15:1 Despre jurământ
15:2 Am văzut că unii din poporul lui Dumnezeu au greşit în ce priveşte jurământul şi Satana a profitat de pe urma acestui lucru, exploatându-i şi luând de la ei banii care aparţin Domnului. Am văzut că aceste cuvinte ale Domnului: "Să nu juraţi nicidecum"(Matei 5,34) nu se referă la jurământul juridic. "Felul vostru de vorbire să fie: da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău"(Matei 5,37). Acest text se referă la discuţiile lor obişnuite. Unii exagerează în limbajul lor. Unii jură pe viaţa lor. Unii iau cerul şi pământul ca martori că lucrurile sunt aşa cum afirmă ei. Unii cred că Dumnezeu le va nimici viaţa, dacă ceea ce spun nu este adevărat. Cu privire la acest fel de jurământ comun în viaţa de toate zilele îi avertiza Domnul Isus pe ucenicii Săi.
15:3 Noi avem drept conducători oameni şi legi care să conducă poporul. Dacă nu ar fi existat aceste legi, starea lumii ar fi fost mult mai rea decât este acum. Unele dintre aceste legi sunt bune, altele sunt rele. Cele rele au tot crescut ca număr şi vom ajunge în situaţii grele. Dar Dumnezeu Îşi va susţine poporul pentru a fi hotărât şi a trăi conform principiilor din Cuvântul Său. Când legile oamenilor ajung în conflict cu Legea lui Dumnezeu, noi trebuie
15:4 să ascultăm de Legea lui Dumnezeu, oricare ar fi consecinţele. Noi nu trebuie să ascultăm de legea ţării noastre atunci când ne cere să predăm sclavul în mâinile stăpânului său şi trebuie să ne asumăm consecinţele violării acestei legi. Sclavul nu este proprietatea nici unui om. Dumnezeu este stăpânul lui de drept, iar omul nu are dreptul să preia lucrarea care Îi aparţine lui Dumnezeu şi să pretindă că acest sclav este al lui.
15:5 Am văzut că Domnul are încă de-a face cu legile ţării. Atâta timp cât Domnul Isus este în Sanctuar, Duhul lui Dumnezeu, care ţine lucrarea în frâu, este simţit de conducători şi de popor. Însă Satana controlează într-o mare măsură masele de oameni; şi dacă nu ar exista legile ţării, noi am trece prin multe suferinţe. Mi-a fost arătat că, atunci când este realmente necesar şi li se cere să dea mărturie în mod legal, nu constituie o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu faptul că cei care sunt copii ai Săi Îl iau pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spun este adevărul şi numai adevărul.
15:6 Omul este atât de corupt, încât legile sunt făcute pentru a arunca răspunderea asupra capului său. Unii oameni nu se tem să-şi mintă semenii; însă ei au fost învăţaţi şi Duhul lui Dumnezeu a impresionat cugetele lor că este un lucru înfricoşător să-L minţi pe Dumnezeu. Anania şi Safira sunt daţi ca exemplu. Problema trece de la om la Dumnezeu, aşa că, dacă cineva aduce o mărturie mincinoasă, nu face acest lucru faţă de om, ci faţă de Dumnezeul Cel mare, care citeşte inima şi cunoaşte exact adevărul cu privire la orice caz. Legile noastre consideră că jurământul fals este o mare nelegiuire. Dumnezeu a pronunţat adesea judecata asupra celui ce jură strâmb şi, chiar în momentul în care jurământul era pe buzele sale, îngerul nimicitor l-a pus la pământ. Aceasta pentru a produce teroare în rândul făcătorilor de rele.
15:7 Am văzut că, dacă este cineva pe pământ care poate aduce mărturie în mod continuu sub jurământ, atunci acesta este creştinul. El trăieşte în lumina feţei lui Dumnezeu. El devine puternic în puterea Lui. Iar când legea trebuie să hotărască în chestiuni importante, nimeni nu poate apela la Dumnezeu atât de legitim cum poate un creştin să o facă. Îngerul m-a îndemnat să
15:8 observ că Dumnezeu jură pe Sine Însuşi (Vezi Geneza 22,16; Evrei 6,13,17). El a jurat către Avraam (Gen. 26,3), către Isaac (Psalm 105,9; Ier. 11,5) şi către David (Psalm 132,11; Fapte 2,30). Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel un jurământ făcut între om şi om (Exod 22,10.11). Domnul Isus S-a supus jurământului în ceasul încercării Sale. Marele preot I-a spus: "Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!"(Mat. 26,63). Isus i-a spus: "Da, sunt"(Mat. 26, 64). Dacă, în învăţăturile adresate ucenicilor, Domnul Isus S-ar fi referit la jurământul juridic, legal, atunci El l-ar fi mustrat pe marele preot şi ar fi pus în aplicare acolo învăţăturile Sale, spre binele urmaşilor Săi prezenţi. Satana a fost satisfăcut de faptul că unii văd jurământul într-o lumină greşită; căci acesta i-a oferit ocazia să-i stăpânească şi să ia de la ei banii care Îi aparţin Domnului. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să fie mai înţelepţi, să-şi facă planuri şi să se pregătească să facă faţă vicleniilor lui Satana; căci el face eforturi mai mari ca oricând.
15:9 Am văzut că unii au prejudecăţi împotriva conducătorilor noştri sau a legilor, însă, dacă nu ar fi existat legea, această lume s-ar fi aflat într-o stare îngrozitoare.
15:10 Dumnezeu îi ţine în frâu pe conducătorii noştri; căci inimile tuturor sunt în mâinile Sale. Sunt fixate limite peste care ei nu pot trece. Mulţi conducători sunt stăpâniţi de Satana; însă am văzut că Dumnezeu are agenţii Săi chiar printre conducători. Şi unii dintre aceştia vor fi cândva convertiţi la adevăr. Ei îndeplinesc acum partea pe care Dumnezeu doreşte ca ei să o îndeplinească. Când Satana lucrează prin agenţii săi, se fac propuneri care, dacă ar fi aduse la îndeplinire, ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu şi ar produce mult rău. Îngerii buni intervin pe lângă aceşti agenţi ai lui Dumnezeu, care se opun acestor propuneri prin argumente puternice, cărora agenţii lui Satana nu li se pot împotrivi. Doar câţiva dintre agenţii lui Dumnezeu vor avea putere să doboare un mare număr dintre cei răi. Astfel lucrarea merge înainte, iar până când întreita solie îşi face lucrarea, la marea strigare a celui de-al treilea înger, aceşti agenţi vor avea ocazia să primească adevărul, şi unii dintre ei vor fi convertiţi şi vor trece prin suferinţe în timpul strâmtorării împreună cu cei sfinţi.
15:11 Când Domnul Isus părăseşte locul prea sfânt, Duhul Sfânt, care ţinuse totul în frâu, este retras de la conducători şi de la popor. Ei sunt lăsaţi sub stăpânirea îngerilor răi. Atunci vor fi date legi la sfatul şi îndrumarea lui Satana şi, dacă timpul acesta nu ar fi foarte scurt, nimeni nu ar fi cruţat.
15:12 Greşeli în dietă
15:13 Stimate frate şi soră A., Dumnezeu a găsit de cuviinţă, în bunătatea Sa, să-mi dea o viziune în acest loc; şi, printre diferite lucruri care mi-au fost arătate, au fost câteva referitoare la voi. Am văzut că nu era totul în ordine cu privire la voi. Vrăjmaşul a căutat să vă distrugă şi s-a străduit să-i influenţeze şi pe alţii prin voi. Am văzut că amândoi vă luaţi o poziţie înălţată pe care Dumnezeu nu v-a desemnat-o niciodată şi că voi doi vă consideraţi cu mult mai avansaţi decât poporul lui Dumnezeu. V-am văzut privind la Battle Creek cu gelozie şi suspiciune. V-aţi amestecat mâinile şi le-aţi modelat faptele şi acţiunile după ceea ce voi consideraţi că ar fi bine. Vă amestecaţi în lucruri mărunte pe care nu le înţelegeţi, cu care nu aveţi câtuşi de puţin de-a face şi care nu vă privesc nicidecum. Dumnezeu le-a încredinţat slujitorilor Săi lucrarea din Battle Creek. El a aşezat povara lucrării asupra lor. Îngeri ai lui Dumnezeu au misiunea de a supraveghea lucrarea; iar dacă aceasta nu merge bine, cei care sunt în capul lucrării vor fi îndreptaţi, iar lucrurile vor merge înainte după rânduiala stabilită de Dumnezeu, fără amestecul unuia sau altuia.
15:14 Am văzut că Dumnezeu doreşte ca voi să vă îndreptaţi atenţia către voi înşivă. Cercetaţi-vă motivele. Vă înşelaţi cu privire la voi înşivă. Aveţi o aparenţă de umilinţă, şi acest lucru are influenţă asupra altora şi îi face să creadă că sunteţi mult avansaţi în viaţa creştină; însă, dacă se atinge cineva de ideile dragi vouă, eul se înalţă pe dată şi daţi pe faţă un spirit plin de ambiţie, încăpăţânat. Acest lucru este o dovadă sigură că nu aveţi adevărata umilinţă. Am văzut că aveţi idei greşite, prin care provocaţi suferinţe corpului vostru, lipsindu-vă de mâncare hrănitoare. Acest lucru îi determină pe unii din biserică să considere că Dumnezeu este în mod sigur cu voi, căci altfel n-aţi face atâtea sacrificii, n-ar exista o asemenea tăgăduire de sine la voi. Dar am văzut că nici unul din aceste lucruri nu vă face să fiţi mai sfinţi. Păgânii fac toate aceste lucruri, însă nu primesc nici o răsplată. În ochii lui Dumnezeu, un duh zdrobit şi smerit este de mare preţ. Am văzut că vederile voastre cu privire la aceste lucruri sunt greşite şi că priviţi mereu asupra bisericii şi îi urmăriţi pe toţi, dând atenţie lucrurilor mici, neînsemnate, când de fapt atenţia voastră ar trebui să fie îndreptată spre cele ce interesează propriul vostru suflet. Dumnezeu nu a aşezat sarcina turmei Sale asupra voastră. Voi socotiţi că biserica este vinovată, pentru că nu vede lucrurile aşa cum le vedeţi voi şi pentru că nu urmează acelaşi curs rigid pe care voi consideraţi că trebuie să-l urmeze. Am văzut că vă înşelaţi cu privire la datoria voastră şi datoria altora. Unii au ajuns la extreme în dietă. Ei au apucat pe o cale rigidă şi au trăit într-un mod atât de sărăcăcios, încât sănătatea lor a avut de suferit, boala a pătruns adânc în organismul lor, iar templul lui Dumnezeu a fost slăbit.
15:15 Am fost îndreptată înapoi, spre experienţa noastră din Rochester, New York. Am văzut că, pe când trăiam acolo, n-am mâncat alimente hrănitoare aşa cum ar fi trebuit, iar boala ne-a condus aproape de mormânt. Am văzut că, aşa cum Dumnezeu dă prea iubiţilor Săi somnul, la fel doreşte să le pună la dispoziţie hrana potrivită pentru a le da putere. Motivul pe care îl avusesem noi era unul curat de a economisi bani, astfel ca revista noastră să poată fi susţinută. Noi eram săraci. Am văzut atunci că greşeala era la biserică. Cei care aveau mijloace erau lacomi şi egoişti. Dacă aceştia şi-ar fi făcut partea, povara ne-ar fi fost uşurată; însă, deoarece unii nu şi-au făcut partea lor, noi am fost împovăraţi, iar alţii au dus-o uşor. Am văzut că Dumnezeu nu cere nimănui să practice o economie atât de strictă, încât să slăbească sau să vatăme templul lui Dumnezeu. În Cuvântul Său există îndatoriri şi cerinţe pentru a umili biserica şi a-i determina să-şi smerească sufletul, dar nu este nevoie să porţi
15:16 poveri sau să născoceşti datorii care să chinuiască trupul pentru a-l face să se umilească. Toate acestea sunt în afara Cuvântului lui Dumnezeu.
15:17 Timpul de probă este chiar în faţa noastră; şi atunci, împrejurări aspre vor cere poporului lui Dumnezeu tăgăduire de sine şi să mănânce doar atât cât să întreţină viaţa; însă Dumnezeu ne va pregăti pentru acel timp. În acel ceas înfricoşător, nevoia noastră va fi ocazia lui Dumnezeu de a ne da din puterea Lui şi de a-Şi susţine poporul. Însă acum, Dumnezeu le cere să lucreze cu mâinile lor, ceea ce este bine, şi să pună deoparte după cât le-a dăruit El şi să-şi facă partea lor în susţinerea cauzei adevărului. Aceasta este o datorie mai ales a acelora care nu sunt chemaţi să lucreze în mod special prin propovăduirea cuvântului şi a învăţăturii, să-şi consacre timpul pentru a proclama calea vieţii şi a mântuirii.
15:18 Cei care lucrează cu mâinile lor trebuie să se alimenteze, să-şi menţină puterea pentru a împlini această lucrare şi, de asemenea, şi cei care lucrează în propovăduirea cuvântului şi a învăţăturii trebuie să-şi fortifice puterea; deoarece Satana şi îngerii cei răi se războiesc împotriva lor pentru a-i doborî, slăbindu-le puterea. Ei ar trebui să-şi odihnească trupul şi mintea de munca obositoare, atunci când pot face acest lucru, şi ar trebui să mănânce alimente hrănitoare, care să-i fortifice; pentru că va trebui să pună la lucru toată energia pe care o au. Am văzut că nimeni din poporul lui Dumnezeu nu aduce slavă Creatorului provocându-şi singur un timp de strâmtorare. Va veni un timp, iar El îi va pregăti pentru acel conflict înfricoşător.
15:19 Am văzut că vederile voastre cu privire la carnea de porc (Această mărturie deosebită a fost scrisă la data de 21 octombrie 1858, cu aproape cinci ani înainte de marea viziune din 1863 prin care a fost dată lumina cu privire la reforma sanitară. Când a sosit timpul potrivit, subiectul a fost dat într-un astfel de mod încât să mişte poporul nostru. Cât de minunată este înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu! Ar fi la fel de greşit cum s-a pus problema cărnii de porc în 1858, a zori acum chestiunile legate de lapte, sare şi zahăr.( J.W. notă la ediţia a 2-a) ) nu ar fi vătămătoare dacă le-aţi aplica şi voi înşivă; însă, după judecata
15:20 şi părerea voastră, aţi făcut din această chestiune un test, iar faptele voastre v-au arătat limpede poziţia în această privinţă. Dacă Dumnezeu ar cere poporului Său să se abţină de la consumarea cărnii de porc, atunci El i-ar convinge în această privinţă. El este atât de binevoitor să le arate copiilor Săi sinceri care este datoria lor, tot aşa cum este gata să arate care le este datoria acelor persoane asupra cărora El nu a aşezat povara lucrării Sale. Dacă este datoria bisericii de a se abţine de la carnea de porc, Dumnezeu va descoperi acest lucru la mai mulţi decât doi sau trei. El Îşi va învăţa biserica cu privire la datoria pe care o are.
15:21 Dumnezeu conduce un popor, nu câţiva indivizi separat, câţiva aici, câţiva acolo, unul crezând un lucru, iar altul un alt lucru. Îngerii lui Dumnezeu îndeplinesc lucrarea încredinţată lor. Al treilea înger conduce şi curăţeşte un popor, şi acesta ar trebui să meargă înainte, împreună cu El, în unitate. Unii aleargă înaintea îngerilor care conduc poporul Său; însă ei trebuie să se dea înapoi la fiecare pas pe care îl fac şi să meargă încet, nu mai repede decât îi conduc îngerii. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu conduc poporul Său nu mai repede decât pot ei primi şi acţiona conform adevărurilor importante care le sunt transmise. Însă unele spirite neastâmpărate nu fac mai mult de jumătate din lucrarea pe care o au de făcut. Şi când îngerul îi conduce, ei se agită pentru ceva nou, se grăbesc fără a avea călăuzirea divină şi astfel aduc confuzie şi discordie între rânduri. Ei nu vorbesc şi nu acţionează în armonie cu cerinţele corpului. Am văzut că voi amândoi trebuie să ajungeţi degrabă în punctul în care să vă doriţi să vă lăsaţi conduşi, în loc de a dori să conduceţi, căci, de nu, Satana va pătrunde şi vă va conduce pe calea sa, pentru a-i urma sfatul. Unii privesc la ideile voastre fixe şi le socotesc o dovadă de umilinţă. Ei sunt înşelaţi. Voi amândoi ar trebui să vă pocăiţi.
15:22 Frate A., tu eşti din fire ascuns şi lacom. Dai zecime din izmă şi chimen, dar neglijezi lucrurile mai importante. Când tânărul bogat a venit la Isus şi a întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viaţă veşnică, Isus i-a spus să ţină poruncile. El a afirmat că le ţinuse. Atunci Isus i-a spus: "Îţi lipseşte un lucru: Du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în ceruri". Urmarea
15:23 fost că tânărul a plecat întristat pentru că avea multe bogăţii. Am văzut că aveţi idei greşite. Dumnezeu cere ca poporul Său să facă economie, însă unii au mărit aşa de mult economia, încât au transformat-o în sărăcie. Aş dori să puteţi vedea cazul vostru aşa cum este el de fapt. Voi nu posedaţi adevăratul spirit de sacrificiu care este acceptat de Dumnezeu. Voi priviţi la alţii, îi urmăriţi şi, dacă nu urmează aceeaşi cale rigidă ca voi, nu puteţi face nimic pentru ei. Sufletele voastre se veştejesc sub influenţa distrugătoare a propriilor voastre greşeli. Vă conduce un spirit fanatic, pe care voi îl luaţi drept Duhul lui Dumnezeu. Voi vă înşelaţi. Nu puteţi aduce o mărturie clară, convingătoare. Mărturia voastră este mieroasă; însă, când cineva vă mustră greşelile, ce repede se ridică eul! Spiritele voastre nu sunt umilite. Voi aveţi o lucrare de făcut... Asemenea fapte, un asemenea spirit este roada greşelilor voastre, urmarea fixării judecăţii şi a ideilor voastre ca regulă pentru alţii chiar şi în dreptul acelora pe care Dumnezeu i-a chemat în câmp. Voi amândoi aţi trecut dincolo de limită.
15:24 Am văzut că voi gândiţi despre acesta şi acela că sunt chemaţi să lucreze în câmp, când de fapt voi nu ştiţi nimic cu privire la acest subiect. Nu puteţi citi inima. Dacă v-aţi fi adăpat adânc din adevărul soliei celui de-al treilea înger, nu v-aţi mai simţi aşa de îndreptăţiţi să spuneţi cine este chemat de Domnul Isus şi cine nu este. Faptul că cineva poate să se roage şi să vorbească bine nu este o dovadă că Dumnezeu l-a chemat. Fiecare are o anumită influenţă, şi această influenţă trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu; însă chestiunea dacă acesta sau acela trebuie să-şi consacre timpul spre a lucra pentru suflete este de cea mai mare importanţă şi nimeni în afară de Dumnezeu nu poate decide cine se poate angaja în această lucrare solemnă. Erau mulţi oameni buni pe vremea apostolilor, bărbaţi care se puteau ruga cu putere şi puteau vorbi la subiect; şi, cu toate acestea, apostolii, care aveau putere asupra duhurilor necurate şi erau în stare să-i vindece pe cei bolnavi, nu au îndrăznit doar cu înţelepciunea lor să pună deoparte pe unul dintre aceştia pentru sfânta lucrare de a fi port-vocea lui Dumnezeu. Ei au aşteptat
15:25 dovada de netăgăduit a manifestării Duhului Sfânt. Am văzut că Dumnezeu a pus asupra slujitorilor Săi aleşi datoria de a decide cine este potrivit pentru lucrarea sfântă; şi, în unire cu biserica şi având dovada evidentă a Duhului Sfânt, ei hotărau cine trebuie să meargă şi cine nu este potrivit să meargă. Am văzut că, dacă s-ar lăsa pe seama câtorva persoane de ici şi de colo să decidă cine corespunde pentru această măreaţă lucrare, urmarea ar fi confuzia şi tulburarea.
15:26 Dumnezeu a arătat în mod repetat că nu ar trebui încurajate pentru lucrare persoane pentru care nu există dovada de netăgăduit a faptului că El i-a chemat.
15:27 Dumnezeu nu va încredinţa povara turmei Sale unor persoane necalificate. Cei pe care Dumnezeu îi cheamă trebuie să fie oameni cu o adâncă experienţă, oameni încercaţi şi cu o judecată sănătoasă, oameni care vor îndrăzni să mustre păcatul în spiritul blândeţii, oameni care înţeleg cum trebuie să hrănească turma. Dumnezeu cunoaşte inima şi ştie pe cine să aleagă. Fratele şi sora A. pot decide în această privinţă, însă pot fi cu totul greşiţi. Judecata voastră este nedesăvârşită şi poate că nu există o dovadă în această privinţă. Am văzut că voi vă îndepărtaţi mereu de biserică; şi dacă veţi continua să faceţi astfel, veţi ajunge suficient de departe, căci Dumnezeu vă va lăsa să plecaţi şi să suferiţi consecinţele propriei voastre căi.
15:28 Acum Dumnezeu vă cheamă să vă îndreptaţi, să vă examinaţi motivele şi să vă mişcaţi în acelaşi ritm cu poporul lui Dumnezeu. Manssville, New York, 21 octombrie 1858.
15:29 MĂRTURIA 6
15:30 Lenevia mustrată (vezi apendice)
15:31 Stimaţi fraţi şi surori! În îndurarea Sa, Domnul m-a cercetat din nou, într-o vreme de lipsuri şi suferinţă mare. Pe 23 decembrie 1860, am fost luată în viziune şi mi-au fost arătate defectele unor persoane, care au afectat cauza lui Dumnezeu. Nu îndrăznesc să nu prezint această mărturie bisericii din motivul de a cruţa simţămintele anumitor persoane.
15:32 Mi-a fost arătată starea decăzută a poporului lui Dumnezeu - nu Dumnezeu S-a îndepărtat de la ei, ci ei s-au îndepărtat de El şi au devenit căldicei. Ei cunosc adevărul, însă le lipseşte puterea mântuitoare a acestuia. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, Satana vine cu putere mare, ştiind că timpul lui este scurt. Puterea lui va fi îndreptată în mod special asupra rămăşiţei. El va face război împotriva lor, va căuta să-i dezbine şi să-i împrăştie, ca să-i slăbească şi să-i înfrângă. Poporul lui Dumnezeu trebuie să acţioneze în armonie, să fie unit în eforturi. Ei trebuie să gândească la fel. Atunci eforturile lor nu vor fi zădărnicite, ci vor vorbi cu putere în favoarea cauzei adevărului prezent. Trebuie avută în vedere ordinea şi trebuie să existe unitate în menţinerea ordinii, căci, dacă nu, Satana va avea de câştigat.
15:33 Am văzut că vrăjmaşul va veni pe orice cale posibilă pentru a descuraja poporul lui Dumnezeu, pentru a-l pune în încurcătură şi a-l tulbura, şi că el ar trebui să meargă înainte în armonie, pregătindu-se pentru atacurile lui Satana. Chestiunile
15:34 care privesc biserica nu trebuie lăsate într-o stare de neorganizare. Ar trebui să se înceapă să se asigure proprietatea bisericii pentru cauza lui Dumnezeu, pentru ca lucrarea să nu fie întârziată din progresul ei şi mijloacele pe care anumite persoane vor să le consacre cauzei lui Dumnezeu să nu se strecoare în rândurile vrăjmaşului. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să acţioneze cu înţelepciune şi să nu rămână nimic nefăcut din partea lui, lăsând problema bisericii într-o stare de siguranţă. Şi după ce s-a făcut tot ce s-a putut, ei ar trebui să încredinţeze Domnului cârmuirea acestor lucruri, astfel ca Satana să nu aibă foloase de pe urma rămăşiţei poporului lui Dumnezeu. Este timpul când Satana lucrează. Un viitor furtunos se află în faţa noastră, iar biserica trebuie să fie trează pentru a face un pas înainte şi a putea face faţă în siguranţă planurilor sale. Este timpul să se facă ceva. Lui Dumnezeu nu-I face plăcere ca poporul Său să lase neterminate problemele bisericii şi să-I îngăduie vrăjmaşului să tragă foloase mari şi să controleze treburile după cum îi place lui.
15:35 Mi-a fost arătată poziţia greşită pe care a luat-o fratele B. în Review cu privire la organizaţie şi influenţa distrugătoare pe care a exercitat-o el. Nu a cântărit suficient chestiunea respectivă. Articolele sale au avut intenţia clară de a avea o influenţă dezbinătoare, de a conduce minţile oamenilor spre concluzii greşite şi de a încuraja pe mulţi în ideile lor molatice cu privire la administrarea chestiunilor legate de cauza lui Dumnezeu. Aceia care nu simt greutatea lucrării apăsând asupra lor nu simt nevoia de a se face ceva pentru a se face ordine în biserică. Cei care au purtat multă vreme povara privesc în viitor şi cântăresc lucrurile. Ei au convingerea că trebuie făcuţi paşi pentru a aşeza problemele bisericii într-o stare mai sigură, astfel ca Satana să nu poată pătrunde şi profita. Articolele fratelui B. i-au determinat pe cei care se tem de ordine să privească cu suspiciune sugestiile acelora care, prin providenţa specială a lui Dumnezeu, acţionează în problemele importante ale bisericii. Iar când a văzut că
15:36 poziţia lui nu este tolerată, el a greşit nerecunoscându-şi în mod deschis vina şi a lucrat pentru a şterge impresia greşită pe care a făcut-o.
15:37 Am văzut că, în lucrurile legate de viaţa aceasta, fratele B. este prea nepăsător şi neglijent. I-a lipsit energia, considerând că este o virtute să lase pe seama Domnului ceea ce Domnul a lăsat în seama lui. Doar în cazuri de mare urgenţă intervine Domnul pentru noi. Avem o lucrare de făcut, poveri şi răspunderi de purtat, astfel dobândind experienţă. Fratele B. dovedeşte acelaşi caracter în cele spirituale, ca şi în cele vremelnice. Există o lipsă de zel şi dăruire pentru a face lucrul cât mai bine, meticulos. Toţi ar trebui să acţioneze cu mai multă chibzuinţă şi înţelepciune în lucrurile lui Dumnezeu decât o dovedesc în lucrul vremelnic pentru asigurarea unor bunuri pământeşti.
15:38 Însă, în timp ce poporul lui Dumnezeu este îndreptăţit să asigure proprietatea bisericii într-o manieră legală, ei trebuie să fie atenţi să-şi menţină caracterul lor distinct şi sfânt. Am văzut că persoane neconsacrate vor trage foloase de pe urma poziţiei pe care a luat-o recent biserica şi acestea vor trece de limite, vor duce lucrurile în extremă şi vor aduce daune cauzei lui Dumnezeu. Unii vor acţiona fără înţelepciune sau judecată, se vor angaja în acţiuni judecătoreşti care ar putea fi evitate, se vor amesteca cu lumea şi se vor face părtaşi spiritului ei, influenţând şi pe alţii să le urmeze exemplul. Unul care susţine că este creştin, dar acţionează fără înţelepciune, face mult rău cauzei adevărului prezent. Răul prinde rădăcini mult mai repede decât binele şi înfloreşte atunci când binele şi dreptatea lâncezesc dacă nu sunt hrănite şi întreţinute cu grijă.
15:39 Am fost îndreptată spre trecut şi am văzut că, o dată cu fiecare pas important făcut, cu fiecare decizie luată sau subiect câştigat de poporul lui Dumnezeu, s-au ridicat unii pentru a duce lucrurile în extreme şi a acţiona într-un mod extravagant, lucru care i-a dezgustat pe necredincioşi, a descurajat poporul lui Dumnezeu şi a compromis cauza Lui. Poporul pe care Îl conduce Dumnezeu în aceste vremuri din urmă va fi strâmtorat tocmai prin astfel de lucruri. Însă mult rău ar putea fi evitat dacă slujitorii
15:40 lui Hristos ar avea acelaşi cuget, ar fi uniţi în ceea ce priveşte planurile lor de acţiune şi în eforturile pe care le fac. Dacă vor sta laolaltă, dacă se vor susţine unul pe altul, dacă vor mustra cu credincioşie şi vor îndepărta răul, acesta se va veşteji în curând. Însă Satana a controlat aceste lucruri într-o foarte mare măsură. Membrii şi chiar predicatorii au simpatizat cu unii dintre cei care au fost nemulţumiţi şi care fuseseră mustraţi pentru greşelile lor, iar urmarea a fost dezbinarea. Cel care a îndrăznit să se achite de datoria neplăcută de a veni cu credincioşie în întâmpinarea greşelii şi a răului este mâhnit şi rănit că nu se bucură de simpatia deplină a fraţilor predicatori. Îndeplinindu-şi aceste datorii neplăcute, el se descurajează, lasă crucea jos şi nu adresează mărturia desemnată. Sufletul lui este cuprins de întuneric, iar biserica suferă din lipsa chiar a acelei mărturii pe care Dumnezeu a rânduit-o să ajungă în poporul Său. Obiectivul lui Satana este atins atunci când este suprimată adresarea mărturiei cu credincioşie. Cei care simpatizează atât de repede cu cei greşiţi consideră acest lucru ca fiind o virtute; însă ei nu-şi dau seama că influenţa lor conduce la dezbinare şi că ei înşişi îl ajută pe Satana să-şi aducă la îndeplinire planurile.
15:41 Am văzut că multe suflete au fost ruinate deoarece fraţii lor au simpatizat în mod neînţelept cu ei, când singura lor speranţă consta în a-i lăsa să vadă şi să-şi dea seama de grozăvia greşelilor lor. Însă, cum ei au acceptat cu bucurie simpatia fraţilor neînţelepţi, în mintea lor s-a înfiripat ideea că au fost maltrataţi; şi, dacă încearcă să-şi reia paşii, ei fac o lucrare fără tragere de inimă. Tratează problema în aşa fel, încât să se potrivească cu simţămintele lor fireşti, aruncă ocara asupra celui care adresează mustrarea şi astfel cârpesc oarecum problema respectivă. Aceasta nu este pusă la încercare până la capăt şi nu este vindecată, iar ei cad din nou în aceeaşi greşeală, pentru că nu au fost lăsaţi să simtă grozăvia răului pe care l-au făcut şi nu se umilesc înaintea lui Dumnezeu şi nu-L lasă pe El să-i redreseze. Aceşti simpatizatori falşi au lucrat în directă opoziţie faţă de Hristos şi îngerii lui slujitori.
15:42 Slujitorii lui Hristos trebuie să se ridice şi să se angajeze în lucrarea lui
15:43 Dumnezeu cu toate puterile lor. Slujitorii lui Dumnezeu nu vor avea nici o scuză pentru că au evitat mărturia desemnată. Ei trebuie să mustre şi să respingă răul, greşeala şi să nu îngăduie păcatul la un frate. Trebuie să se introducă aici o parte a unei scrisori adresate fratelui C.:
15:44 "Mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la tine. Am văzut că mărturia vie, tăioasă, a fost înăbuşită în biserică. Tu nu ai fost în armonie cu mărturia clară. Ai evitat să-ţi întinzi mâna în mod hotărât asupra răului şi ai fost pus la încercare împreună cu aceia care s-au simţit obligaţi să facă la fel. Cei nemulţumiţi au fost cei ce au simpatizat cu tine. Aceasta a avut tendinţa să facă din tine un om slab. Tu nu te-ai unit cu mărturia critică, tăioasă, care fusese trimisă acasă acelei persoane.
15:45 Slujitorii lui Dumnezeu nu au scuză dacă evită mărturia critică, tăioasă. Ea trebuie să mustre şi să respingă răul, greşeala, şi să nu îngăduie păcatul la fraţi. Adesea, tu ţi-ai întins mâinile pentru a apăra anumite persoane de cenzura pe care o meritau şi de corectarea rânduită de Domnul pentru ei. Dacă aceste persoane nu se vor schimba, lipsa lor este pusă în socoteala ta. În loc să veghezi asupra pericolului care îi pândeşte şi să-i avertizeze cu privire la aceasta, ţi-ai folosit influenţa împotriva acelora care au urmat convingerile legate de datorie şi au respins şi avertizat pe cei greşiţi.
15:46 Acestea sunt vremuri primejdioase pentru biserica lui Dumnezeu, iar pericolul cel mai mare constă în propria amăgire. Persoane care pretind a crede adevărul sunt orbi faţă de pericolul în care se află şi faţă de greşeli. Ei ating standardul de evlavie care a fost fixat de prietenii lor şi de ei înşişi. Sunt îndrăgiţi de fraţii lor şi sunt mulţumiţi, în timp ce, de fapt, nici unul dintre ei nu atinge standardul Evangheliei fixat de Domnul nostru. Dacă ei comit nedreptate în inima lor, Domnul nu îi va asculta. Iar mulţi nu au nedreptatea doar în inimă, ci aceasta este vădită clar în viaţa lor; cu toate acestea, făcătorii de rele nu primesc nici o mustrare.
15:47 Am fost îndreptată înapoi, spre____. Sentimentele tale au fost greşite în acel caz. Ar fi trebuit să stai umăr la umăr alături
15:48 de fratele D. şi să faceţi o lucrare dreaptă, să fi luat atitudine şi să fi respins greşelile acelei persoane. Povara pe care ai pus-o asupra fratelui D. ar fi meritat să o porţi singur, datorită lipsei tale de curaj moral de a-ţi întinde mâna asupra răului. Tu i-ai influenţat şi pe alţii. Lucrarea cea bună, rânduită de Dumnezeu pentru a fi împlinită faţă de unele persoane, nu a fost adusă la îndeplinire, iar aceştia au fost făcuţi de către Satana să se umple de mândrie. Dacă ai fi ascultat sfatul lui Dumnezeu la acea dată, ar fi fost exercitată o influenţă care ar fi vorbit în favoarea cauzei lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a fost întristat. Iar această lipsă de unire îi descurajează pe cei asupra cărora Dumnezeu a aşezat povara de a adresa mustrări.
15:49 Mi-a fost arătat că ai greşit simpatizând cu E. Calea pe care ai urmat-o cu privire la el a dăunat influenţei tale şi a făcut mult rău cauzei lui Dumnezeu. Este imposibil ca E. să fie în părtăşie cu biserica lui Dumnezeu. El s-a aşezat într-o poziţie în care nu poate fi ajutat de către biserică, din care nu poate comunica cu nimeni din biserică. S-a aşezat singur acolo în faţa luminii şi a adevărului. El a urmat cu încăpăţânare propria lui cale şi a refuzat să asculte mustrarea. A urmat înclinaţiile inimii sale stricate, a încălcat Legea sfântă a lui Dumnezeu şi a dezonorat cauza adevărului prezent. Dacă se căieşte mereu în acest fel, biserica trebuie să lase cazul lui în pace. Dacă el merge în ceruri, o va face singur, fără biserică. O mustrare hotărâtă din partea lui Dumnezeu şi a bisericii trebuie să rămână mereu asupra lui, pentru ca standardul moralităţii să nu fie coborât chiar atât de jos. Domnul este dezonorat prin calea pe care ai ales-o cu privire la aceste lucruri.
15:50 Tu ai produs rău lucrării lui Dumnezeu; calea ta ambiţioasă a rănit inimile poporului lui Dumnezeu. Influenţa ta încurajează o stare de pasivitate în biserică. Tu ar trebui să aduci o mărturie vie, pătrunzătoare. Dă-te la o parte din calea lucrării lui Dumnezeu, nu te aşeza între Dumnezeu şi poporul Său. Tu ai ocolit
15:51 prea mult mărturia tăioasă şi te-ai împotrivit dezaprobării divine asupra greşelilor personale. Dumnezeu corectează, îndreaptă, pune la încercare şi Îşi curăţă poporul. Dă-te la o parte din cale, astfel ca lucrarea Lui să nu fie împiedicată. El nu va accepta o mărturie uşoară. Pastorii trebuie să strige cu voce tare şi să nu cruţe. Dumnezeu ţi-a dat o mărturie puternică, pentru a întări biserica şi a-i trezi pe cei necredincioşi. Întrucât aceste lucruri lipsesc în cazul tău, tu trebuie să te îndrepţi, căci, de nu, mărturia îţi va fi fără putere, iar influenţa ta va fi vătămătoare cauzei lui Dumnezeu. Oamenii privesc la tine pentru a te lua ca exemplu. Nu îi conduce pe o cale greşită. Fie ca influenţa ta să corecteze greşelile din familia şi din biserica ta.
15:52 Mi-a fost arătat că Domnul reînviorează mărturia vie, pătrunzătoare, care duce la dezvoltarea caracterului şi la curăţirea bisericii. Însă, deşi ni se porunceşte să ne despărţim de lume, nu este necesar să devenim grosolani şi neciopliţi şi să ne înjosim, folosind expresii banale, rostind cuvinte grosolane, nepoliticoase. Adevărul are menirea de a-l înălţa pe cel care-l primeşte, de a-i rafina gustul şi a-i sfinţi judecata. Trebuie să facem eforturi în mod continuu pentru a imita societatea în care vom intra în curând, şi anume societatea îngerilor lui Dumnezeu care nu au căzut niciodată în păcat. Caracterul trebuie să fie sfânt, manierele atrăgătoare, cuvintele lipsite de viclenie, şi în acest fel noi urcăm treaptă cu treaptă, până ce suntem apţi de a fi mutaţi acolo.