18:37 Aşa cum mi-a fost arătat acest război, mi se părea ca fiind unic în felul său şi cel mai nesigur din câte s-au întâmplat vreodată. O mare parte din voluntarii înscrişi credeau că rezultatul războiului avea să fie abolirea sclaviei. Alţii din cei înscrişi aveau intenţia să menţină sclavia aşa cum era, însă să înăbuşe revolta şi să păstreze Uniunea. Şi apoi, ca să facă această chestiune şi mai încurcată şi nesigură, unii dintre ofiţerii comandanţi erau cu totul pentru menţinerea sclaviei, simpatizând cu Sudul, şi care totuşi se opuneau ideii unei conduceri separate. Se părea că e imposibil să conducă războiul cu succes, deoarece mulţi din rândurile noastre acţionează continuu în favoarea Sudului, iar armatele noastre au fost respinse şi măcelărite fără milă datorită conducerii acestor oameni care erau de partea menţinerii sclaviei. Câţiva dintre bărbaţii noştri conducători, membri în Congres, lucrează în continuare în favoarea Sudului. În această stare de lucruri s-au făcut apeluri pentru un post naţional, pentru rugăciune pentru ca Dumnezeu să aducă acest război la un sfârşit grabnic şi favorabil. Am fost îndreptată spre Isaia 58,5-7: "Oare acesta este postul plăcut mie? Să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu-i în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău."