13:1 Tinerii păzitori ai sabatului - 2
13:2 Încercările Bisericii
13:3 Următoarea viziune a fost dată la Ulysses, Pennsylvania, la 6 iulie 1857. Are în vedere lucruri care au avut loc în____ şi în alte locuri din statul New York.
13:4 Au fost multe încercări ale bisericii, printre fraţii din New York, cu care Dumnezeu nu are nimic de-a face. Biserica şi-a pierdut tăria şi credincioşii nu ştiu acum să o redobândească. Iubirea faţă de semeni a dispărut şi a predominat un spirit acuzator, de căutare de greşeli. Se socotea o virtute a vâna orice e legat de altul, care părea a fi un lucru rău, şi făcea ca acesta să pară într-adevăr rău. Inima plină de compasiune, care să nutrească iubire şi milă faţă de fraţi, nu există. Religia unora a constat din căutări de greşeli, culese din orice părea a fi rău, până ce sentimentele nobile ale sufletului s-au veştejit. Mintea trebuie înnobilată, pentru a zăbovi asupra scenelor veşnice, asupra cerului, a comorilor sale, a gloriei sale, şi trebuie să-şi găsească adevărata şi plăcuta satisfacţie în adevărurile Bibliei. Ar trebui să-i placă să se hrănească cu făgăduinţele preţioase pe care le deţine Cuvântul lui Dumnezeu, să-şi găsească mângâiere în ele, să se înalţe deasupra lucrurilor mărunte, să tindă către cele veşnice.
13:5 Însă, oh, cât de diferit de aceasta a fost folosită mintea! Pentru lucruri de nimic! Adunările, aşa cum au fost ţinute, au fost un adevărat blestem pentru mulţi din New York. Aceste încercări fabricate au oferit deplină libertate în vederea presupunerilor rele. S-a nutrit gelozie. A existat ură, însă ei nu au ştiut de ea. Unii au avut mentalitatea greşită de a mustra fără iubire, de a-i ameninţa pe alţii cu ideile lor despre ceea ce este bine şi de a nu cruţa, ci de a dărâma, zdrobind.
13:6 Am văzut că mulţi din New York aveau aşa multă grijă de fraţii lor, să fie cum trebuie, încât ei îşi neglijau inimile. Le este atât de teamă că fraţii lor nu sunt plini de zel şi nu se pocăiesc, încât uită că au rele care trebuie corectate. Cu inimile lor nesfinţite, ei caută să-i corecteze pe fraţii lor. Acum, singura cale ca fraţii şi surorile din New York să se ridice este ca fiecare să se ocupe de persoana lui, să-şi pună inima lui în rânduială. Dacă păcatul este văzut la un frate, nu sufla acest lucru altuia, ci, cu iubire pentru sufletul acelui frate, cu o inimă la fel de simţitoare, plină de îndurare, spune-i lui ceea ce a greşit şi apoi lasă acel lucru pe seama lui şi a Domnului. Te-ai despovărat de datoria ta. Nu eşti cel care trebuie să dea sentinţe.
13:7 S-a ajuns prea uşor la a-i ţine pe fraţi din scurt, a-i condamna şi a-i ţine sub condamnare. A existat zel pentru Dumnezeu, dar nu acel zel care este în acord cu conştiinţa noastră. Dacă fiecare şi-ar pune inima în rânduială, când fraţii se adună laolaltă, mărturia lor ar fi promptă şi ar veni dintr-un suflet plin, iar oamenii din jur care nu cred în adevăr ar fi mişcaţi. Manifestarea Duhului lui Dumnezeu ar spune inimilor lor că voi sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Iubirea voastră unii faţă de alţii ar fi văzută de toţi. Ea va vorbi. Va avea influenţă.
13:8 Am văzut că biserica din New York ar putea să se ridice. Apucaţi-vă de lucru fiecare, în mod individual, fiţi plini de râvnă şi pocăiţi-vă; şi după ce toate relele cunoscute au fost îndepărtate, să credeţi că Dumnezeu vă acceptă. Nu vă văicăriţi, ci credeţi-L pe Dumnezeu pe cuvânt. Căutaţi-L cu stăruinţă şi credeţi că vă primeşte. O parte din lucrare este aceea de a crede că El este credincios în ceea ce a făgăduit. Ridicaţi-vă prin credinţă.
13:9 Fraţii se pot ridica din starea în care se află, în New York şi în oricare alt loc; ei se pot îndestula din mântuirea lui Dumnezeu. Ei pot acţiona în mod înţelept şi fiecare poate avea o experienţă a lui însuşi în cadrul acestei solii a Martorului Credincios către Laodicea. Membrii bisericii îşi dau seama că sunt într-o stare decăzută, însă nu ştiu cum să se
13:10 ridice. Intenţiile unora pot fi foarte bune; s-ar putea ca ei să facă mărturisiri; dar, cu toate acestea, au văzut că sunt urmăriţi cu suspiciune, sunt socotiţi infractori pentru un singur cuvânt, astfel încât nu mai au libertate, nu se mai bucură de mântuire. Ei nu îndrăznesc să acţioneze aşa cum le spune, simplu, inima lor, pentru că sunt suspectaţi. Dumnezeu are plăcere ca poporul Său să se teamă de El şi să aibă încredere unul în altul.
13:11 Am văzut că mulţi au tras foloase din ceea ce a arătat Dumnezeu cu privire la păcatele şi greşelile altora. Ei au accentuat atât de mult doar o extremă a ceea ce a fost arătat în viziune, încât aceasta a avut tendinţa de a slăbi credinţa multora în ceea ce a arătat Dumnezeu şi, de asemenea, de a descuraja şi a înmuia inimile celor din biserică. Cu împreună simţire plină de duioşie, ar trebui ca fratele să trateze cu fratele lui. Cu sentimentele trebuie să lucrăm delicat. Este o lucrare sensibilă, de cea mai mare importanţă, aceea de a şti cum să te atingi de greşelile altora. Fratele care face această lucrare trebuie să o facă în cea mai mare umilinţă, având în vedere propria sa slăbiciune, pentru ca nu cumva el însuşi să fie ispitit.
13:12 Am văzut marele sacrificiu pe care l-a făcut Isus pentru a-l răscumpăra pe om. El nu Şi-a considerat viaţa prea scumpă pentru a o sacrifica. Isus a spus: "Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu"(Ioan 15.12). Simţi tu, atunci când un frate greşeşte, că ţi-ai putea da viaţa pentru a-l salva? Dacă simţi acest lucru, atunci te poţi apropia de el şi te poţi atinge de inima lui; tu eşti în măsură să-i faci o vizită acelui frate. Însă este jalnic faptul că mulţi dintre cei care pretind că sunt fraţi nu sunt gata să sacrifice nici una dintre părerile lor sau judecata lor pentru a-l salva pe un frate. Nu există decât puţină dragoste pentru alţii! Se dă pe faţă un spirit egoist.
13:13 Descurajarea a venit asupra bisericii. Ei au iubit lumea, şi-au iubit fermele, vitele etc. Acum, Domnul Isus îi cheamă să se elibereze de aceste lucruri, să-şi facă o comoară în ceruri, să cumpere aur, haine albe şi alifie pentru ochi. Acestea sunt comori preţioase. Posesorul lor va avea dreptul să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
13:14 Poporul lui Dumnezeu trebuie să acţioneze înţelept. Ei nu trebuie să fie mulţumiţi, până când fiecare păcat cunoscut nu este mărturisit; apoi, este privilegiul şi datoria lor să creadă că Domnul Isus îi acceptă. Ei nu trebuie să aştepte ca alţii să-i împingă de la spate ca să obţină biruinţa de care să se bucure apoi. O astfel de bucurie va dura doar până la încheierea adunării. Dumnezeu trebuie slujit din principiu, şi nu din sentiment. Dimineaţa şi seara, nu vă lăsaţi până nu obţineţi biruinţa pentru voi înşivă, în familia voastră. Nu lăsaţi ca lucrul zilnic să vă lipsească de aceasta. Luaţi-vă timp să vă rugaţi şi, în timp ce vă rugaţi, să credeţi că Dumnezeu vă ascultă. Amestecaţi credinţa cu rugăciunile voastre. S-ar putea să nu simţiţi întotdeauna răspunsul imediat; însă, în acel timp credinţa este pusă la încercare. Voi sunteţi încercaţi pentru a vedea dacă vă veţi încrede în Dumnezeu, dacă aveţi o credinţă vie, de durată. "Credincios este Cel ce v-a chemat şi El va face lucrul acesta"(1Tes.5,24). Umblaţi pe calea cea strâmtă a credinţei. Încredeţi-vă cu toţii în făgăduinţele Domnului. Încredeţi-vă în Dumnezeu în vreme de negură. Acesta este timpul când trebuie dovedită credinţa. Însă voi lăsaţi adeseori ca simţămintele să vă stăpânească. Voi căutaţi merite în voi înşivă atunci când nu vă simţiţi mângâiaţi de Duhul lui Dumnezeu şi sunteţi disperaţi pentru că nu Îl puteţi găsi. Nu vă încredeţi suficient în Isus, scumpul Domn Isus. Voi nu lăsaţi totul pe seama meritelor Lui, da, totul. Cel mai mare bine pe care îl puteţi face nu poate merita favoarea lui Dumnezeu. Numai prin meritele lui Isus veţi fi mântuiţi, sângele Lui este singurul care vă va curăţi. Însă şi voi trebuie să faceţi ceva. Trebuie să faceţi ceea ce puteţi în dreptul vostru. Fiţi plini de râvnă şi pocăiţi-vă, apoi credeţi.
13:15 Nu confundaţi credinţa cu sentimentul. Acestea sunt distincte. Credinţa trebuie să fie exercitată. Noi trebuie să punem această credinţă continuu la lucru. Să credem, să credem. Credinţa voastră să aducă binecuvântarea, şi aceasta va fi a voastră. Sentimentele voastre nu au nimic de-a face cu această credinţă. Când credinţa aduce binecuvântare inimii voastre şi voi vă bucuraţi de această binecuvântare, bucuria aceasta pe care o simţiţi nu mai este credinţă, ci sentiment.
13:16 Poporul lui Dumnezeu din New York trebuie să se trezească în mod serios, să iasă din întuneric şi să lase lumina lor să strălucească. Ei
13:17 stau drept în calea lucrării lui Dumnezeu. Ei trebuie să lase ca solia îngerului al treilea să-şi facă lucrarea asupra inimilor lor. Fraţilor, Dumnezeu este dezonorat prin rugăciunile voastre lungi, lipsite de credinţă. Nu mai priviţi la eul vostru, căci nu merită, ci înălţaţi-L pe Isus. Vorbiţi despre credinţă, despre lumină, despre ceruri, şi veţi avea credinţă, lumină, iubire pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
13:18 "LUAŢI SEAMA"
13:19 Următoarele cuvinte sunt adresate celor doi fraţi din____, însă, deoarece se pot aplica multora, sunt date spre folosul bisericii:
13:20 Stimaţi fraţi, în viziunea care mi s-a dat în localitatea voastră, mi-a fost arătat ceva cu privire la voi amândoi. Îngerul a arătat spre voi şi a spus aceste cuvinte: "Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră" (Luca 21,34). Am văzut că voi amândoi aveţi o luptă puternică în faţa voastră; aveţi de dus o luptă continuă pentru a scoate lumea din inimă, căci o iubiţi. Marea voastră preocupare trebuie să fie cum să-L iubiţi pe Isus şi slujirea Lui, mai mult decât lumea. Dacă iubiţi mai mult lumea, faptele voastre vor scoate la iveală acest lucru. Dacă iubiţi mai mult pe Isus şi slujirea Lui, faptele voastre vor da, de asemenea, mărturie pentru aceasta.
13:21 Am văzut că mulţi din această lume au privirea aţintită la voi. Mulţi ar tresălta dacă voi aţi cădea, iar alţii s-ar bucura dacă aţi face progrese. Satana şi îngerii lui cei răi vă vor prezenta slava acestei lumi. Dacă vă veţi închina lui sau unei comori lumeşti, el va face tot ce va putea pentru a o înfăţişa într-o lumină plăcută, spre a vă atrage să o iubiţi şi să vă închinaţi lui.
13:22 Domnul Isus şi îngerii voştri păzitori vor să vă ridicaţi mai presus de fermele, vitele şi comorile voastre pământeşti, îndreptându-vă spre
13:23 Împărăţia cerurilor, spre o moştenire veşnică, o viaţă veşnică în Împărăţia slavei. Îngerul a spus: "Trebuie să muriţi faţă de această lume". "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în el."(1 Ioan 2, 15)
13:24 Am văzut că, dacă bogăţia s-ar dobândi prin providenţa lui Dumnezeu, nu ar fi păcat să o ai; şi dacă s-ar ivi ocazii pentru a folosi aceste mijloace pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, nu ar fi păcat să le ai. Însă, dacă se prezintă ocazii favorabile fraţilor pentru a-şi folosi averea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu şi spre slava Sa, şi ei nu fac acest lucru, vor greşi. În timpul de probă, ceea ce a constituit o comoară pentru ei se va dovedi a fi ceva potrivnic. Atunci, toate ocaziile de a folosi viaţa spre slava lui Dumnezeu vor fi trecut şi, într-un chin sufletesc teribil, ei îşi vor arunca bogăţiile la cârtiţe şi lilieci. Aurul şi argintul nu-i vor putea mântui în ziua aceea. Acestea vor cădea asupra lor ca o greutate zdrobitoare, pentru că va trebui să dea socoteală de isprăvnicia lor, de modul în care au folosit banii Domnului. Iubirea de sine i-a făcut să creadă că le-au aparţinut lor, că ei puteau face ce doreau cu toţi banii lor. Însă atunci ei vor simţi, vor simţi cu amar, şi vor înţelege că banii, mijloacele pe care ei le-au avut, le-au fost doar împrumutate de Dumnezeu, pentru a-I fi înapoiate cu credincioşie şi folosite pentru înaintarea cauzei Sale. Bogăţiile lor i-au înşelat. Ei au considerat că sunt săraci şi au trăit doar pentru ei înşişi, iar în cele din urmă vor descoperi că acea parte pe care trebuia să o folosească pentru cauza lui Dumnezeu constituie o teribilă povară pentru ei.
13:25 Îngerul lui Dumnezeu a spus: "Duceţi totul la altar, să fie o jertfă vie, care se mistuie. La nevoie, legaţi totul cu funii, dacă nu puteţi păstra acolo. Consacraţi-vă rugăciunii. Ţineţi totul pe altar. Întăriţi-vă prin puterea lui Dumnezeu.""Vindeţi tot ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia"(Luca 12,33). "Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina
13:26 şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură"(Matei 6,19.20).
13:27 Am văzut că, dacă Dumnezeu v-ar fi dat mai multă bogăţie, acest lucru v-ar fi umilit, pentru că ar fi pus asupra voastră mai multe obligaţii. Acolo unde se dă mult, chiar în cele ale lumii acesteia, se şi cere mult. În vederea acestui principiu, voi trebuie să aveţi caractere nobile, generoase. Căutaţi ocazii de a face bine cu ceea ce aveţi. "Strângeţi-vă comori în ceruri."
13:28 Am văzut că nu mai puţin se cere de la creştini în ultima vreme să aibă un spirit de generozitate şi să consacre Domnului o parte din venitul lor. Orice creştin adevărat a considerat aceasta un privilegiu, însă unii, care sunt creştini doar cu numele, au socotit aceasta o povară; harul şi iubirea lui Dumnezeu nu au lucrat în ei niciodată fapte bune, căci, dacă s-ar fi petrecut acest lucru, ei ar fi făcut să înainteze cauza Mântuitorului lor. Însă creştinilor care trăiesc în timpul din urmă, care-L aşteaptă pe Domnul lor, li se cere chiar mai mult decât atât - Dumnezeu le cere să sacrifice.
13:29 Îngerul a spus: "Domnul Isus n-a lăsat urme strălucitoare pe care să mergeţi. Păşiţi îndeaproape pe urmele Lui. Trăiţi o viaţă de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine, ca a Lui, şi veţi moşteni împreună cu El cununa slavei".
13:30 Tânărul bogat
13:31 Pe data de 8 oct. 1857, mi-a fost arătat în viziune la Monterey, Michigan, că starea multor păzitori ai Sabatului era asemănătoare cu cea a tânărului care a venit la Isus ca să ştie ce să facă pentru a moşteni viaţa veşnică.
13:32 "Atunci s-a apropiat de Isus un om şi a zis: 'Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?' El i-a răspuns: 'Ce bine? Binele este unul singur. Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile'. 'Care?' I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: 'Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturie mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi'. Tânărul i-a zis: 'Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?' 'Dacă vrei să fii desăvârşit', i-a zis Isus, 'du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă'. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.
13:33 Isus a zis ucenicilor Săi: 'Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu'. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: 'Cine poate atunci să fie mântuit?' Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: 'La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă'."(Matei 19,16-26)
13:34 Isus a citat cinci din ultimele şase porunci tânărului bogat şi de asemenea cea de-a doua din cele două porunci mari, pe care se bazează ultimele şase porunci. El credea că le-a ţinut pe cele care au fost menţionate. Isus a menţionat cele patru porunci care arată datoria noastră faţă de Dumnezeu. Ca răspuns la întrebarea tânărului bogat "Ce-mi mai lipseşte?", Isus i-a spus: "Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în ceruri".
13:35 Aici era lipsa. El greşise în ce priveşte ţinerea primelor patru porunci, cât şi a ultimelor şase. El nu-şi iubise aproapele ca pe sine însuşi. Domnul Isus a spus: "Dă la săraci". Isus S-a atins de bogăţiile lui. "Vinde tot ce ai şi dă la săraci". Arătând direct către acestea, El i-a scos în evidenţă idolul. Iubirea lui pentru bogăţie era mai presus de orice; de aceea îi era imposibil să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lui, cu tot sufletul lui, cu toată
13:36 mintea lui. Şi această iubire supremă pentru avere l-a făcut să-şi închidă ochii faţă de nevoile semenilor lui. El nu şi-a iubit aproapele ca pe sine însuşi şi de aceea a dat greş în ţinerea ultimelor şase porunci. Inima lui era acolo unde era şi comoara lui. Aceasta a fost copleşită de comorile lui pământeşti. Şi-a iubit bogăţiile mai mult decât pe Dumnezeu, mai mult decât comoara cerească. El auzise condiţiile din gura lui Isus. Dacă ar fi vândut şi ar fi dat la săraci, ar fi avut o comoară în ceruri. Aceasta a constituit un test pentru el, cât de mult preţuia bogăţiile faţă de viaţa veşnică. Dorea el cu toată ardoarea viaţa veşnică? Se lupta cu stăruinţă să învingă obstacolul care îl împiedica să aibă o comoară în ceruri? Oh, nu; "el a plecat întristat, pentru că avea multe bogăţii".
13:37 Atenţia mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: "Este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu"(Matei 19,24). Isus a spus: "La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă"(Matei 19,26). Îngerul a spus: "Va îngădui Dumnezeu ca cei bogaţi să-şi păstreze bogăţiile şi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu?" Un alt înger a răspuns: "Nu, niciodată".
13:38 Am văzut că este planul lui Dumnezeu ca aceste bogăţii să fie folosite în mod corespunzător, împărţite pentru a fi o binecuvântare pentru cei în nevoie şi pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Dacă îşi iubesc mai mult bogăţiile decât pe Dumnezeu şi adevărurile Cuvântului Său, dacă inimile lor sunt legate de bogăţii, oamenii nu pot avea viaţă veşnică. Ei renunţă mai degrabă la adevăr decât să vândă şi să dea la săraci. Prin aceasta, ei sunt încercaţi pentru a vedea cât de mult Îl iubesc ei pe Dumnezeu şi cât de mult iubesc ei adevărul; şi, ca şi tânărul bogat din Biblie, mulţi pleacă întristaţi pentru că nu pot avea şi bogăţiile, şi o comoară în ceruri. Nu le pot avea pe amândouă; ei riscă astfel şansa vieţii veşnice pentru o bogăţie vremelnică.
13:39 "Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia cerurilor".
13:40 La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. Adevărul, o dată pătruns în inimă prin Duhul lui Dumnezeu, va da afară iubirea de bogăţii. Iubirea pentru Isus şi iubirea pentru bogăţii nu pot sălăşlui în aceeaşi inimă. Iubirea faţă de Dumnezeu întrece cu mult iubirea pentru bogăţii, în aşa fel încât posesorul acestora lasă bogăţiile, iar sentimentele sale sunt îndreptate spre Dumnezeu. Prin iubire, el este călăuzit atunci să slujească nevoilor cauzei lui Dumnezeu. Cea mai mare plăcere a sa este să împartă drept lucrurile care Îi aparţin lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi predomină, iar tot ce are nu socoteşte ca fiind al său, ci îşi face cu credincioşie datoria de ispravnic al lui Dumnezeu. Atunci el poate respecta marile porunci ale Legii: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău". "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". În acest fel, este posibil ca un om bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. "Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Însă mulţi dintre cei care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă; şi cei din urmă vor fi cei dintâi"(Matei 19,29.30).
13:41 Aceasta este răsplata celor care sacrifică pentru Dumnezeu. Ei primesc însutit în această viaţă şi vor moşteni viaţa veşnică. "Însă mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi cei din urmă vor fi cei dintâi". Mi-au fost arătaţi cei care primesc adevărul, dar nu îl trăiesc. Ei sunt legaţi de bogăţiile lor şi nu vor să-şi împartă averea pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu au credinţă pentru a îndrăzni şi a se încrede în Dumnezeu. Iubirea pentru lume înăbuşă credinţa lor. Dumnezeu le cere o parte din averea lor, însă ei nu dau atenţie acestui lucru. Ei motivează că au trudit greu ca să obţină ce au, că nu pot împrumuta Domnului, pentru că s-ar putea să ajungă să ducă lipsă. "O, voi, cei care aveţi puţină credinţă." Acel Dumnezeu care i-a purtat de grijă lui Ilie pe timp de foamete nu va uita de nici unul dintre copiii Săi care sunt gata să se sacrifice pentru El. Cel care le-a numărat firele de păr din cap le va purta de grijă, iar în zilele de foamete le va da hrană. În timp ce
13:42 nelegiuiţii vor pieri pretutindeni în jurul lor din lipsă de pâine, le vor fi asigurate pâinea şi apa. Aceia care încă mai sunt legaţi de comoara lor pământească, şi nu întrebuinţează cum se cuvine ce le-a împrumutat Dumnezeu, vor pierde comoara din ceruri, vor pierde viaţa veşnică.
13:43 Dumnezeu, în providenţa Sa, a mişcat inimile unora dintre cei care au bogăţii şi i-a convertit la adevăr, pentru ca aceştia să poată contribui, cu mijloacele pe care le au, la înaintarea lucrării Sale. Iar dacă cei care sunt bogaţi nu fac acest lucru, dacă nu îndeplinesc scopul lui Dumnezeu, El va trece pe lângă ei şi va ridica pe alţii care să le ia locul şi care vor îndeplini planul Său, împărţind cu bucurie bogăţiile lor pentru a veni în sprijinul cauzei lui Dumnezeu. În acest lucru, ei vor fi cei dintâi. Cei care sunt de partea Sa vor face acest lucru. El ar fi putut trimite mijloace din ceruri pentru a aduce la îndeplinire lucrarea Sa; însă El nu a rânduit să fie aşa. A rânduit ca oamenii să fie uneltele Sale, astfel ca, având în vedere marele sacrificiu care a fost făcut pentru mântuirea lor, să aibă şi ei o parte în lucrarea mântuirii, făcând sacrificii unii pentru alţii, şi astfel să arate cât de mult preţuiesc jertfa care a fost făcută pentru ei.
13:44 Am fost îndreptată spre Iacov 5,1-3: "Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!"
13:45 Am văzut că aceste lucruri se aplică în mod special acelora care pretind a crede adevărul prezent. Domnul îi cheamă pentru a folosi mijloacele de care dispun pentru înaintarea lucrării Sale. Le sunt prezentate ocazii, însă îşi închid ochii faţă de nevoile cauzei şi se agaţă repede de comoara lor pământească. Dragostea lor pentru lume este mai mare decât dragostea lor pentru adevăr, pentru semenii lor sau pentru Dumnezeu.
13:46 El face apel la ceea ce au ei, însă ei reţin în mod egoist, cu lăcomie, ceea ce au. Ei dau puţin aici, puţin dincolo pentru a-şi linişti conştiinţa, însă ei nu şi-au învins dragostea pentru această lume. Ei nu sacrifică pentru Dumnezeu. Domnul a ridicat pe alţii care preţuiesc viaţa veşnică, simt şi îşi dau seama întrucâtva de valoarea unui suflet şi şi-au oferit cu generozitate mijloacele pe care le deţin pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Lucrarea se va încheia curând; şi nu peste mult timp, mijloacele acelora care şi-au păstrat bogăţiile, fermele lor mari, vitele etc. nu vor mai folosi la nimic. Am văzut că Domnul Se îndreaptă către aceştia cu furie, cu mânie, şi le repetă aceste cuvinte: "Duceţi-vă acum, voi, bogaţilor". El v-a tot chemat, dar voi nu L-aţi auzit. Iubirea pentru această lume a înăbuşit glasul Lui. Acum nu mai are nevoie de voi şi vă lasă să plecaţi, poruncindu-vă: "Plecaţi acum, voi, bogaţilor!"
13:47 Oh, am văzut că este un lucru îngrozitor să fii astfel părăsit de Domnul; un lucru teribil să te agăţi de lucruri nemernice aici, când El a spus că cel care va vinde şi va aduce daruri va face o comoară în ceruri. Mi-a fost arătat că, pe măsură ce lucrarea se apropie de încheiere şi adevărul este prezentat cu putere mare, aceşti oameni bogaţi îşi vor aduce banii şi-i vor pune la picioarele slujitorilor lui Dumnezeu, implorându-i să-i accepte. Răspunsul din partea slujitorilor lui Dumnezeu va fi: "Duceţi-vă de-acum, voi, bogaţilor. Nu mai este nevoie de mijloacele voastre. Le-aţi reţinut atunci când puteaţi contribui cu ele la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Cei nevoiaşi au dus lipsă; ei nu au fost binecuvântaţi prin mijloacele voastre. Dumnezeu nu va mai accepta acum bogăţiile voastre. Duceţi-vă de acum voi, bogaţilor".
13:48 Apoi, atenţia mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: "Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor"(Iacov 5,4). Am văzut că nu Dumnezeu este Cel care are de-a face de regulă cu bogăţiile dobândite. Satana are adesea mai mult de-a face cu obţinerea de bogăţii decât Dumnezeu. Multe dintre acestea sunt dobândite
13:49 prin exploatarea salariaţilor. Bogatul, omul firesc, lacom, obţine bogăţiile prin asuprirea lucrătorilor săi, trăgând foloase de pe urma lor ori de câte ori poate, adăugând astfel la o comoară care îi va mânca, precum focul carnea.
13:50 Sunt unii care nu au apucat pe calea strictă a cinstei şi onoarei. Aceştia trebuie să se îndrepte pe un alt drum şi trebuie să acţioneze repede pentru a răscumpăra vremea. Mulţi păzitori ai Sabatului sunt deficitari în acest punct. Se trag foloase chiar de la fraţii lor săraci, iar cei care au din belşug pretind mai mult decât valorează bunurile în realitate, mai mult decât ar plăti ei pentru aceleaşi lucruri, în timp ce aceşti fraţi sunt în necazuri, întristaţi că nu au ce le trebuie. Dumnezeu cunoaşte toate aceste lucruri. Fiecare act egoist, orice abuz, lăcomie, va atrage după sine răsplata.
13:51 Am văzut că este crud şi nedrept să nu iei în seamă starea unui frate. Dacă acesta este necăjit sau sărac, şi cu toate acestea face tot ce-i stă în putere, ar trebui să se dovedească îngăduinţă faţă de el şi să nu i se pretindă în întregime valoarea lucrurilor cumpărate de la cei bogaţi; aceştia ar trebui să aibă inimi pline de milă faţă de el. Dumnezeu va aproba astfel de fapte de bunătate, iar făcătorul nu-şi va pierde răsplata. Însă în dreptul multor păzitori ai Sabatului stau scrise fapte de lăcomie, de lipsă de împreună simţire.
13:52 Am fost îndreptată înapoi spre timpul când erau doar câţiva care au ascultat şi îmbrăţişat adevărul. Ei nu au avut mult în ceea ce priveşte lucrurile acestei lumi. Nevoile lucrării erau simţite doar de câţiva. Atunci a fost necesar ca unii să-şi vândă casele şi pământurile, să-şi procure ceva mai ieftin care să le slujească drept casă, în timp ce banii lor erau puşi cu dărnicie şi generozitate la dispoziţia Domnului, pentru publicarea adevărului sau pentru a ajuta astfel la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Când priveam la aceştia care au făcut sacrificii, am văzut că ei au îndurat multe lipsuri pentru a putea fi de folos lucrării. Am văzut un înger stând alături de ei, arătând în sus şi spunându-le: "Voi aveţi pungi în ceruri! Pungi care nu se învechesc! Răbdaţi până la sfârşit şi răsplata voastră va fi mare!"
13:53 Dumnezeu a mişcat multe inimi. Adevărul, pentru
13:54 care câţiva au sacrificat atât de mult, pentru ca acesta să poată fi prezentat altora, a triumfat şi mulţi l-au putut cunoaşte. Dumnezeu, în providenţa Lui, i-a mişcat pe cei care au mijloace şi i-a adus la adevăr, astfel ca, pe măsură ce lucrarea Sa creşte, nevoile cauzei să poată fi împlinite. Multe mijloace au fost aduse în rândurile păzitorilor Sabatului şi am văzut că în prezent Dumnezeu nu cere casele de care poporul Său are nevoie pentru a locui în ele, cu excepţia cazului când casele scumpe sunt schimbate cu altele mai ieftine. Însă, dacă aceia care au din belşug nu aud glasul Său, nu se despart de lume şi nu pun la dispoziţie o parte din proprietatea şi pământurile lor şi nu sacrifică pentru Dumnezeu, El va trece pe lângă ei şi îi va chema pe aceia care vor să facă ceva pentru Isus, chiar să-şi vândă casele pentru a susţine nevoile lucrării. Dumnezeu doreşte daruri de bunăvoie. Aceia care dau trebuie să socotească aceasta un privilegiu deosebit.
13:55 Unii dau din belşugul lor şi totuşi nu simt nici o lipsă. Ei nu sacrifică nimic pentru cauza lui Hristos. Ei au încă tot ce le doreşte inima. Ei dau cu generozitate şi cu inimă largă. Dumnezeu ia aminte la acest lucru şi fapta şi motivaţia ei Îi sunt cunoscute şi sunt consemnate de El cu precizie. Ei nu-şi vor pierde răsplata. Voi, care nu puteţi da atât de mult, nu trebuie să vă scuzaţi pentru că nu faceţi la fel de mult ca alţii. Faceţi ce puteţi voi. Renunţaţi la unele articole de care vă puteţi dispensa şi sacrificaţi pentru cauza lui Dumnezeu. Ca şi văduva, dăruiţi cei doi bănuţi. De fapt, veţi da mai mult decât toţi care dau din prisosul lor; şi veţi simţi plăcerea tăgăduirii de sine, veţi simţi ce bine este să dai celor în nevoie, să sacrifici pentru adevăr şi să-ţi faci o comoară în ceruri.
13:56 Mi-a fost arătat că tineretul, în special tinerii care susţin că sunt de partea adevărului, au totuşi de învăţat lecţia tăgăduirii de sine. Dacă ar preţui mai mult adevărul, ei ar sacrifica mai mult pentru el, şi aceasta le-ar schimba inimile, le-ar curăţi vieţile şi ei l-ar preţui mai mult.
13:57 Tinerii nu se implică în purtarea poverii cauzei lui Dumnezeu şi nici nu simt nici o responsabilitate cu privire la aceasta. Oare pentru că Dumnezeu i-a scuzat? Oh, nu, ei se scuză! Ei stau liniştiţi, în timp ce alţii sunt împovăraţi. Nu-şi dau seama că ei nu-şi aparţin lor înşişi. Puterea şi timpul lor nu le aparţin. Ei sunt cumpăraţi cu un preţ. S-a făcut un sacrificiu mare pentru ei şi, dacă nu posedă un spirit de tăgăduire de sine şi sacrificiu, nu vor avea niciodată moştenirea nemuririi.
13:58 Privilegiul şi datoria Bisericii
13:59 Cele de mai jos se referă la comunitatea din Battle Creek, însă descrie starea şi privilegiile pe care le au fraţii de pretutindeni.
13:60 Am văzut că un nor des îi învăluia şi doar câteva raze de lumină de la Isus pătrundeau prin acest nor. M-am uitat să-i văd pe aceia care primiseseră această lumină şi am văzut persoane rugându-se cu stăruinţă pentru biruinţă. Preocuparea lor era de a-L sluji pe Dumnezeu. Credinţa lor stăruitoare le-a adus răsplata. Lumina cerului a fost revărsată asupra lor; însă norul de întuneric ce se afla deasupra bisericii, în general, era des. L-am întrebat pe înger dacă este nevoie de acel întuneric. El a spus: "Priveşte!" Am văzut apoi cum biserica a început să se ridice, să se roage stăruitor lui Dumnezeu şi razele de lumină au început să pătrundă acea întunecime, iar norul a fost îndepărtat. Lumina clară a cerului a strălucit asupra lor şi, cu încredere sfântă, atenţia le-a fost îndreptată spre Dumnezeu. Îngerul a spus: "Iată privilegiul şi datoria lor".
13:61 Satana a coborât cu putere mare, ştiind că timpul său este scurt. Îngerii lui sunt ocupaţi şi o mare parte din poporul lui Dumnezeu îşi îngăduie să stea nepăsător de partea lui. Norul a trecut din nou şi s-a aşezat deasupra bisericii. Am văzut că acesta ar putea fi împrăştiat doar prin eforturi serioase şi rugăciune stăruitoare.
13:62 Adevărurile alarmante ale Cuvântului lui Dumnezeu au pus puţin în mişcare poporul lui Dumnezeu. Pe ici, pe colo, ei fac eforturi pentru a birui, însă obosesc curând şi se scufundă în aceeaşi stare de căldicel. Am văzut că ei nu sunt stăruitori şi hotărâţi. Cel care caută mântuirea ar trebui să aibă aceeaşi energie şi stăruinţă pe care ar avea-o pentru comorile vremelnice şi atunci ţinta ar fi atinsă. Am văzut că poporul lui Dumnezeu ar putea la fel de bine să bea paharul plin, după cum poate ţine în mână sau la gură paharul gol.
13:63 Nu este planul lui Dumnezeu ca unii să stea nepăsători, iar alţii să fie împovăraţi. Sunt unii care simt greutatea şi responsabilitatea lucrării şi necesitatea de a acţiona împreună cu Hristos şi de a nu risipi. Alţii socotesc că n-au nici o răspundere, acţionând ca şi când n-ar avea nici o influenţă. Aceştia sunt dintre cei care risipesc. Dumnezeu nu este părtinitor. Toţi cei care doresc să aibă parte de mântuire şi care speră să aibă parte şi de slava împărăţiei viitoare trebuie să adune împreună cu Hristos. Fiecare trebuie să simtă că este răspunzător în dreptul său şi pentru influenţa pe care o exercită asupra altora. Dacă aceştia rămân pe calea lui Hristos, Domnul Isus va fi în ei nădejdea slavei, şi ei vor avea plăcere să-I aducă laude pentru a fi reînvioraţi. Cauza Mântuitorului lor le va fi apropiată şi dragă. Preocuparea lor va fi de a contribui la înaintarea acestei cauze şi de a o onora printr-o vieţuire sfântă. Îngerul a spus: "Dumnezeu va cere înapoi fiecare talant cu dobândă". Fiecare creştin trebuie să meargă din putere în putere şi să-şi folosească toată energia în cauza lui Dumnezeu.
13:64 Cernerea (zguduirea)
13:65 La data de 20 noiembrie 1857, mi-a fost arătat poporul lui Dumnezeu şi i-am văzut pe credincioşi fiind zguduiţi puternic. Unii dintre ei, cu credinţă puternică şi cu strigăte teribile, se rugau lui Dumnezeu. Feţele lor erau palide, purtând semnele unei nelinişti profunde, expresie a
13:66 luptei lor lăuntrice. Chipurile lor arătau hotărâre şi seriozitate, în timp ce mari picături de sudoare cădeau de pe frunţile lor. Din când în când, feţele li se luminau de semnul aprobării lui Dumnezeu şi din nou pe feţele lor se aşterneau nelinişte, seriozitate şi solemnitate.
13:67 ("Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii, şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei! Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: 'Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: Unde este Dumnezeul lor?" (Ioel 2,15- 17)
13:68 "Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa."(Iacov 4,7-10)
13:69 "Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea - ca pleava trece vremea, până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, cruţaţi smerenia! Poate că veţi fi căutaţi în ziua mâniei Domnului!"(Ţefania 2,1-3))
13:70 Îngerii răi se îngrămădeau în jurul lor, adunând întunericul asupra acestora, ca să-L îndepărteze pe Isus din faţa ochilor lor, astfel ca privirea să le fie atrasă spre întunericul ce-i împresura, ca să nu se încreadă în Dumnezeu şi să murmure împotriva Lui. Singura lor salvare era în a-şi ţine privirea îndreptată în sus. Îngerii lui Dumnezeu aveau în grijă poporul Lui şi, în timp ce această atmosferă otrăvitoare a îngerilor răi se lăsa asupra acestora care erau atât de tulburaţi, îngerii cereşti dădeau mereu din aripi în jurul lor, pentru a împrăştia această negură deasă.
13:71 Am văzut că unii nu se rugau şi nu se găseau în această stare de agonie. Ei păreau indiferenţi şi nepăsători. Nu se împotriveau întunericului din jurul lor, şi acest lucru îi arunca
13:72 în ceva asemenea unui nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceştia şi i-am văzut grăbindu-se spre a veni în ajutorul acelora care se luptau din toate puterile pentru a se împotrivi îngerilor răi, strigând către Dumnezeu cu stăruinţă. Dar îngerii i-au părăsit pe aceia care nu făceau nici un efort; apoi eu nu i-am mai văzut. În timp ce unii se rugau cu strigăte stăruitoare, o rază de lumină de la Isus venea din când în când asupra lor, pentru a le încuraja inimile şi a le lumina feţele.
13:73 Am cerut să cunosc însemnătatea zguduirii pe care am văzut-o şi mi-a fost arătat că aceasta avea să fie provocată de mărturia dreaptă adusă de sfatul Martorului Credincios către Laodicea. Aceasta va avea efect asupra inimii primitorului şi îl va conduce să înalţe standardul şi să prezinte drept adevărul. Unii nu vor aduce această mărturie aşa cum trebuie. Ei se vor ridica împotriva ei, şi acest lucru va provoca o cernere în cadrul poporului lui Dumnezeu.
13:74 Nici pe jumătate nu s-a acordat atenţie soliei Martorului Credincios. S-a pus puţin preţ, dacă nu chiar s-a desconsiderat această mărturie solemnă, de care depinde soarta bisericii. Această mărturie trebuie să producă o pocăinţă adâncă şi toţi aceia care o primesc cu adevărat i se vor supune şi vor fi curăţiţi.
13:75 Îngerul a spus: "Ascultă!" Curând am auzit o voce care semăna cu o muzică a mai multor instrumente, toate în acorduri perfecte, dulci şi armonioase. Aceasta întrecea orice muzică pe care am auzit-o vreodată. Părea a fi atât de plină de har, îndurare şi bucurie înălţătoare, sfântă. M-am înfiorat în toată fiinţa mea. Îngerul mi-a spus: "Priveşte!" Atenţia mi-a fost îndreptată atunci spre mulţimea pe care o văzusem, care a fost zguduită cu putere. I-am văzut pe aceia care mai înainte plângeau şi se rugau, agonizând. Grupul de îngeri păzitori din jurul lor s-a dublat şi ei erau îmbrăcaţi în armură din cap până-n picioare. Se deplasau în ordine desăvârşită, hotărâţi, ca o companie de soldaţi. Feţele lor arătau că trecuseră printr-o luptă cumplită, printr-o agonie. Cu toate acestea, chipurile lor, deşi marcate de chinul lăuntric teribil, străluceau acum de lumina şi slava cerului. Ei obţinuseră victoria, şi aceasta a dat naştere în inimile lor la o mulţumire profundă şi o bucurie sfântă, sacră.
13:76 Numărul acestui grup s-a micşorat. Unii au fost cernuţi şi lăsaţi pe cale.
13:77 ("Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic' şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol." (Apoc. 3, 15-17) )
13:78 Cei nepăsători şi indiferenţi, care nu s-au alăturat acelora care preţuiau biruinţa şi mântuirea suficient pentru a se ruga cu stăruinţă şi în agonie pentru ea, au fost lăsaţi în întuneric. Însă numărul lor a fost imediat completat de alţii, care au apucat adevărul şi au intrat în rânduri. Îngerii cei răi încă le dădeau târcoale, însă ei nu aveau putere asupra lor.
13:79 ("Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii." (Efes. 6, 12-18) )
13:80 I-am auzit pe cei care erau îmbrăcaţi cu armura rostind adevărul cu mare putere. Acesta a avut efect. I-am văzut pe cei ce fuseseră legaţi; unele soţii fuseseră ţinute de soţii lor, iar unii copii de către părinţii lor. Cel sincer, care a fost reţinut sau
13:81 împiedicat să primească adevărul, acum l-a apucat cu nerăbdare. Teama de rude s-a spulberat. Pentru ei conta numai adevărul. Acesta le era mai scump şi mai preţios decât viaţa. Ei fuseseră flămânzi şi însetaţi după adevăr. Am întrebat ce a produs această schimbare. Un înger a răspuns: "Ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului şi strigătul cel tare al celui de-al treilea înger."
13:82 O mare putere îi însoţea pe cei ce fuseseră aleşi. Îngerul a spus: "Priveşte!" Atenţia mi-a fost îndreptată spre cei necredincioşi. Aceştia erau toţi tulburaţi, agitaţi. Zelul şi puterea lui Dumnezeu îi stârniseră şi înfuriaseră. Peste tot era confuzie. Am văzut luându-se măsuri împotriva acelui grup care avea puterea şi lumina lui Dumnezeu. Întunericul se îndesea în jurul lor şi, cu toate acestea, erau neclintiţi, pentru că erau acceptaţi de Dumnezeu şi se încredeau în El. I-am văzut în încurcătură. Apoi i-am văzut strigând cu stăruinţă către Dumnezeu. Zi şi noapte, strigătul lor nu înceta.(" Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate cât de repede. Dar, când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"(Apoc. 14, 14.15) ) Am auzit aceste cuvinte: "Voia Ta, o, Dumnezeule, să se facă! Dacă prin aceasta se poate aduce slavă Numelui Tău, găseşte Tu o cale de scăpare pentru poporul Tău. Izbăveşte-ne de necredincioşii din jurul nostru! Ei vor să ne omoare; însă braţul Tău poate aduce mântuire". Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aduce aminte. Toţi păreau să aibă un simţământ adânc al nevredniciei lor şi dădeau pe faţă o totală supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ca şi Iacov, fără nici o excepţie, ei se rugau cu stăruinţă pentru izbăvire.
13:83 Imediat după ce ei au început să strige, îngerii, din milă pentru ei, ar fi pornit ca să-i elibereze. Însă un înger înalt, comandant, nu le-a îngăduit. El a spus: "Voia lui Dumnezeu nu s-a împlinit încă. Ei trebuie să bea paharul. Ei trebuie să fie botezaţi cu botezul."
13:84 Apoi am auzit vocea lui Dumnezeu care a cutremurat cerurile şi pământul.("Domnul răcneşte din Sion, glasul lui răsună în Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel."(Ioel 3,16) Vezi şi Evrei 12,26; Apoc. 16,17. ) A avut loc un puternic cutremur de pământ. Clădirile erau zguduite şi se prăbuşeau la fiecare pas. Am auzit apoi un strigăt triumfător de biruinţă, puternic, armonios şi clar. Am privit asupra acestui grup, care cu puţin timp înainte fusese într-o asemenea suferinţă şi chin. Robia lor a luat sfârşit! O lumină plină de slavă a strălucit asupra lor. Cât de frumoşi erau! Orice urmă de oboseală şi grijă a dispărut; pe feţele lor se vedea sănătate şi frumuseţe. Vrăjmaşii lor, necredincioşii din jurul lor, au căzut ca nişte oameni morţi. Ei nu puteau suporta lumina care strălucea asupra celor izbăviţi, a celor sfinţi.
13:85 Această lumină şi slavă a rămas asupra lor până ce Isus a apărut pe norii cerului, iar grupul celor credincioşi, încercaţi, au fost schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi, din slavă în slavă. Mormintele s-au deschis şi sfinţii au ieşit afară, îmbrăcaţi în nemurire, strigând: "Biruinţă asupra morţii şi a mormântului!", şi, împreună cu sfinţii în viaţă, au fost ridicaţi pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce orice limbă de muritor rostea strigăte de slavă şi biruinţă.