13:82 O mare putere îi însoţea pe cei ce fuseseră aleşi. Îngerul a spus: "Priveşte!" Atenţia mi-a fost îndreptată spre cei necredincioşi. Aceştia erau toţi tulburaţi, agitaţi. Zelul şi puterea lui Dumnezeu îi stârniseră şi înfuriaseră. Peste tot era confuzie. Am văzut luându-se măsuri împotriva acelui grup care avea puterea şi lumina lui Dumnezeu. Întunericul se îndesea în jurul lor şi, cu toate acestea, erau neclintiţi, pentru că erau acceptaţi de Dumnezeu şi se încredeau în El. I-am văzut în încurcătură. Apoi i-am văzut strigând cu stăruinţă către Dumnezeu. Zi şi noapte, strigătul lor nu înceta.(" Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate cât de repede. Dar, când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"(Apoc. 14, 14.15) ) Am auzit aceste cuvinte: "Voia Ta, o, Dumnezeule, să se facă! Dacă prin aceasta se poate aduce slavă Numelui Tău, găseşte Tu o cale de scăpare pentru poporul Tău. Izbăveşte-ne de necredincioşii din jurul nostru! Ei vor să ne omoare; însă braţul Tău poate aduce mântuire". Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aduce aminte. Toţi păreau să aibă un simţământ adânc al nevredniciei lor şi dădeau pe faţă o totală supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ca şi Iacov, fără nici o excepţie, ei se rugau cu stăruinţă pentru izbăvire.