2:33 Uşurarea prin lacrimi nu-mi era la îndemână. Eu nu puteam să plâng prea uşor, aşa ca sora mea geamănă; chiar dacă simţeam o apăsare pe inimă şi mă durea de parcă acum era gata să se sfâşie, nu puteam să vărs o lacrimă. Adesea simţeam că mi-aş uşura mult durerea dacă aş putea plânge. Uneori, simpatia şi bunătatea prietenilor îmi alungau şi îndepărtau tristeţea pentru un timp, acea greutate apăsătoare care-mi chinuia sufletul. Cât de deşarte şi seci îmi păreau plăcerile pământului! Cât de schimbătoare prieteniile camaradelor mele! Totuşi, aceste colege de şcoală nu se deosebeau de majoritatea oamenilor din lume. O faţă drăguţă, o rochie frumoasă îi atrag; însă, dacă o nenorocire face să dispară aceste lucruri, prietenia aceea fragilă se răceşte sau se rupe. Însă, când m-am îndreptat către Mântuitorul meu, El m-a mângâiat. În necazul meu, L-am căutat pe Domnul cu seriozitate şi am primit consolare. Am simţit asigurarea că Domnul mă iubea chiar şi pe mine.