceni 2,10.11: "Şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună."
21:65 Cei mai destrăbălaţi şi cei mai corupţi sunt cei care sunt amăgiţi de aceste spirite de demoni, despre care ei cred că sunt spiritele prietenilor lor morţi, umflaţi de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lor pământeşti. Coloseni 2,19: "Şi nu se ţine strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu". Ei Îl tăgăduiesc pe acela care dă tărie trupului, astfel ca fiecare mădular să poată creşte prin puterea pe care i-o dă Dumnezeu.
21:66 Filozofie deşartă. Mădularele corpului sunt controlate de Cap. Spiritiştii dau la o parte Capul şi consideră că toate mădularele corpului trebuie să acţioneze ele însele şi că ă bine stabilite le vor conduce la o stare de progres şi spre desăvârşire fără ajutorul unui cap. Ioan 15,1.2.4-6: "Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. (...) Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard."
21:67 Domnul Hristos este sursa puterii noastre. El este viţa, noi suntem mlădiţele. Noi trebuie să primim seva de la Viţa cea vie. Lipsiţi de puterea şi seva care vine de la această viţă, noi suntem ca mădularele corpului care nu au cap şi suntem chiar în poziţia în care Satana vrea să fim, pentru ca să ne poată stăpâni aşa cum îi place lui. El lucrează cu "toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună"(2 Tes.2,10.11). Spiritismul este o minciună. El provine din marea minciună de la început: "Hotărât că nu veţi muri"(Gen.3,4). Mii de oameni îndepărtează Capul, iar urmarea este că mădularele acţionează fără Domnul Isus, Capul lor, şi un altul le călăuzeşte trupul. Satana are stăpânire asupra lor.
21:68 Mi-a fost arătat că Satana nu poate stăpâni mintea dacă aceasta nu este dată de bună-voie spre a fi stăpânită de el. Cei care se îndepărtează de la ce este drept sunt în mare primejdie acum. Ei se despart de Dumnezeu şi de paza îngerilor Săi, iar Satana, care caută tot timpul să distrugă sufletele, începe să le prezinte amăgirile sale. Unii ca aceştia sunt în cel mai mare pericol; iar dacă ei îşi dau seama şi încearcă să se împotrivească puterilor întunericului şi să se elibereze din cursa lui Satana, acest lucru nu este ceva uşor. Ei s-au aventurat pe terenul lui Satana şi el îi pretinde ca fiind ai lui. El nu ezită să se angajeze cu toate forţele şi să cheme în ajutor toată oştirea lui nelegiuită pentru a smulge măcar o singură fiinţă omenească din mâna lui Hristos. Aceia care au ispitit pe diavol ca să-i ispitească va trebui să facă eforturi disperate spre a se elibera de sub puterea lui. Însă atunci când ei încep să lucreze pentru ei înşişi, îngerii lui Dumnezeu, pe care ei i-au întristat, vin în ajutorul lor. Satana şi îngerii lui nu vor să-şi piardă prada. Ei se luptă şi se războiesc cu îngerii cei sfinţi, iar acest conflict este foarte serios. Însă, dacă aceia care au greşit continuă să se roage şi, în adâncă umilinţă, îşi mărturisesc greşelile, îngeri care excelează în putere vor birui şi îi vor smulge de sub puterea îngerilor cei răi.
21:69 Când cortina a fost ridicată şi mi-a fost arătată corupţia acestui veac, inima mea a fost zdrobită de suferinţă, duhul meu a fost aproape doborât. Am văzut că locuitorii pământului aproape au umplut măsura cupei nelegiuirii lor. Mânia lui Dumnezeu este aprinsă şi nu se va linişti până ce păcătoşii nu vor fi cu totul nimiciţi de pe pământ. Satana este duşmanul personal al Domnului Hristos. El este autorul şi conducătorul oricărei forme de răzvrătire atât în ceruri, cât şi pe pământ. Furia lui creşte; noi nu ne dăm seama de puterea lui. Dacă ochii noştri ar putea fi deschişi pentru a-i vedea pe îngerii cei răi la lucru cu aceia care stau liniştiţi şi se consideră în siguranţă, noi nu ne-am mai simţi în siguranţă. Îngerii cei răi sunt pe urmele noastre în fiecare clipă. Ne aşteptăm ca oamenii răi să acţioneze aşa cum le sugerează Satana; însă, în timp ce minţile noastre nu sunt apărate împotriva agenţilor invizibili, aceştia pretind noi terenuri şi fac minuni sub ochii noştri. Suntem noi pregătiţi să ne împotrivim lor prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura armă pe care o putem folosi cu succes?
21:70 Unii vor fi ispitiţi să primească aceste minuni ca fiind ale lui Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecaţi în faţa noastră. Vor fi făcute minuni sub ochii noştri. Suntem noi pregătiţi pentru încercarea care ne aşteaptă, când minunile înşelătoare ale lui Satana se vor manifesta şi mai mult? Oare nu vor fi ademenite şi prinse în capcană multe suflete? Îndepărtându-se de preceptele clare şi de poruncile lui Dumnezeu şi dând atenţie unor basme, minţile multora sunt pregătite să primească aceste minuni mincinoase. Noi toţi trebuie să căutăm acum să ne înarmăm pentru lupta în care ne vom angaja în curând. Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, studiat cu rugăciune şi aplicat în practică, va constitui scutul şi apărarea noastră împotriva puterii lui Satana şi ne va face biruitori prin sângele lui Hristos.