18:12 De la începutul lucrării noastre noi fuseserăm chemaţi să aducem o mărturie clară, cinstită, pătrunzătoare, să mustrăm relele şi să nu le cruţăm. Şi pe tot parcursul drumului erau oameni care se împotriveau mărturiei noastre, vorbeau lucruri neadevărate, murdăreau cu mortar necurat lucrarea noastră, distrugându-ne influenţa. Domnul ne însărcina să adresăm mustrări, însă mereu erau persoane care se aşezau între noi şi popor pentru a face mărturia noastră fără efect. Fuseseră date multe viziuni că nu trebuie să ocolim sfatul Domnului, ci trebuie să ne aşezăm în poziţia de a trezi poporul lui Dumnezeu, pentru că a adormit în păcat. Însă erau puţini cei care simpatizau cu noi, în timp ce de partea răului şi de partea acelora care fuseseră mustraţi erau mulţi. Aceste lucruri ne-au zdrobit şi aveam simţământul că nu mai avem de adus nici o mărturie în biserică. Nu ştiam în cine să avem încredere. Pe când toate aceste lucruri ne apăsau, nădejdea ne-a pierit. Ne-am retras la odihnă spre miezul nopţii, însă eu nu am putut să adorm. O durere cumplită era pe inima mea; nu puteam găsi uşurare şi am leşinat de câteva ori.