Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 18
|
18:1 Experienţă personală 18:2 La 20 septembrie 1860, s-a născut al patrulea copil al meu, John Herbert White. Când acesta avea trei săptămâni, soţul meu a simţit că este de datoria lui să călătorească. La Conferinţă s-a hotărât ca fratele Loughborough să plece în vest, iar el în est. Cu câteva zile înainte de plecare, soţul meu era foarte deprimat. O dată a vrut să renunţe la călătorie, deşi se temea să facă acest lucru. Simţea că are ceva de făcut, dar era împresurat de nori de întuneric. Nu se putea odihni sau dormi. Mintea îi era continuu tulburată. El a relatat starea sa fraţilor Loughborough şi Cornell şi au îngenuncheat împreună înaintea Domnului, pentru a cere sfat de la El. Apoi norii s-au îndepărtat şi a strălucit clar lumina. Soţul meu a simţit că Duhul Domnului îl îndreaptă pe el spre vest, iar pe fratele Loughborough spre est. După aceasta s-au simţit luminaţi cu privire la datoria lor şi au acţionat în consecinţă. 18:3 Cât timp soţul meu a fost plecat, m-am rugat ca Domnul să-l susţină şi să-l întărească şi am dobândit asigurarea că va merge cu el. Cam cu o săptămână înainte ca el să ajungă în Mauston, Wisconsin, am primit, pentru publicare, scrisori de la sora G., despre care ea susţinea că sunt viziuni date ei de către Domnul. Când am citit aceste epistole, m-am întristat pentru că nu veneau de la sursa cea bună. Deoarece soţul meu nu ştia nimic despre ce avea să întâmpine la Mauston, m-am temut că va fi nepregătit să facă faţă fanatismului şi că aceasta va avea o influenţă descurajatoare asupra lui. El trecuse prin atât de multe asemenea scene în experienţa noastră de început şi suferise aşa de mult de pe urma spiritelor nesupuse, turbulente, încât mă gândeam cu groază că va da piept cu acestea. Am trimis vorbă comunităţii din Battle Creek să se roage pentru soţul meu şi, de asemenea, şi noi, la altar, Îl căutam pe Domnul cu stăruinţă în favoarea lui. Cu duhul 18:4 zdrobit şi cu multe lacrimi, am încercat să ne prindem credinţa tremurândă de făgăduinţele lui Dumnezeu şi am avut dovada că El ne-a ascultat rugăciunea şi va fi cu soţul meu, dându-i sfat şi înţelepciune. 18:5 Pe când căutam în Biblie un verset pe care Willie să-l memoreze pentru Şcoala de Sabat, acest pasaj din Scriptură mi-a atras atenţia: "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El"(Naum 1,7). Am plâns când am văzut aceste cuvinte, pentru că păreau atât de potrivite. Toată povara sufletului meu era pentru soţul meu şi comunitatea din Wisconsin. El a simţit binecuvântarea lui Dumnezeu pe când era în Wisconsin. Domnul fusese pentru el o cetate de scăpare la vreme de necaz şi l-a susţinut prin Duhul Său, ca să poată rosti o mărturie hotărâtă împotriva fanatismului sălbatic de acolo. 18:6 Pe când se afla la Mackford, Wisconsin, soţul meu mi-a scris o scrisoare în care îmi spunea: "Mă tem că acasă nu este totul bine. Am nişte presimţiri cu privire la copilaşi". Pe când se ruga pentru familia de acasă, a avut simţământul că pruncul este foarte bolnav. Copilul părea că stă întins înaintea lui, având faţa şi capul foarte rău umflate. Când am primit scrisoarea, copilul era bine, ca de obicei; însă, în dimineaţa următoare, s-a îmbolnăvit foarte rău. Era un caz foarte grav de erizipel al feţei şi capului. Când s-a întâlnit cu fratele Wich aproape de Round Grove, Illinois, soţul meu a primit o telegramă care îl informa despre boala copilului. După ce a citit-o, a afirmat către cei prezenţi că nu este surprins de această veste, deoarece Domnul l-a pregătit sufleteşte pentru a auzi că faţa şi capul copilului erau grav afectate. 18:7 Scumpul meu copilaş a suferit foarte mult. Douăzeci şi patru de zile şi nopţi am vegheat cu îngrijorare asupra lui, folosind toate mijloacele cu putinţă pentru refacerea lui şi am prezentat cu stăruinţă cazul lui înaintea lui Dumnezeu. Uneori nu-mi puteam stăpâni sentimentele când îi vedeam suferinţa. Am vărsat multe lacrimi şi L-am implorat pe Dumnezeu cu umilinţă pentru el. Însă Tatăl nostru ceresc a găsit de cuviinţă să-l ia pe cel atât de iubit. 18:8 Pe 14 decembrie a fost foarte grav şi am fost chemată. Pe când îi ascultam răsuflarea greoaie şi observam cum dispare pulsul, am ştiut că va muri. Mâna cea rece a morţii era deja asupra lui. A fost un ceas de chin pentru mine. Am urmărit cum respiraţia îi slăbeşte până ce a încetat şi n-am putut decât să fim mulţumiţi că suferinţa lui a luat sfârşit. Când a murit copilul meu, nu am putut să plâng. Inima îmi era atât de îndurerată, încât credeam că va plesni, dar n-am putut să vărs o lacrimă. La înmormântare am leşinat. Am fost dezamăgiţi că nu l-am putut avea la serviciul divin de înmormântare pe fratele Loughborough, însă soţul meu a vorbit cu acea ocazie unei case aglomerate. Apoi ne-am urmat copilul la cimitirul Oak Hill, unde avea să se odihnească până va veni Dătătorul vieţii, care va străpunge legăturile mormântului spre a-i da nemurirea. 18:9 După ce ne-am întors de la înmormântare, casa îmi părea pustie. M-am simţit împăcată cu voia lui Dumnezeu, deşi deznădejdea şi negura au pus stăpânire pe mine. Nu puteam depăşi descurajările verii ce trecuse. Nu ştiam la ce să mă aştept în privinţa stării poporului lui Dumnezeu. Satana pusese stăpânire pe mintea câtorva care erau strâns legaţi de noi în lucrare, chiar pe unii care ne cunoşteau misiunea şi văzuseră rodul eforturilor noastre şi care nu fuseseră doar martorii manifestării frecvente a puterii lui Dumnezeu, dar îi şi simţiseră influenţa asupra propriilor lor corpuri. Ce mai puteam nădăjdui pentru viitor? Pe când trăia copilul meu, credeam că îmi înţelesesem datoria. Îl strângeam cu drag la piept şi mă bucuram că cel puţin pentru o iarnă voi fi uşurată de orice răspundere mare, căci nu-mi puteam îndeplini datoria de a călători pe timp de iarnă cu copil mic. Însă, când acesta mi-a fost luat, m-am simţit din nou aruncată într-o mare încurcătură. Starea lucrării şi a poporului lui Dumnezeu aproape că mă zdrobea. Fericirea noastră depinde întotdeauna de starea lucrării lui Dumnezeu. Când poporul Său este într-o stare de prosperitate, ne simţim uşuraţi; însă, când sunt apostaziaţi şi când există discordie între ei, nimic nu ne poate înveseli. 18:10 Toate interesele noastre şi întreaga noastră viaţă au fost întreţesute cu ridicarea şi progresul întreitei solii îngereşti. Noi suntem legaţi de aceasta şi, când nu face progrese, trecem prin mari suferinţe sufleteşti. 18:11 Cam în această perioadă, soţul meu, având în vedere trecutul, a început să-şi piardă încrederea aproape în oricine. Mulţi dintre cei cu care am încercat să fim prieteni s-au purtat ca nişte vrăjmaşi şi unii dintre cei pe care el îi ajutase cel mai mult prin influenţa pe care o avusese şi din portofelul lui sărac încercau continuu să-i facă rău şi să arunce poveri asupra lui. Într-un Sabat dimineaţa, pe când se ducea la locul nostru de închinare, l-a copleşit un astfel de simţământ de nedreptate, s-a abătut din drum şi a plâns tare, în timp ce adunarea îl aştepta. 18:12 De la începutul lucrării noastre noi fuseserăm chemaţi să aducem o mărturie clară, cinstită, pătrunzătoare, să mustrăm relele şi să nu le cruţăm. Şi pe tot parcursul drumului erau oameni care se împotriveau mărturiei noastre, vorbeau lucruri neadevărate, murdăreau cu mortar necurat lucrarea noastră, distrugându-ne influenţa. Domnul ne însărcina să adresăm mustrări, însă mereu erau persoane care se aşezau între noi şi popor pentru a face mărturia noastră fără efect. Fuseseră date multe viziuni că nu trebuie să ocolim sfatul Domnului, ci trebuie să ne aşezăm în poziţia de a trezi poporul lui Dumnezeu, pentru că a adormit în păcat. Însă erau puţini cei care simpatizau cu noi, în timp ce de partea răului şi de partea acelora care fuseseră mustraţi erau mulţi. Aceste lucruri ne-au zdrobit şi aveam simţământul că nu mai avem de adus nici o mărturie în biserică. Nu ştiam în cine să avem încredere. Pe când toate aceste lucruri ne apăsau, nădejdea ne-a pierit. Ne-am retras la odihnă spre miezul nopţii, însă eu nu am putut să adorm. O durere cumplită era pe inima mea; nu puteam găsi uşurare şi am leşinat de câteva ori. 18:13 Soţul meu a trimis după fraţii Amadon, Kellogg şi C. Smith. Rugăciunile lor arzătoare au fost ascultate, m-am simţit uşurată şi am fost luată în viziune. Mi-a fost arătat că trebuia încă să ne aducem mărturia, direct şi pătrunzător. Mi-au fost arătate persoane care evitaseră mărturia pătrunzătoare. Am văzut influenţa învăţăturilor lor asupra poporului lui Dumnezeu 18:14 i-a fost arătată de asemenea starea poporului lui Dumnezeu din _____. Ei aveau teoria adevărului, însă nu erau sfinţiţi prin el. Am văzut că, atunci când solii ajung într-un loc nou, lucrarea lor e mai rea decât dacă n-ar face-o, atunci când nu aduc o mărturie clară, directă, tăioasă. Ei trebuie să facă distincţie între biserica lui Hristos şi creştinii cu numele, formalişti. În această privinţă se făcuse o greşeală în ___ . Fratele N. s-a temut să nu jignească, s-a temut ca nu cumva să iasă la iveală trăsăturile specifice ale credinţei noastre; standardul a fost coborât pentru a fi pe plac poporului. Acestora trebuia să li se spună că noi avem adevăruri de o importanţă vitală şi că soarta lor veşnică depinde de hotărârea pe care o iau aici; că, pentru a putea fi sfinţiţi prin adevăr, ei trebuie să renunţe la idolii lor, trebuie să-şi mărturisească păcatele şi astfel vor aduce roade vrednice de pocăinţă. 18:15 Aceia care se angajează în lucrarea de a duce întreita solie îngerească trebuie să acţioneze cu hotărâre, în spiritul şi în puterea lui Dumnezeu, să predice fără teamă adevărul şi să lase ca acesta să taie. Ei trebuie să înalţe standardul adevărului şi să îndemne poporul să-l atingă. Prea adesea acesta a fost lăsat atât de jos, pentru a fi la nivelul poporului, în starea sa de întuneric şi păcat. Numai mărturia pătrunzătoare îi va determina să se hotărască. O mărturie paşnică, tihnită, nu-i va conduce la aceasta. Oamenii pot asculta acest fel de învăţătură de la amvoanele populare; însă slujitorii cărora Dumnezeu le-a încredinţat solia solemnă, înfricoşătoare, prin care poporul trebuie trezit şi pregătit pentru venirea lui Hristos, trebuie să ducă o mărturie ascuţită, pătrunzătoare. Adevărul nostru este cu atât mai solemn decât cel al aşa-zişilor creştini, cu cât sunt mai sus cerurile decât pământul. 18:16 Oamenii sunt adormiţi în păcatele lor şi trebuie treziţi înainte ca să se poată debarasa de această letargie. Pastorii lor le-au predicat lucruri uşoare, însă slujitorii lui Dumnezeu, care au adevăruri sacre, vitale, trebuie să strige tare şi să nu cruţe, pentru ca adevărul să poată smulge veşmântul de siguranţă şi să găsească drumul spre inimă. Mărturia directă care ar fi trebuit dată oamenilor din___ a fost evitată de către pastori; sămânţa adevărului a fost semănată printre spini şi a fost înăbuşită de aceştia. La unii trăsăturile rele au înflorit, iar harul divin s-a spulberat. 18:17 Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aducă o mărturie pătrunzătoare, care va străpunge inima firească şi va dezvolta caracterul. Fraţii N. şi O. au acţionat destul de reţinut pe când se aflau în___ . O astfel de predicare, de felul celei prezentate acolo, nu va îndeplini niciodată lucrarea pe care Dumnezeu a desemnat-o. Pastorii bisericilor formaliste se ploconesc prea mult şi ocolesc adevărurile tăioase care mustră păcatul. Dacă oamenii nu primesc solia aşa cum se cuvine, dar inimile lor sunt pregătite să o primească, ar fi mai bine să nu li se spună nimic. Mi-a fost arătat că biserica din ___ trebuie să dobândească o experienţă; însă le va fi mult mai greu să o obţină acum decât dacă mărturia pătrunzătoare le-ar fi fost dată chiar la început, când au descoperit prima dată că sunt greşiţi. Atunci spinii ar fi fost mult mai uşor de scos. Totuşi, am văzut că sunt oameni de valoare morală deosebită în____, dintre care unii vor fi puşi la probă în ce priveşte adevărul prezent. Dacă biserica se va trezi şi se va converti, Domnul Se va întoarce la ei şi le va da Duhul Său. Atunci influenţa lor va vorbi în favoarea adevărului. 18:18 Lucrarea în vest 18:19 Am văzut că oameni de valoare au îmbrăţişat adevărul în vest, oameni care vor fi stâlpi în lucrare. Atunci când îşi vor putea aranja treburile vremelnice, în aşa fel încât să poată folosi o parte din mijloacele lor, ei îşi vor face datoria în a susţine lucrarea. Am văzut de asemenea că erau unii dornici să primească adevărul, adus de fraţii lor generoşi din est şi care nu avea să-i coste nimic. Fraţii din vest ar trebui să se trezească şi să susţină ei înşişi cheltuielile din statele lor. Dumnezeu cere acest lucru din mâna lor şi ei ar trebui să-l socotească un privilegiu. Domnul îi va pune la încercare, El îi va încerca să vadă dacă se vor despărţi de lume şi îşi vor desăvârşi credinţa prin fapte. 18:20 Am văzut că Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a strânge sufletele din vest. El adună oamenii care pot predica adevărul altora, a căror datorie va fi să ducă solia în câmpuri noi. Am văzut că, dacă oamenii care s-au mutat din est în vest şi au îndurat greutăţile aşezării într-un nou ţinut ar primi adevărul, înţelegându-l, ei vor dovedi stăruinţă şi hotărâre în caracter cu privire la acest adevăr, asemănătoare celor manifestate în asigurarea bunurilor vremelnice, şi se vor angaja cu tot atâta inimă în lucrarea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă lipseşte acest zel, înseamnă că adevărul nu a exercitat încă influenţa sa mântuitoare, sfinţitoare asupra lor. 18:21 Am fost îndreptată spre trecut, la o adunare din _____ . Fratele P. simţea povara lucrării, însă R. avea un spirit de împotrivire. Mărturia lui nu era în spiritul lucrării lui Dumnezeu şi el a produs durere adâncă şi poveri acelora care trudeau pentru înaintarea acesteia. Am văzut că fratele P. a procedat neînţelept în cazul său. De acest lucru au profitat fratele R. şi duşmanii 18:22 credinţei noastre. Fratele P. ar fi trebuit să aştepte până ce caracterul religios al fratelui R. s-ar fi dezvoltat mai mult, deoarece, curând, el avea ori să se unească cu rămăşiţa poporului lui Dumnezeu, ori să se dea deoparte. Însă fratele R. a dobândit simpatie din cauza vârstei sale. El s-a împărtăşit de spiritul partidei "Messenger" şi cursul pe care l-a urmat apoi a fost întunecat de acesta. Soţia lui are un spirit nervos, înverşunat, şi a răspândit cu mult zel rapoarte false. Ea a fost faţă de soţul ei ceea ce a fost Izabela pentru Ahab şi l-a stârnit să lupte împotriva slujitorilor lui Dumnezeu care aduc o mărturie pătrunzătoare. 18:23 Influenţa lor în est a fost în mod hotărât împotriva spiritului adevărului şi împotriva acelora care şi-au consacrat vieţile pentru a lucra spre înaintarea acestuia. Există unii oameni în est care mărturisesc a crede adevărul, dar care nutresc tainic sentimente de nemulţumire împotriva acelora care poartă povara în lucrarea aceasta. Adevăratele sentimente ale unora ca aceştia nu apar până când nu se ridică o anumită influenţă opusă lucrării lui Dumnezeu şi atunci ei îşi dau pe faţă adevăratul caracter. Unii ca aceştia o primesc uşor şi repede şi nutresc şi fac să circule rapoarte care nu au temelia în adevăr, pentru a distruge influenţa acelora care sunt angajaţi în această lucrare. Toţi care doresc să se retragă din corpul credincioşilor vor avea ocazia. Se va întâmpla ceva ce îi va pune la probă pe toţi. Marea cernere este chiar în faţa noastră. Cei invidioşi şi căutători de greşeli, care fac ce este rău, vor fi cernuţi. Ei urăsc mustrarea şi dispreţuiesc îndreptarea. Aceia care iubesc mesajul întreitei solii îngereşti nu se pot uni cu spiritul lui R. şi al soţiei sale. 18:24 Răspuns la o întrebare 18:25 Adesea, acelora care ajung sub influenţa duşmanilor mei li se pune această întrebare: "Este sora White mândră? Am auzit că poartă bonetă cu panglici şi funde." Eu sper că nu sunt mândră. Felul în care mă îmbrac acum este acelaşi de mai mulţi ani de zile. Eu mă opun inelelor şi purtării inutile de panglici şi funde. Am purtat o bonetă de catifea timp de doi ani, fără să-i schimb şireturile, cu excepţia faptului că le-am curăţat cu apă şi săpun. Am pus întărituri noi acestei bonete şi o port din nou în această iarnă. Eu cred că păzitorii Sabatului ar trebui să se îmbrace simplu şi să-şi impună să fie economi în îmbrăcăminte. Aceia care doresc să vorbească vor vorbi chiar dacă nu le dăm ocazia să o facă. Eu nu mă aştept să fiu pe plac oricărui gust cu privire la îmbrăcăminte, însă cred că este de datoria mea să port haine durabile, să mă îmbrac curat şi îngrijit, după gustul meu, dacă acesta nu vine în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. 18:26 MĂRTURIA 7 18:27 Nordul şi sudul 18:28 La 4 ianuarie 1862, mi-au fost arătate anumite lucruri cu privire la naţiunea noastră. Atenţia mi-a fost îndreptată spre rebeliunea din sud. Sudul s-a pregătit pentru o confruntare înverşunată, în timp ce Nordul era nepăsător faţă de starea sa. Înainte ca să înceapă administraţia Lincoln, Sudul avea un mare avantaj. Administraţia precedentă a plănuit şi a făcut astfel ca Sudul să jefuiască Nordul de instrumentele lor de război. Procedând astfel, se aveau în vedere două obiective: 1) Ei preconizau în mod hotărât o revoltă şi ştiau că trebuie să se pregătească pentru aceasta. 2) Când aveau să se răscoale, Nordul va fi complet nepregătit. Astfel, ei aveau să câştige timp şi, prin caracterul lor violent şi brutal, gândeau că astfel pot intimida Nordul pentru ca aceştia să fie obligaţi să cedeze şi să-i lase să aibă totul conform planurilor lor. 18:29 Nordul nu a înţeles ura înverşunată asupra lor şi au fost nepregătiţi pentru comploturile lor dibace. Nordul se lăuda cu puterea sa şi ridiculiza ideea că Sudul va părăsi Uniunea. Ei socoteau aceasta ca şi când ar fi fost vorba despre un copil încăpăţânat, cu voinţă puternică, încăpăţânată, şi gândeau că 18:30 Sudul îşi va reveni curând şi se vor supune din nou, cerându-şi scuze. Nordul nu ştia ce înseamnă puterea blestematului sistem al sclaviei. Acesta şi doar acesta a fost cel care a generat războiul. Sudul devenea din ce în ce mai sever. Ei considerau că este absolut normal să se angajeze în traficul uman, să se ocupe de sclavi şi de sufletele oamenilor. Ei sunt iritaţi şi ajung complet disperaţi dacă nu pot pretinde tot teritoriul pe care îl doresc. Vor dărâma hotarele şi vor aduce sclavii în orice loc doresc şi vor blestema pământul cu munca de sclavi. Limbajul Sudului a fost autoritar, iar Nordul ar fi trebuit să ia măsuri corespunzătoare pentru a-l aduce la tăcere. 18:31 Revolta a fost mânuită atât de atent, atât de încet, încât unii, care la început au pornit cu oroare la gândul răscoalei, au fost influenţaţi de rebeli să socotească aceasta ca fiind dreaptă şi cuvenită, astfel au fost mii care s-au unit cu Confederaţia de sud dintre cei care, în perioada de început a revoltei, nu au luat împreună cu guvernul nostru măsuri prompte şi serioase, aşa cum la început nu au fost pregătiţi pentru război. De atunci, Nordul a început să se pregătească pentru război, însă revolta creştea continuu şi acum nu sunt perspective mai bune ca în urmă cu câteva luni, astfel încât aceasta să fie potolită. Mii de oameni şi-au pierdut viaţa şi mulţi s-au întors acasă mutilaţi şi invalizi pe viaţă, cu sănătatea nenorocită, cu perspectivele legate de treburile vremelnice măturate; şi totuşi, cât de puţin s-a câştigat! Mii au fost îndemnaţi să se înscrie în război, crezând că rostul acestuia este de a desfiinţa sclavia; însă acum, când s-au hotărât, află că au fost înşelaţi, că obiectivul acestui război nu este abolirea sclaviei, ci păstrarea ei. 18:32 Aceia care s-au aventurat să-şi părăsească familiile şi să-şi sacrifice viaţa pentru desfiinţarea sclaviei sunt nemulţumiţi. Ei nu văd rezultate bune de pe urma războiului, decât păstrarea Uniunii, şi pentru aceasta mii de vieţi au fost sacrificate şi atâtea case au rămas pustii. Atât de mulţi s-au pierdut şi au murit în spitale; alţii au fost luaţi prizonieri de rebeli, o soartă mai 18:33 înfricoşătoare decât moartea. Având în vedere toate aceste lucruri, ei se întreabă: Dacă reuşim să înăbuşim această răscoală, ce s-a câştigat? Descurajaţi, ei pot răspunde: Nimic. Cauza care a determinat răscoala nu a fost îndepărtată. Sistemul sclaviei, care a ruinat naţiunea, este lăsat să existe mai departe şi să stârnească o altă răscoală. Sentimentele a mii dintre soldaţii noştri sunt amare. Ei suferă de cele mai mari lipsuri; ei le-ar îndura bucuros, însă află că sunt înşelaţi, sunt descurajaţi. Conducătorii noştri sunt puşi în încurcătură; inimile lor sunt înfricoşate. Ei se tem să proclame libertatea sclavilor rebelilor, căci în felul acesta îi vor irita pe cei din Sud care nu s-au ataşat rebeliunii şi sunt puternici stăpâni de sclavi. Şi iarăşi, ei s-au temut de influenţa acelor bărbaţi care erau împotriva sclaviei şi care aveau conducerea, ocupând poziţii de răspundere. Ei s-au temut de efectele unui ton hotărât, accentuat, căci acesta ar aţâţa dorinţa puternică a mii de oameni de a îndepărta cauza acestei teribile răscoale, lăsându-i pe cei oprimaţi să fie liberi şi să zdrobească orice fel de jug. 18:34 Mulţi dintre cei care sunt în poziţii de răspundere nu au conştiinţă sau nobleţe sufletească; ei îşi pot exercita puterea, chiar spre distrugerea celor de sub comanda lor, şi se închid ochii la acest lucru. Aceşti conducători ar putea abuza de puterea dată lor şi ar putea face ca cei ce sunt în subordinea lor să ocupe poziţii periculoase, în care ar fi expuşi la lupte teribile cu rebelii, fără cea mai slabă speranţă de a-i învinge. În acest fel, ei ar putea dispune de oameni curajoşi, întreprinzători, aşa cum David a dispus de Urie (vezi 2 Samuel 11,14.15). 18:35 În acest fel au fost sacrificaţi oameni valoroşi pentru a se scăpa de puternica lor influenţă antisclavagistă. Unii dintre acei oameni de care Nordul avea cel mai mult nevoie în aceste vremuri critice nu mai există. Ei au fost sacrificaţi în mod absurd. 18:36 Perspectivele din faţa naţiunii noastre sunt descurajatoare, deoarece cei care sunt în poziţii de răspundere au inimi rebele. Ei comandă ofiţeri care simpatizează cu rebelii. În timp ce au dorinţa de a păstra uniunea, ei îi dispreţuiesc pe cei care sunt împotriva sclaviei. Unele armate sunt de asemenea alcătuite în mare măsură din acest material; ele sunt atât de mult una împotriva alteia, încât nu poate exista o unitate reală între mai multe regimente. 18:37 Aşa cum mi-a fost arătat acest război, mi se părea ca fiind unic în felul său şi cel mai nesigur din câte s-au întâmplat vreodată. O mare parte din voluntarii înscrişi credeau că rezultatul războiului avea să fie abolirea sclaviei. Alţii din cei înscrişi aveau intenţia să menţină sclavia aşa cum era, însă să înăbuşe revolta şi să păstreze Uniunea. Şi apoi, ca să facă această chestiune şi mai încurcată şi nesigură, unii dintre ofiţerii comandanţi erau cu totul pentru menţinerea sclaviei, simpatizând cu Sudul, şi care totuşi se opuneau ideii unei conduceri separate. Se părea că e imposibil să conducă războiul cu succes, deoarece mulţi din rândurile noastre acţionează continuu în favoarea Sudului, iar armatele noastre au fost respinse şi măcelărite fără milă datorită conducerii acestor oameni care erau de partea menţinerii sclaviei. Câţiva dintre bărbaţii noştri conducători, membri în Congres, lucrează în continuare în favoarea Sudului. În această stare de lucruri s-au făcut apeluri pentru un post naţional, pentru rugăciune pentru ca Dumnezeu să aducă acest război la un sfârşit grabnic şi favorabil. Am fost îndreptată spre Isaia 58,5-7: "Oare acesta este postul plăcut mie? Să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu-i în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău." 18:38 Am văzut că aceste posturi la scară naţională erau o insultă pentru Iehova. El nu acceptă asemenea posturi. Îngerul raportor scrie cu privire la ei: "Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi ca să vă bateţi răutăcios cu pumnul." Mi-a fost arătat cum i-au tratat conducătorii noştri pe bieţii sclavi care veniseră la ei pentru protecţie. Îngerii au înregistrat totul. În loc să le ia jugul şi să-i lase liberi pe cei oprimaţi, aceşti oameni le-au făcut jugul mai greu decât atunci când erau în slujba stăpânilor lor tirani. Iubirea de libertate îi determină pe bieţii sclavi să-şi părăsească stăpânii, riscându-şi viaţa pentru a câştiga libertatea. Ei nu s-ar aventura să-şi părăsească stăpânii şi să se expună la dificultăţile şi ororile care ar avea loc în cazul că ar fi prinşi, dacă nu ar avea o aşa puternică dorinţă de libertate. Sclavii scăpaţi au îndurat greutăţi de nedescris şi primejdii pentru a-şi dobândi libertatea şi, cu dragostea de libertate arzând în piepturile lor ca fiind ultima lor speranţă, ei apelează la guvernul nostru pentru protecţie; însă încrederea le este sfidată, dispreţuită la maximum. Mulţi dintre ei au fost trataţi în mod crunt pentru că au comis o crimă atât de mare, ca aceea de a îndrăzni să se zbată pentru a-şi obţine libertatea. Oamenii mari, care pretind că au inimă de om, i-au lăsat pe sclavi aproape goi, înfometaţi, i-au maltratat şi i-au trimis înapoi la cruzii lor stăpâni şi în robia fără nădejde, spre a suferi o cruzime inumană pentru că au îndrăznit să caute libertatea. Unii din această clasă nenorocită sunt aruncaţi în temniţe mizerabile şi nu le pasă dacă trăiesc sau mor. Ei i-au lipsit de libertate şi aerul curat de care cerul nu i-a lipsit niciodată, apoi i-au lăsat să sufere din lipsă de hrană şi îmbrăcăminte. În vederea tuturor acestor lucruri, se proclamă post naţional! O, ce insultă la adresa lui Iehova! Domnul spune prin gura lui Isaia: "În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său."( Isaia 58,2) 18:39 Sclavilor scăpaţi li se spusese de către stăpânii lor că oamenii din Nord vor să pună stăpânire pe ei, pentru a-i putea folosi cu toată cruzimea; că aboliţioniştii îi vor trata mai rău decât au fost trataţi când au fost sclavi. Le-au fost spuse tot felul de povestiri oribile pentru a-i determina să deteste Nordul şi, cu toate acestea, ei au sperat că Nordul simte cu ei în necazurile lor şi că va face eforturi pentru a-i ajuta. Aceasta a fost singura stea care a strălucit în timpul robiei lor deznădăjduite şi înnegurate. Felul în care au fost trataţi bieţii sclavi i-a condus să creadă că stăpânii lor le spuseseră adevărul cu privire la aceste lucruri. Şi cu toate acestea, se proclamă post naţional! Domnul spune: "Dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug" ( Isa. 58,6). Atunci când naţiunea noastră va ţine postul pe care l-a rânduit Dumnezeu, atunci El va asculta rugăciunile cu privire la război; însă acum El nu le poate asculta. El îşi întoarce faţa de la ei, căci Îl dezgustă. Lucrurile sunt astfel aranjate, încât cei care vor să dezlege poverile grele şi să rupă orice fel de jug sunt criticaţi sau îndepărtaţi din poziţii de răspundere sau cu privire la vieţile lor se fac anumite planuri de către cei care "postesc pentru a se ciorovăi şi a se certa, pentru a se bate răutăcios cu pumnul". 18:40 Mi-a fost arătat că, dacă obiectivul acestui război ar fi fost exterminarea sclaviei, atunci Anglia, dacă ar fi vrut, ar fi ajutat Nordul. Însă Anglia înţelege pe deplin ceea ce simte Guvernul şi că războiul acesta se duce nu pentru a îndepărta sclavia, ci numai pentru a păstra Uniunea; şi nu este în interesul său ca aceasta să fie păstrată. Guvernul nostru a fost foarte mândru şi independent. Poporul acestei naţiuni s-a înălţat până la cer şi a privit de sus asupra guvernelor monarhice şi a triumfat, umflându-se de mândria libertăţii lui, în timp ce instituţia sclaviei, care a fost de 18:41 o mie de ori mai rea decât tirania exercitată de guvernele monarhice, a fost îngăduită să existe mai departe. În această ţară a luminii este nutrit un sistem care le permite unora din familia umană să-i înrobească pe alţii, aducând milioane de fiinţe omeneşti la nivelul unei creaturi brute. Aceasta nu are egal nici în ţările păgâne. 18:42 Îngerul a spus: "Ascultaţi, cerurilor, strigătul celor apăsaţi şi răsplătiţi pe opresori de două ori cât faptele lor". Totuşi, această naţiune va fi umilită până în ţărână. Anglia studiază dacă e mai bine să profite de pe urma stării slabe a naţiunii noastre sau să se aventureze să pornească război împotriva ei. Ea pune în cumpănă chestiunea şi încearcă să sondeze poziţia altor naţiuni. Se teme că, dacă ar începe război peste hotare, ar slăbi în interior şi alte popoare ar profita de pe urma slăbiciunii ei. Alte naţiuni fac pregătiri tăcute, dar totuşi active, de război şi speră că, dacă Anglia va face război cu naţiunea noastră, atunci ele ar trage foloase de pe urma acestei situaţii, răzbunându-se pe ea pentru că a profitat de ele în trecut şi pentru toată nedreptatea ce li s-a făcut. O parte dintre supuşii reginei aşteaptă o împrejurare favorabilă pentru a frânge jugul lor; însă, dacă socoteşte că se merită acest lucru, Anglia nu va ezita nici un moment să folosească toate ocaziile de a-şi exercita puterea şi de a umili naţiunea noastră. Când Anglia va declara război, toate naţiunile vor avea un interes în această privinţă şi va fi război general, o confuzie generală. Anglia este conştientă de diversitatea de sentimente ce-i animă pe cei care caută să înăbuşe răzvrătirea. Ea cunoaşte foarte bine situaţia dificilă în care se află guvernul; ea a privit cu uimire desfăşurarea acestui război, mişcările încete, neeficiente, inactivitatea armatelor noastre, cheltuielile ce duc naţiunea noastră spre ruină. Slăbiciunea guvernului nostru este cunoscută de către celelalte naţiuni şi ele trag concluzia că acest lucru se întâmplă pentru că nu este un guvern monarhic, în timp 18:43 ce ele îşi admiră propriul lor mod de guvernare şi privesc de sus, unele chiar cu un simţământ de milă, iar altele cu dispreţ, asupra naţiunii noastre, pe care o socotiseră cea mai puternică de pe glob. Dacă ar fi rămas unită, naţiunea noastră ar fi avut putere, însă, divizată fiind, va trebui să cadă. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: