19:53 Mulţi dintre aceia care de-abia trăiesc când sunt singuri aleg să se căsătorească şi să-şi întemeieze o familie, când ştiu bine că nu au nici un mijloc de susţinere. Şi, mai rău decât aceasta, ei nu ştiu să administreze o familie. Familia lor va fi marcată de deprinderile lor leneşe, molatice. Nu ştiu să se stăpânească pe ei înşişi, sunt pătimaşi, nerăbdători şi nervoşi, nemulţumiţi. Când unii ca aceştia îmbrăţişează adevărul, simt că li se cuvine să primească ajutor din partea fraţilor lor mai bogaţi; iar dacă aşteptările nu le sunt împlinite, ei se plâng de biserică şi îi acuză pe fraţi că nu îşi trăiesc credinţa. Cine trebuie să fie cei care suferă în acest caz? Trebuie oare subminată cauza lui Dumnezeu, iar vistieria în diferite locuri epuizată pentru ca să se poarte de grijă acestor familii numeroase ale săracilor? Nu. Părinţii trebuie să fie cei care suferă. Însă, în general, ei nu vor suferi lipsuri mai mari după ce îmbrăţişează Sabatul decât au făcut-o înainte.