19:21 Însă inima lui faraon a fost împietrită în faţa solilor lui Dumnezeu şi el nu a ţinut cont de minunile făcute de ei. Atunci egiptenii au fost făcuţi să simtă judecăţile lui Dumnezeu. Asupra lor au căzut plăgi şi suferinţă şi, sub efectele acestora, Faraon a consimţit să-l lase pe Israel să plece. Însă, de îndată ce cauza suferinţei a fost îndepărtată, inima lui s-a împietrit. Consilierii şi oamenii lui puternici şi-au adunat puterile împotriva lui Dumnezeu şi au căutat să explice că plăgile sunt urmările unor cauze naturale. Fiecare intervenţie a lui Dumnezeu era mai gravă decât cea precedentă şi, cu toate acestea, ei nu au vrut să-i lase pe copiii lui Israel să plece, până când îngerul Domnului nu a ucis pe întâii născuţi ai egiptenilor. Începând de la regele aflat pe tronul său, până la cel mai umil, peste tot erau gemete şi bocete. Atunci faraon a poruncit să lase pe Israel să plece; însă, după ce şi-au îngropat morţii, egiptenilor le-a părut rău că lăsase pe Israel să plece. Consilierii şi oamenii puternici ai Egiptului au încercat să caute justificări pentru pierderile lor grele. Ei nu admiteau că ceea ce s-a întâmplat sau că judecăţile acelea erau de la Dumnezeu; de aceea au luat-o pe urma copiilor lui Israel.