15:8 observ că Dumnezeu jură pe Sine Însuşi (Vezi Geneza 22,16; Evrei 6,13,17). El a jurat către Avraam (Gen. 26,3), către Isaac (Psalm 105,9; Ier. 11,5) şi către David (Psalm 132,11; Fapte 2,30). Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel un jurământ făcut între om şi om (Exod 22,10.11). Domnul Isus S-a supus jurământului în ceasul încercării Sale. Marele preot I-a spus: "Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!"(Mat. 26,63). Isus i-a spus: "Da, sunt"(Mat. 26, 64). Dacă, în învăţăturile adresate ucenicilor, Domnul Isus S-ar fi referit la jurământul juridic, legal, atunci El l-ar fi mustrat pe marele preot şi ar fi pus în aplicare acolo învăţăturile Sale, spre binele urmaşilor Săi prezenţi. Satana a fost satisfăcut de faptul că unii văd jurământul într-o lumină greşită; căci acesta i-a oferit ocazia să-i stăpânească şi să ia de la ei banii care Îi aparţin Domnului. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să fie mai înţelepţi, să-şi facă planuri şi să se pregătească să facă faţă vicleniilor lui Satana; căci el face eforturi mai mari ca oricând.