14:29 Am văzut că este timpul ca aceia care au bogăţii mari să acţioneze repede. Este timpul nu doar să pună deoparte bunuri pe măsură ce Dumnezeu îi ajută să prospere, ci să o facă pentru că El i-a ajutat până acum. În zilele apostolilor, planurile se făceau în aşa fel, încât să nu fie unii care să o ducă mai uşor, iar alţii să fie împovăraţi. S-a urmărit ca toţi să ia parte în mod egal la poverile bisericii lui Dumnezeu, potrivit cu darurile pe care le aveau. Îngerul a spus: "Securea trebuie înfiptă la rădăcina pomului". Aceia care, ca şi Iuda, şi-au legat inimile de comoara pământească, vor plânge ca şi el. Inima lui a poftit la uleiul cel scump turnat asupra lui Isus şi a căutat să-şi ascundă egoismul sub o mască de pioşenie şi grijă faţă de săraci: "De ce nu a fost vândut acest ulei cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?"(Ioan 12,5). Ar fi dorit ca el să aibă acel ulei; să nu fi fost turnat pe Mântuitorul. L-ar fi folosit el; l-ar fi vândut pentru bani. El şi-a preţuit Domnul exact atât cât să-L vândă oamenilor nelegiuiţi pentru câteva monede de argint. Aşa cum Iuda i-a adus pe săraci ca scuză pentru egoismul său, la fel sunt şi cei care susţin că sunt creştini, dar ale căror inimi sunt lacome şi îşi ascund egoismul sub o conştiinciozitate de formă. O, ei se tem că, adoptând sistemul dăruirii sistematice, noi vom ajunge ca bisericile bazate pe forme şi ritualuri. "Să nu ştie stânga ta ce face dreapta"(Matei 6,3 u.p.). Ei ar trebui să dorească să urmeze cu conştiinciozitate Biblia, aşa cum o înţeleg în această problemă; însă neglijează cu totul sfatul clar al Domnului Hristos: "Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie"(Luca 12,33).