2:22 Când mi-am revenit, m-am trezit în magazinul băcanului; hainele îmi erau pline de sânge care curgea continuu din nas, şiroind pe podea. Un străin cumsecade s-a oferit să mă ducă acasă cu trăsura lui, însă eu, nefiind conştientă de cât eram de slăbită, am spus că prefer să merg pe jos până acasă decât să-i murdăresc trăsura cu sânge. Cei prezenţi nu-şi dădeau seama că starea mea era atât de gravă şi m-au lăsat să fac ceea ce am dorit; însă, după ce am făcut doar câţiva paşi, m-am simţit fără putere şi ameţită. Sora mea geamănă şi colega m-au dus acasă.