19:22 Când israeliţii au zărit armata egipteană pe urma lor, unii pe cai, iar alţii în care şi echipaţi de război, inimile li s-au înmuiat. Nu puteau vedea nici o cale de scăpare. Un strigăt de biruinţă a izbucnit din mijlocul egiptenilor, care socoteau că Israel este în mâna lor. Israeliţii s-au înspăimântat grozav. Însă Domnul i-a poruncit lui Moise să le spună să meargă înainte, să-şi ridice toiagul să-şi întindă mâna asupra mării şi să-i despartă apele. El a făcut astfel şi, iată, marea s-a despărţit în două, iar copiii lui Israel au trecut cu piciorul pe loc uscat. Faraon se împotrivise atât de mult lui Dumnezeu şi şi-a împietrit inima împotriva lucrărilor Sale atotputernice, minunate, încât în orbirea sa a dat năvală pe drumul pe care Dumnezeu îl pregătise în mod miraculos pentru poporul Său. Din nou lui Moise i-a fost poruncit să-şi întindă mâna asupra mării, iar "marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului"(Ex. 14,27) şi apele au acoperit oştirea egipteană, care s-a înecat.