Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.1

Mărturii pentru comunitate vol.1, 14


14:1 MĂRTURIA 5

14:2 Biserica Laodicea

14:3 Stimaţi fraţi şi surori, în îndurarea Sa, Domnul m-a vizitat din nou. Am fost într-un chin mare timp de câteva luni de zile. Boala apăsa cu putere asupra mea. Timp de ani de zile am suferit de hidropizie şi de inimă, suferinţă care avea tendinţa să-mi distrugă credinţa şi curajul. Solia către Laodicea nu a produs acea pocăinţă plină de zel în rândul poporului lui Dumnezeu la care mă aşteptam şi mintea mea a fost în mare încurcătură. Boala părea că avansează şi eu credeam că voi ajunge în mormânt. Nu aveam dorinţă să trăiesc, de aceea nu puteam să am credinţă şi să mă rog pentru vindecarea mea.

14:4 Adesea, când mă odihneam în timpul nopţii, îmi dădeam seama că eram în pericolul de a-mi pierde răsuflarea înainte de venirea dimineţii. În această stare, am leşinat la miezul nopţii. S-a trimis după fraţii Andrews şi Loughborough şi s-au înălţat cereri stăruitoare pentru mine către Dumnezeu. Deznădejdea, o greutate teribilă, a fost ridicată de pe inima mea bolnavă şi am fost luată în viziune, unde am văzut lucrurile pe care vi le voi prezenta acum. Am văzut că Satana a încercat să mă ducă la descurajare şi deznădejde, să mă facă să doresc mai degrabă moartea decât

14:5 viaţa. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu dorea să-mi încetez lucrarea şi să zac în mormânt; căci atunci vrăjmaşii credinţei noastre ar triumfa, iar inimile copiilor lui Dumnezeu ar fi întristate.

14:6 Am văzut că adesea aveam să fiu chinuită sufleteşte, că aveam să sufăr mult; totuşi, primisem făgăduinţa că cei din jurul meu aveau să mă încurajeze şi să mă ajute, că tăria şi curajul meu nu vor ceda când voi fi lovită atât de tare de diavolul.

14:7 Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este datorită împietririi inimii. Însă Dumnezeu a dat soliei suficient timp pentru a-şi face lucrarea. Inima trebuie să fie curăţită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricoşătoare îşi va face lucrarea. Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost mişcat. Aproape toţi credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Însă, pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, mulţi au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-şi împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuţi şi de a-i conduce la o pocăinţă profundă, pentru a se putea bucura de prezenţa lui Isus şi a fi potriviţi pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger.

14:8 Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilinţă profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimişi în toate direcţiile, spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu poziţia desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atenţie sfatului Martorului Credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totuşi, eforturile care au fost făcute de la data când a fost dată solia au fost binecuvântate de Dumnezeu şi multe suflete au fost aduse din întuneric şi rătăcire spre a se bucura de adevăr.

14:9 Dumnezeu îl va pune la încercare pe poporul Său. Isus Se poartă cu răbdare cu ei şi nu îi varsă din gura Sa într-o clipă. Îngerul a spus: "Dumnezeu Îşi cântăreşte poporul". Dacă solia

14:10 ar fi fost de scurtă durată, aşa cum ne-am aşteptat mulţi dintre noi, n-ar mai fi fost timp pentru ei să-şi formeze caracterul. Mulţi acţionau mânaţi de sentimente, şi nu din principiu şi credinţă, şi această solie solemnă, înfricoşătoare, i-a mişcat. Aceasta a lucrat asupra sentimentelor lor, le-a stârnit temerile, însă nu s-a realizat lucrarea desemnată de Dumnezeu. El citeşte inima. Pentru ca cei din poporul Său să nu fie înşelaţi cu privire la ei înşişi, El le oferă timp pentru ca acea exaltare a simţurilor să poată trece, şi apoi îi pune la încercare pentru a vedea dacă ascultă de sfatul Martorului Credincios.

14:11 Dumnezeu Îşi conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situaţii rânduite astfel, pentru a se da pe faţă ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată şi pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a birui, pentru ca să nu fie vărsaţi din gura Domnului. Îngerul a spus: "Dumnezeu Îşi face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare şi a proba pe fiecare din poporul Său". Unii sunt gata să primească într-un anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt puşi la probă, ei se dau înapoi şi se retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit. Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în inimile lor şi care Îl îndepărtează pe Isus. Ei preţuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă şi încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă îşi va sacrifica idolii şi va da atenţie sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curăţit prin ascultarea de adevăr şi nu-şi va birui egoismul, mândria şi patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: "Sunt ataşaţi de idolii lor, lăsaţi-i în pace"; şi ei trec mai departe să-şi facă lucrarea, lăsându-i pe aceştia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi.

14:12 Aceia care cresc continuu şi fac faţă cu succes fiecărui test, oricare ar fi preţul, au dat atenţie sfatului Martorului Credincios şi vor primi ploaia târzie, şi astfel vor fi corespunzători pentru a fi luaţi la cer.

14:13 Dumnezeu Îşi încearcă poporul în această lume. Acesta este locul potrivit pentru a apărea în faţa Sa. Aici, în această lume, în aceste timpuri din urmă, fiecare om va arăta ce putere îi stăpâneşte inima şi îi controlează acţiunile. Dacă este puterea adevărului divin, aceasta îl va conduce la fapte bune. Aceasta îl va înălţa pe primitor, îl va face nobil şi generos, la fel ca şi Domnul Său din ceruri. Însă, dacă îngerii cei răi stăpânesc inima, acest lucru se va vedea în moduri diferite. Roada va fi egoismul, lăcomia, mândria şi patimile rele.

14:14 Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cei care susţin că sunt religioşi nu vor să se cerceteze îndeaproape, ca să vadă dacă sunt în credinţă; şi este înfricoşător că mulţi se agaţă de o nădejde falsă. Unii se bizuie pe o experienţă pe care au avut-o cu mulţi ani în urmă; însă, când sunt aduşi în faţa acestor momente de cercetare, când toţi ar trebui să aibă o experienţă zilnică, ei nu au nimic de istorisit. Ei par a crede că, dacă susţin că sunt de partea adevărului, doar acest lucru îi va mântui.

14:15 Când vor renunţa la acele păcate pe care Dumnezeu le urăşte, Domnul Isus va intra şi va cina cu ei şi ei cu El. Atunci ei vor căpăta putere de la Isus, vor creşte în El şi vor putea spune, în biruinţă sfântă: "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţă prin Isus Hristos". Pentru Domnul ar fi mult mai plăcut ca aşa-zişii creştini, în starea de căldicel, să nu fi rostit niciodată Numele Său. Ei sunt o continuă povară pentru aceia care vor să fie urmaşi credincioşi ai lui Isus. Ei sunt, de asemenea, o piedică pentru cei necredincioşi, iar îngerii cei răi tresaltă cu privire la ei şi găsesc prin aceasta un prilej de a-i înţepa pe îngerii lui Dumnezeu prin metodele lor necinstite. Unii ca aceştia constituie un blestem pentru lucrare, atât în cămin, cât şi în afara lui. Ei se apropie de Dumnezeu doar cu buzele, în timp ce inima le este departe de El.

14:16 Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se ia după moda lumii. Unii au făcut aşa şi au pierdut acest caracter deosebit, care ar trebui să-i evidenţieze ca fiind din poporul lui Dumnezeu. Atenţia mi-a fost îndreptată către poporul lui Dumnezeu

14:17 din vechime şi am fost îndemnată să compar veşmintele lor cu moda îmbrăcămintei din aceste vremuri din urmă. Ce diferenţă! Ce schimbare! Pe atunci, femeile nu erau aşa de îndrăzneţe ca acum. Când apăreau în public, ele îşi acopereau feţele cu un văl. În aceste timpuri, modele sunt extravagante şi lipsite de decenţă. Ele sunt menţionate în profeţie. Pentru prima dată, acestea au fost aduse de o categorie de oameni asupra cărora Satana are stăpânire deplină, care, "şi-au pierdut orice fel de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie"(Ef. 4,19). Dacă cei care susţin că sunt poporul lui Dumnezeu nu s-ar fi îndepărtat atât de mult de El, ar fi existat o diferenţă vădită între îmbrăcămintea lor şi cea a lumii. Bonetele mici, care expun faţa şi capul, arată o lipsă de modestie. Inelele sunt o ruşine. Locuitorii pământului devin tot mai corupţi, iar linia de distincţie dintre ei şi Israelul lui Dumnezeu ar trebui să fie mult mai clară, căci, dacă nu, blestemul cade asupra celor care susţin că sunt poporul lui Dumnezeu.

14:18 Am fost îndreptată spre următorul pasaj din Scriptură. Îngerul a spus: "Acesta este pentru instruirea poporului lui Dumnezeu." 1Timotei 2,9.10: "Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase". 1 Petru 3,3-5: "Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al ini-mii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu."

14:19 Fie că eşti tânăr, fie că eşti bătrân, Dumnezeu te pune la încercare acum. Tu îţi hotărăşti acum destinul veşnic. Mândria, plăcerea de a urma moda lumii, conversaţiile deşarte şi seci, egoismul, toate sunt puse în balanţă şi greutatea roadelor este în mod înfricoşător împotriva ta. Eşti sărac, nenorocit, orb şi gol. În timp

14:20 ce răul creşte şi prinde adânc rădăcină, el înăbuşă sămânţa cea bună care a fost semănată în inimă; şi, în curând, cuvântul care a fost dat cu privire la casa lui Eli va fi rostit de îngeri cu privire la tine. Păcatele tale "nu vor fi curăţite" la nesfârşit "nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare"(1 Sam. 3, 14 u.p.). Am văzut că mulţi s-au măgulit că sunt buni creştini, când de fapt nu au nici o rază de lumină de la Isus. Ei nu ştiu ce înseamnă să fii reînnoit prin harul lui Dumnezeu. Ei nu au o experienţă personală, vie, în privinţa lucrurilor lui Dumnezeu. Şi am văzut că Dumnezeu Îşi ascute sabia în ceruri pentru a-i nimici. O, ce bine ar fi dacă fiecare creştin în starea de căldicel şi-ar da seama de lucrarea de curăţire pe care Dumnezeu este pe punctul de a o face în rândul celor care susţin că fac parte din poporul Său! Dragi prieteni, nu vă înşelaţi singuri cu privire la starea voastră. Nu Îl puteţi înşela pe Dumnezeu. Martorul Credincios spune: "Ştiu faptele tale". Îngerul al treilea conduce un popor, pas cu pas, mai sus, tot mai sus. Şi la fiecare pas ei sunt încercaţi.

14:21 Planul dărniciei sistematice(Vezi apendice) este pe placul lui Dumnezeu. Atenţia mi-a fost îndreptată spre zilele apostolilor şi am văzut că Dumnezeu a călăuzit acest plan prin coborârea Duhului Sfânt şi că, prin darul profetic, El a dat sfaturi poporului Său cu privire la rânduiala dăruirii. Toţi contribuiau la această lucrare de împărtăşire de bunurile lor vremelnice acelora care le slujeau în lucrurile spirituale. De asemenea, ei erau învăţaţi că văduvele şi orfanii trebuie să se bucure şi ei de această lucrare de caritate. Religia curată şi neîntinată înseamnă să-i cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să rămânem neîntinaţi de lume. Am văzut că aceasta nu însemna să simţim împreună cu ei doar mângâindu-i cu vorbe în necazurile lor, ci să-i ajutăm la nevoie cu bunurile noastre.

14:22 Tinerii şi tinerele cărora Dumnezeu le-a dat sănătate pot dobândi o binecuvântare mai mare ajutându-i pe văduve şi orfani în necazurile lor. Am văzut că Dumnezeu le cere tinerilor să sacrifice mai mult pentru binele altora.

14:23 El le cere mai mult decât sunt ei gata să înfăptuiască. Dacă ei se ştiu neîntinaţi de lume, dacă nu-i urmează moda şi lasă la o

14:24 parte lucrurile inutile, pe care iubitorii de plăceri le folosesc pentru a-şi satisface mândria, şi dăruiesc celor în necazuri şi pentru a susţine lucrarea, ei vor avea aprobarea Aceluia care spune: "Ştiu faptele tale".

14:25 În ceruri este ordine şi Dumnezeu Îşi găseşte plăcere când vede că poporul Său face eforturi pentru a încerca să acţioneze în ordine şi rânduială în lucrarea Sa, aici, pe pământ. Am văzut că ar trebui să fie ordine în biserica lui Dumnezeu şi ordinea este necesară pentru a duce mai departe cu succes ultima mare solie de îndurare către lume. Dumnezeu Îşi conduce poporul în planul dăruirii sistematice, şi acesta este unul dintre punctele în care El va fi necruţător cu unii dintre ei.

14:26 Pentru unii, aceasta înseamnă tăierea mâinii drepte sau scoaterea ochiului drept, în timp ce, pentru alţii, aceasta este o mare uşurare. Celor care au suflete nobile, generoase, cerinţele acestea li se par foarte mici şi nu pot fi mulţumiţi să facă doar aşa de puţin. Unii au bogăţii multe şi, dacă le ţin ca provizii pentru scopuri caritabile, după cum i-a făcut Dumnezeu să prospere, ceea ce oferă li se pare prea mult. Inima egoistă se leagă la fel de mult şi de un dar mai mic, ca şi de unul mai mare şi socoteşte o sumă mică a fi foarte mare.

14:27 Am fost îndreptată spre începutul acestei lucrări din urmă. Pe atunci, câţiva dintre cei care iubeau adevărul puteau vorbi consecvent despre sacrificiu. Ei devotau mult pentru cauza lui Dumnezeu, pentru a transmite adevărul şi altora. Ei şi-au trimis din vreme comoara în ceruri. Fraţilor, pe aceia dintre voi care aţi primit adevărul în ultima vreme şi care aveţi bogăţii mari Dumnezeu v-a chemat în câmp nu numai ca să vă puteţi bucura de adevăr, dar şi pentru a ajuta cu bunurile voastre la aducerea la îndeplinire a acestei mari lucrări. Şi dacă dovediţi interes pentru această lucrare, veţi îndrăzni şi veţi investi în ea, astfel ca şi alţii să poată fi salvaţi prin eforturile voastre şi ca să puteţi avea împreună cu ei răsplata finală. S-au făcut sacrificii mari şi au fost îndurate multe lipsuri pentru ca adevărul să poată ajunge la voi

14:28 într-o lumină clară. Acum Dumnezeu vă cheamă şi pe voi, ca la rândul vostru, să depuneţi eforturi şi să sacrificaţi pentru a duce adevărul celor care sunt în întuneric. Dumnezeu este Cel care cere acest lucru. Voi susţineţi a crede adevărul; faceţi ca faptele voastre să adeverească acest lucru. Fără faptă, credinţa este moartă. Doar o credinţă vie vă poate salva de la scenele teribile care vă stau în faţă.

14:29 Am văzut că este timpul ca aceia care au bogăţii mari să acţioneze repede. Este timpul nu doar să pună deoparte bunuri pe măsură ce Dumnezeu îi ajută să prospere, ci să o facă pentru că El i-a ajutat până acum. În zilele apostolilor, planurile se făceau în aşa fel, încât să nu fie unii care să o ducă mai uşor, iar alţii să fie împovăraţi. S-a urmărit ca toţi să ia parte în mod egal la poverile bisericii lui Dumnezeu, potrivit cu darurile pe care le aveau. Îngerul a spus: "Securea trebuie înfiptă la rădăcina pomului". Aceia care, ca şi Iuda, şi-au legat inimile de comoara pământească, vor plânge ca şi el. Inima lui a poftit la uleiul cel scump turnat asupra lui Isus şi a căutat să-şi ascundă egoismul sub o mască de pioşenie şi grijă faţă de săraci: "De ce nu a fost vândut acest ulei cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?"(Ioan 12,5). Ar fi dorit ca el să aibă acel ulei; să nu fi fost turnat pe Mântuitorul. L-ar fi folosit el; l-ar fi vândut pentru bani. El şi-a preţuit Domnul exact atât cât să-L vândă oamenilor nelegiuiţi pentru câteva monede de argint. Aşa cum Iuda i-a adus pe săraci ca scuză pentru egoismul său, la fel sunt şi cei care susţin că sunt creştini, dar ale căror inimi sunt lacome şi îşi ascund egoismul sub o conştiinciozitate de formă. O, ei se tem că, adoptând sistemul dăruirii sistematice, noi vom ajunge ca bisericile bazate pe forme şi ritualuri. "Să nu ştie stânga ta ce face dreapta"(Matei 6,3 u.p.). Ei ar trebui să dorească să urmeze cu conştiinciozitate Biblia, aşa cum o înţeleg în această problemă; însă neglijează cu totul sfatul clar al Domnului Hristos: "Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie"(Luca 12,33).

14:30 "Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei"(Matei 6,1). Unii gândesc că acest text învaţă că faptele de caritate trebuie făcute în ascuns. Şi ei nu fac decât foarte puţin, scuzându-se că nu ştiu exact cum să dea. Însă Domnul Isus le-a explicat acest lucru ucenicilor: "Tu dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata"(Matei 6,2).

14:31 Unii ca aceştia au dat ca să fie priviţi de oameni ca fiind nobili şi generoşi. Ei au primit lauda oamenilor, însă Domnul Isus le-a spus ucenicilor că aceasta este toată răsplata de care au parte.

14:32 Sunt mulţi a căror mână stângă nu ştie ce face mâna dreaptă, pentru că mâna dreaptă nu face nimic vrednic de a fi notat de mâna stângă. Această lecţie dată de Domnul Isus ucenicilor Săi a avut scopul de a-i mustra pe aceia care doreau să primească slavă de la oameni. Ei făceau milostenie în public; şi, înainte de a face acest lucru, era făcută o strigare, prin care generozitatea lor era adusă la cunoştinţa poporului; şi mulţi au dat sume mari, numai pentru ca numele lor să fie înălţate de oameni. Însă, adesea, bunurile dăruite în acest fel erau stoarse de la alţii prin exploatarea lucrătorilor, reţinerea salariilor lor şi chinuirea celor săraci.

14:33 Mi-a fost arătat că acest text al Scripturii nu se aplică acelora care au lucrarea lui Dumnezeu pe inimă şi îşi folosesc cu umilinţă mijloacele pentru înaintarea ei. Am fost îndreptată către aceste texte: "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri"(Matei 5,16). "După roadele lor îi veţi cunoaşte"(Matei 7,20). Mi-a fost arătat că mărturia Scripturii se armonizează atunci când este înţeleasă corect. Faptele bune ale copiilor lui Dumnezeu sunt cea mai eficientă predică pe care o poate avea cel necredincios. Acesta gândeşte că trebuie să existe motive puternice care să-l determine pe creştin la tăgăduire de sine şi să-şi folosească bunurile sale pentru mântuirea semenilor săi. Spiritul acestuia nu seamănă cu al lumii. Aceste roade sunt o mărturie a faptului că cei care le au sunt

14:34 creştini autentici. Ei par că tind mereu spre o comoară nepieritoare.

14:35 Pentru fiecare dar sau milostenie pe care o face, dătătorul trebuie să aibă o ţintă potrivită situaţiei respective, nu pentru a încuraja pe cineva spre trândăvie, nu pentru a fi văzut de oameni sau a-şi face un nume mare, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu prin înaintarea lucrării Sale.

14:36 Unii fac donaţii mari pentru cauza lui Dumnezeu, în timp ce fratele lor, care este sărac, poate că suferă chiar lângă ei, iar ei nu fac nimic pentru a-i uşura viaţa. Mici fapte de bunătate, făcute în ascuns pentru fratele lor, le vor lega inimile laolaltă şi vor fi notate în ceruri. Am văzut că, atunci când stabilesc preţurile şi salariile, cei bogaţi ar trebui să facă o diferenţă în favoarea celor în necazuri, a văduvelor şi a celor săraci. Însă se întâmplă adesea că cei bogaţi trag foloase de pe urma săracilor, culegând tot ce se poate de pe urma lor şi cerând cu exactitate fiecare bănuţ pentru tot ce se face. Totul se notează în ceruri. "Ştiu faptele tale."

14:37 Cel mai mare păcat care există acum în biserică este lăcomia. Dumnezeu este întristat că cei care susţin că sunt poporul Său sunt atât de egoişti. Slujitorii Săi şi-au sacrificat timpul şi puterea pentru a le aduce Cuvântul vieţii şi mulţi au arătat prin faptele lor că nu preţuiesc cum se cuvine acest lucru. Dacă îl pot ajuta cumva pe slujitorul lui Dumnezeu, uneori o fac; însă, adesea, ei îl lasă să treacă mai departe, făcând doar foarte puţin pentru el. Dacă ei angajează un lucrător pentru o zi, acestuia trebuie să i se plătească un salariu complet. Însă nu aşa stau lucrurile cu slujitorul lui Dumnezeu, acela care face atâtea sacrificii. Acesta lucrează pentru ei cu cuvântul şi învăţătura, el duce povara cea grea a lucrării pe inima sa; el arată cu răbdare din Cuvântul lui Dumnezeu greşelile ce se pot face, care sunt atât de primejdioase şi vătămătoare pentru suflet; el face să se vadă necesitatea de a smulge de îndată buruienile care înăbuşă sămânţa cea bună; el scoate din depozitul Cuvântului lui Dumnezeu cuvinte noi şi vechi, pentru a hrăni turma lui Dumnezeu. Toţi recunosc că au avut foloase; însă buruiana otrăvitoare, lăcomia, este atât de adânc înrădăcinată, încât ei îl lasă pe slujitorul lui Dumnezeu să plece fără a-i sluji în lucrurile vremelnice. Faptele lor arată cât

14:38 au preţuit truda lui. Martorul Credincios spune: "Ştiu faptele tale".

14:39 Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu nu sunt scutiţi de ispitirile lui Satana. Ei sunt adesea înconjuraţi în mod înfricoşător de vrăjmaşul şi au de dus o luptă grea. Dacă ar putea fi eliberaţi de însărcinarea pe care o au, ei ar munci bucuros cu mâinile. Ei însă lucrează pentru fraţii lor; când îşi văd munca aşa de puţin preţuită, se descurajează. Credincioşi fiind, ei privesc spre final pentru răsplată, şi acest lucru îi face să reziste; însă familiile lor au nevoie de hrană şi îmbrăcăminte. Timpul lor aparţine bisericii lui Dumnezeu; nu este la dispoziţia lor. Ei sacrifică societatea familiilor lor pentru a-i ajuta pe alţii; şi totuşi, sunt unii care, beneficiind de pe urma lor, sunt indiferenţi faţă de nevoile lor.

14:40 Aceşti egoişti vor fi chemaţi să dea socoteală lui Dumnezeu nu numai pentru felul în care au întrebuinţat banii Domnului, dar şi pentru toate suferinţele pe care le-au produs slujitorilor lui Dumnezeu şi pentru că au constituit o piedică în calea eforturilor acestora. Toate aceste lucruri vor fi puse în contul ispravnicilor necredincioşi.

14:41 Martorul Credincios declară: "Ştiu faptele tale". Inima egoistă, lacomă, va fi pusă la încercare. Unii nu doresc să-I consacre lui Dumnezeu nici măcar o foarte mică parte din venitul comorii lor pământeşti. Dacă le vorbeşti de ceea ce este esenţial, ei se dau înapoi cu oroare. Ce au sacrificat aceştia pentru Dumnezeu? Nimic. Ei pretind a crede că Domnul Isus vine curând; însă faptele lor le tăgăduiesc credinţa. Fiecare persoană va da pe faţă prin viaţa lui credinţa pe care o are. Tu, care susţii cu perfidie că eşti credincios, nu uita că Isus ştie faptele tale. El urăşte darurile tale reduse şi sacrificiile tale slabe.

14:42 Casele de rugăciune

14:43 Am văzut că mulţi dintre cei cărora Dumnezeu le-a încredinţat mijloace se simt liberi să le folosească oricum, după bunul lor plac, pentru a-şi face casele cât mai plăcute aici; însă, atunci când construiesc o casă în care să se închine lui Dumnezeu, în care este cuprinsă toată veşnicia, ei nu-şi pot permite să-L lase pe El să folosească mijloacele pe care li le-a împrumutat spre folosinţă. Nu există acea dorinţă de a întrece pe altul în arătarea recunoştinţei faţă de Dumnezeu pentru adevăr, prin a face tot ce se poate pentru a pregăti un loc potrivit de închinare; însă unii încearcă să facă cât se poate de puţin; şi ei socotesc că banii folosiţi pentru locul de închinare pentru Cel Prea Înalt sunt ca şi pierduţi. Astfel de daruri nu sunt corespunzătoare şi nu sunt acceptate de Dumnezeu. Am văzut că ar fi mult mai plăcut pentru Dumnezeu dacă poporul Său ar arăta tot atâta înţelepciune când Îi pregătesc Lui o casă, ca şi atunci când îşi fac locuinţe pentru ei.

14:44 Copiilor lui Israel li se cerea ca darurile şi jertfele pe care le aduceau să fie fără cusur, fără pată, cele mai bune din turmă, şi tot poporul era chemat să participe la această lucrare. În aceste vremuri, lucrarea lui Dumnezeu este de proporţii mult mai mari. Dacă Îi zidiţi o casă lui Dumnezeu, consideraţi-o ca pe cel mai preţios bun al vostru; daţi-vă tot interesul să fie un loc potrivit, confortabil. Unii gândesc că aceste lucruri nu au importanţă, deoarece timpul este atât de scurt. Este adevărat, însă atunci să facă acelaşi lucru şi cu locuinţele lor din viaţa aceasta vremelnică.

14:45 Am văzut că Dumnezeu Şi-ar fi putut îndeplini lucrarea şi fără ajutorul omului; însă nu acesta este planul Său. Lumea de acum este locul în care omul este pus la încercare. Aici trebuie să-şi formeze el caracterul pe care-l va lua cu sine în viaţa veşnică. Binele şi răul îi sunt aşezate înainte, iar situaţia lui în viitor depinde de alegerea pe care o face. Domnul Hristos a venit pentru a schimba cursul gândurilor şi simţămintelor sale. Inima

14:46 lui trebuie dezlipită de comoara pământească şi îndreptată spre cea din ceruri. Prin tăgăduire de sine, Dumnezeu poate fi slăvit. Sacrificiul cel mare a fost făcut pentru om, iar acum el este încercat şi pus la probă, pentru a se vedea dacă va urma exemplul Domnului Isus şi va face sacrificii pentru semenii lui. Satana şi îngerii lui sunt uniţi împotriva poporului lui Dumnezeu, însă Domnul Isus caută să-i curăţească pentru Sine. El le cere să contribuie la înaintarea lucrării Lui. Dumnezeu a investit în poporul Său suficient pentru ca lucrarea Sa să meargă înainte fără oprelişte şi este în planul Său ca mijloacele pe care le-a încredinţat acestora să fie folosite în mod judicios. "Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie"(Luca 12,33), aşa zice Cuvântul Său Sfânt. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se ridice şi să strige tare, fără să cruţe: "Vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui şi casei lui Iacov păcatele ei"(Isaia 58,1). Lucrarea lui Dumnezeu se extinde tot mai mult, iar dacă poporul Său Îi urmează sfatul, nu vor fi multe mijloace printre bunurile lor care să fie arse în conflagraţia finală. Toţi îşi vor fi pus comoara acolo unde nu o mănâncă molia sau rugina; iar inima nu va fi cu nimic legată de pământ.

14:47 Lecţii din parabole

14:48 Mi-a fost arătat că pilda talanţilor nu a fost pe deplin înţeleasă. Această lecţie importantă le-a fost dată ucenicilor spre folosul creştinilor care trăiesc în timpul din urmă. Aceşti talanţi nu reprezintă doar capacitatea de a învăţa din Cuvântul lui Dumnezeu şi a predica. Pilda se aplică şi la bunurile vremelnice pe care Dumnezeu le-a încredinţat poporului Său. Cei cărora le-au fost încredinţaţi cinci şi doi talanţi i-au pus în negoţ şi au dublat valoarea a ceea ce li s-a încredinţat. Dumnezeu le cere celor care au bunuri aici să le pună în negoţ spre a primi dobândă, iar apoi să le ofere lucrării lui Dumnezeu pentru răspândirea adevărului. Iar dacă adevărul va locui în inima primitorului, acesta

14:49 va contribui cu bunurile lui pentru ca solia să ajungă la alţii; şi prin eforturile, influenţa şi mijloacele lui, şi alte suflete vor îmbrăţişa adevărul şi vor începe în acest fel să lucreze pentru Dumnezeu. Am văzut că în poporul lui Dumnezeu sunt unii care seamănă cu omul care şi-a ascuns talantul în pământ. Ei nu-şi folosesc bunurile pentru a face bine în lucrarea lui Dumnezeu. Pretind că acestea le aparţin şi că au dreptul să facă ce vor cu ceea ce este al lor; şi astfel, sufletele nu primesc mântuirea pentru că ei nu se străduiesc să pună la lucru banii Domnului. Îngerii ţin un raport exact al fiecărei fapte a omului şi, o dată ce judecata trece de la casa lui Dumnezeu, sentinţa pentru fiecare este trecută în dreptul numelui său, iar îngerii au misiunea de a nu-i cruţa pe ispravnicii necredincioşi, ci de a-i nimici atunci când va fi masacrul. Comoara lor pământească va fi spulberată atunci, iar ei vor fi pierdut totul. Iar coroanele pe care le-ar fi putut câştiga, dacă ar fi fost credincioşi, sunt puse pe capetele celor mântuiţi prin eforturile ispravnicilor credincioşi, care şi-au folosit continuu şi cu credincioşie bunurile pentru Dumnezeu. Şi toţi aceia care au fost unelte în vederea mântuirii vor adăuga stele în coroana lor de slavă, care le vor spori astfel răsplata veşnică.

14:50 Mi-a fost arătat că şi din pilda ispravnicului necredincios avem de învăţat o lecţie. "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice"(Luca 16,9). Dacă folosim aici mijloacele pe care le avem pentru slava lui Dumnezeu, noi ne facem o comoară în ceruri; iar când bunurile pământeşti nu vor mai fi, ispravnicul necredincios îi are ca prieteni pe Domnul Isus şi pe îngerii Săi, care îl vor primi în locuinţele veşnice.

14:51 "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari"(Luca 16,10 p.p.). Cel care este credincios în privinţa bunurilor sale pământeşti, care sunt mici, folosind în mod judicios ceea ce i-a împrumutat Dumnezeu pentru viaţa aceasta,

14:52 va fi credincios şi în mărturia pe care o dă. "Cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari"(Luca 16,10 u.p.). Cel care reţine faţă de Dumnezeu ceea ce i s-a încredinţat va fi necredincios în lucrurile lui Dumnezeu în toate privinţele. "Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?"(Luca 16,11). Dacă ne dovedim necredincioşi în administrarea lucrurilor pe care Dumnezeu ni le împrumută aici, El nu ne va da niciodată moştenirea nemuritoare. "Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?" Domnul Hristos a cumpărat mântuirea pentru noi. Aceasta ne aparţine; însă noi suntem puşi la probă aici, pentru a se vedea dacă suntem vrednici de viaţa veşnică. Dumnezeu ne pune la încercare, încredinţându-ne bunuri pământeşti. Dacă suntem credincioşi şi contribuim cu bucurie cu ceea ce El ne-a dat ca împrumut, pentru înaintarea cauzei Sale, Dumnezeu ne va încredinţa moştenirea veşnică. "Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Luca 16,13 u.p.). "Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el"(1 Ioan 2,15).

14:53 Dumnezeu este dezonorat prin felul încet, pasiv, în care mulţi dintre cei care susţin că sunt ai Săi îşi desfăşoară lucrul, activitatea în această lume. Ei par a fi pierdut complet din vedere faptul că bunurile pe care le folosesc aparţin lui Dumnezeu şi că va trebui să-I dea socoteală de isprăvnicia lor. În treburile multora este o foarte mare încurcătură. Satana are ochii aţintiţi asupra tuturor acestor lucruri şi el tresaltă când se iveşte o ocazie favorabilă, pentru ca prin manevrele lui să deturneze multe mijloace din rândurile păzitorilor Sabatului. Şi aceste mijloace intră în rândurile sale. Unii dintre cei care sunt în vârstă nu vor să ia nici o măsură în privinţa bunurilor şi, într-un moment neaşteptat, se îmbolnăvesc şi mor. Copiii lor, pe care nu-i interesează adevărul, intră în posesia averii lor. Satana a aranjat totul aşa cum i-a convenit lui. "Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? (Luca 16,12)

14:54 Mi-a fost arătat că Satana şi îngerii lui au avut mult mai mult de-a face cu administrarea bunurilor acelora care susţin a fi poporul lui Dumnezeu decât a avut Domnul de-a face cu aceasta. Ispravnicii din timpul de pe urmă sunt neînţelepţi. Ei îngăduie ca Satana să-i stăpânească în privinţa lucrului lor vremelnic şi să

14:55 obţină de la ei ceea ce aparţine sau ar trebui să aparţină lucrării lui Dumnezeu. Ispravnici necredincioşi, Dumnezeu ştie ce faceţi voi; El vă va cere socoteală. Am văzut că ispravnicii lui Dumnezeu pot, printr-o administrare credincioasă, judicioasă, să-şi desfăşoare treburile în această lume corect, cinstit şi drept. Şi este în mod special privilegiul şi datoria celor în vârstă, a celor slabi şi a celor care nu au copii de a-şi plasa mijloacele acolo unde pot fi folosite pentru lucrarea lui Dumnezeu şi astfel ei sunt gata oricând să treacă la odihnă. Însă am văzut că Satana şi îngerii săi tresaltă, având succes în această privinţă. Şi aceia care ar trebui să fie moştenitori înţelepţi ai mântuirii lasă aproape de bunăvoie ca banii să le alunece printre degete în rândurile vrăjmaşului lor. În acest fel, ei consolidează împărăţia lui Satana şi se pare că nu le pasă de acest lucru!

14:56 Siguranţa pentru necredincioşi

14:57 Am văzut că Dumnezeu a fost dezonorat de către poporul Său pentru că acesta a devenit o garanţie, chezaş pentru necredincioşi. Am fost îndreptată spre aceste texte: Prov. 22,26: "Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii." Prov. 11,15: "Cui se pune chezaş pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit." Ispravnici necredincioşi! Ei pun chezaş ceea ce aparţine altuia, Tatălui lor ceresc, iar Satana este pregătit să-i ajute pe copiii săi să le smulgă aceasta din mâinile lor. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să se asocieze cu necredincioşii. Poporul lui Dumnezeu se încrede prea mult în cuvintele străinilor şi le cere sfatul şi părerea, când nu ar trebui să facă acest lucru. Vrăjmaşul face din ei agenţii săi şi lucrează prin ei, pentru a produce confuzie şi a lua de la poporul lui Dumnezeu.

14:58 Unii nu au tact să-şi administreze înţelept treburile vremelnice. Ei nu sunt calificaţi aşa cum ar trebui, iar Satana profită de

14:59 pe urma lor. Când se întâmplă astfel, unii ca aceştia nu ar trebui să rămână ignoranţi cu privire la ceea ce au de făcut. Ei ar trebui să fie suficient de umili pentru a se sfătui cu fraţii lor, în a căror judecată se pot încrede, înainte de a pune în aplicare anumite planuri. Am fost îndreptată spre acest text: "Purtaţi-vă sarcinile unii altora"(Galateni 6,2). Unii nu sunt suficient de umili pentru a-i lăsa pe cei care au experienţă să chibzuiască pentru ei; îşi urmează propriile lor planuri şi se trezesc în dificultate. Atunci văd că ar fi trebuit să apeleze la sfatul şi judecata fraţilor lor; însă atunci sarcina este mult mai grea decât la început. Fraţii nu ar trebui să facă apel la lege, dacă acest lucru poate fi evitat, pentru că acest lucru îi dă vrăjmaşului un mare avantaj, punându-i în încurcătură şi neştiind ce să facă. Este mai bine ca, chiar cu ceva pierderi, să se ajungă la învoială.