12:1 MĂRTURIA 4 Tinerii păzitori ai sabatului - 1
12:2 La 22 august 1857, pe când mă aflam în casa de rugăciune din Monterey, Michigan, mi-a fost arătat că mulţi nu au auzit încă glasul lui Isus, iar solia mântuitoare nu a pus încă stăpânire pe suflet şi nu a condus la reformarea vieţii. Mulţi dintre cei tineri nu au spiritul lui Isus. Dragostea lui Dumnezeu nu este în inimile lor şi de aceea predomină trăsăturile fireşti, şi nu Duhul lui Dumnezeu şi preocuparea pentru mântuire.
12:3 Cei care posedă cu adevărat religia lui Isus nu se vor ruşina şi nici nu se vor teme să poarte crucea în faţa acelora care au mai multă experienţă decât ei. Vor dori, dacă tânjesc într-adevăr să fie neprihăniţi, să fie cât se poate de mult ajutaţi de creştinii mai în vârstă. Aceştia îi vor ajuta cu bucurie; inimile care sunt încălzite de iubirea lui Dumnezeu nu se vor împiedica de lucruri de nimic în viaţa de credinţă. În afară se va vedea ceea ce lucrează Duhul lui Dumnezeu în interior. Ei vor cânta despre aceasta şi se vor ruga pentru aceasta. Lipsa religiei, lipsa unei vieţuiri sfinte îi fac pe cei tineri să dea înapoi. Viaţa lor îi condamnă. Ei ştiu că nu trăiesc aşa cum ar trebui să trăiască creştinii şi de aceea nu au încredere în Dumnezeu sau în biserică.
12:4 Motivul pentru care cei tineri se simt mai liberi când cei mai în vârstă nu sunt de faţă este acesta: ei sunt împreună cu cei la fel ca ei. Fiecare consideră că este la fel de bun ca şi celălalt. Toţi dau greş în privinţa ţintei, măsurându-se cu ei înşişi şi comparându-se cu ei înşişi,
12:5 neglijând singurul şi adevăratul standard. Isus este adevăratul Model. Viaţa Sa de sacrificiu de Sine constituie exemplul nostru.
12:6 Am văzut cât de puţin a fost studiat Modelul şi cât de puţin a fost înălţat înaintea lor. Cât de puţin suferă cei tineri, cât de puţin îşi tăgăduiesc eul, de dragul religiei lor. Puţin se gândesc ei la sacrificiu. În această privinţă, ei dau greş cu totul în a imita Modelul. Am văzut că vorbirea lor este aceasta: Eul trebuie satisfăcut, mândria trebuie îngăduită. Ei Îl uită pe Omul durerilor, Cel obişnuit cu suferinţa. Suferinţele lui Isus din Ghetsemani, sudoarea Lui ca nişte mari picături de sânge în grădină, cununa de spini care i-a străpuns fruntea, toate acestea nu îi sensibilizează. Ei au ajuns amorţiţi. Simţurile lor s-au tocit şi ei au pierdut orice simţământ al marelui sacrificiu făcut pentru ei. Ei pot sta şi asculta povestea crucii, să audă cum au fost înfipte piroanele acelea crude în mâinile şi picioarele Fiului lui Dumnezeu, fără să fie mişcaţi în străfundurile sufletului.
12:7 Îngerul a spus: Dacă unii ca aceştia ar fi conduşi prin cetatea lui Dumnezeu şi li s-ar spune că toată această bucurie şi slavă este pentru ei, pentru a se bucura de ea în veşnicie, nu ar fi conştienţi ce scumpă este moştenirea care a fost cumpărată pentru ei. Nu ar realiza niciodată adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului. Ei n-au băut cupa şi nici n-au fost botezaţi cu adevărat. Cerul ar fi întinat dacă unii ca aceştia ar locui acolo. Numai aceia care au avut parte de suferinţele Fiului lui Dumnezeu, care au trecut prin marele timp de strâmtorare şi şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului, numai aceia se vor putea bucura de slava de nedescris a frumuseţii neîntrecute a cerului.
12:8 Lipsa acestei pregătiri necesare îi va lăsa pe dinafară pe tineri, pentru că ei nu lucrează cu suficientă stăruinţă şi zel pentru a dobândi acea odihnă care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Ei nu îşi vor mărturisi în mod sincer
12:9 păcatele pentru ca acestea să fie iertate şi şterse. În scurt timp, aceste păcate vor fi scoase la iveală în toată grozăvia lor. Ochiul lui Dumnezeu nu dormitează. El ştie orice păcat ascuns de ochiul muritor. Cei vinovaţi ştiu exact ce păcate ar trebui să mărturisească pentru ca sufletele lor să poată fi curate înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus le dă acum ocazia de a le mărturisi, de a se pocăi în adâncă umilinţă şi de a-şi curăţi viaţa prin ascultare de adevăr şi prin trăirea adevărului. Acum este timpul ca greşelile să fie îndreptate şi păcatele mărturisite, căci, dacă nu, ele vor apărea în faţa păcătosului în ziua mâniei lui Dumnezeu.
12:10 Adesea, părinţii îşi pun prea mult încrederea în copiii lor; căci, adeseori, când părinţii sunt încrezători, ei ascund nelegiuirea. Părinţi, vegheaţi asupra copiilor voştri cu prudenţă. Îndemnaţi-i, mustraţi-i, sfătuiţi-i, la sculare şi la culcare, la venire şi la plecare, cuvânt cu cuvânt, regulă după regulă, azi un pic, mâine un pic. Faceţi-i să vă asculte când sunt mici. Mulţi părinţi neglijează în mod trist acest lucru. Ei nu iau poziţia fermă şi hotărâtă pe care ar trebui să o aibă în privinţa copiilor. Ei le îngăduie să fie ca lumea, să iubească etalarea în îmbrăcăminte, să se asocieze cu cei care urăsc adevărul şi a căror influenţă este otrăvitoare. Făcând astfel, ei încurajează în copiii lor o purtare lumească.
12:11 Am văzut că trebuie ca părinţii creştini să aibă principiul de neclintit de a fi uniţi în privinţa creşterii copiilor lor. Mulţi părinţi greşesc în acest punct - nefiind uniţi. Greşeala este uneori la tată, dar cel mai adesea la mamă. Mama iubitoare îşi răsfaţă copiii şi e îngăduitoare cu ei. Munca tatălui îl ţine mai mult în afara căminului şi deci departe de prezenţa copiilor. Influenţa mamei vorbeşte. Exemplul ei face mult în ce priveşte formarea caracterului copiilor.
12:12 Unele mame iubitoare le îngăduie copiilor lor unele rele care nu ar trebui îngăduite nici măcar pentru o clipă. Greşelile copiilor sunt uneori tăinuite faţă de tată.
12:13 Mama le oferă articole de îmbrăcăminte sau le îngăduie alte lucruri, fără ca tatăl să ştie ceva, pentru că el ar respinge astfel de lucruri.
12:14 În acest fel, copiii sunt învăţaţi efectiv să înşele. Iar dacă tatăl descoperă, se cer scuze, dar adevărul se spune doar pe jumătate. Mama nu este deschisă. Ea nu îşi dă seama că şi tatăl este la fel de mult preocupat de copii ca şi ea, şi că el nu trebuie să fie în necunoştinţă de greşelile sau trăsăturile rele de caracter care ar trebui îndreptate la ei, cât sunt încă mici. Lucrurile au fost acoperite. Copiii ştiu că părinţii nu sunt uniţi, şi acest lucru îşi are efectul său. Încă de mici, copiii încep să înşele, să ascundă şi să relateze lucrurile într-o lumină diferită de ceea ce este în realitate, atât mamei cât şi tatălui. Exagerarea ajunge un obicei, iar minciunile încep să fie spuse fără mustrări de conştiinţă.
12:15 Aceste rele au început pentru că mama a ascuns lucruri faţă de tata, care este la fel de mult preocupat de dezvoltarea caracterului copiilor ca şi ea. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se prezinte deschis. Însă procedeul opus, de a ascunde greşelile de tata, încurajează în aceştia tendinţa de a înşela şi o lipsă de sinceritate şi cinste.
12:16 Singura speranţă pentru aceşti copii, fie că sunt de partea religiei sau nu, este să se convertească cu adevărat. Caracterul lor trebuie schimbat în întregime. Mamă nechibzuită, ştii tu acum, când îţi înveţi astfel copiii, că întreaga lor experienţă religioasă este afectată de ceea ce învaţă când sunt mici? Ţine-i în frâu de mici; învaţă-i să te asculte şi, dacă vor face astfel, vor fi mai dispuşi să înveţe să asculte de cuvintele lui Dumnezeu. Încurajează în ei comportamentul sincer, cinstit. Nu le da niciodată ocazia de a se îndoi de sinceritatea sau de cinstea ta.
12:17 Am văzut că tinerii pretind, dar nu se bucură de puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Le lipseşte religia, mântuirea. Şi, oh,
12:18 ce cuvinte prosteşti, nechibzuite, rostesc ei! Despre toate acestea se ţine un raport credincios, iar fiinţele muritoare vor fi judecate după faptele făcute în trup. Prieteni tineri, faptele şi cuvintele voastre necugetate sunt scrise în carte. Conversaţiile voastre nu au avut ca subiect lucrurile veşnice, ci aţi vorbit despre una, despre alta - lucruri obişnuite, discuţii lumeşti în care creştinii nu ar trebui să se angajeze. Totul se scrie în carte.
12:19 Am văzut că, dacă nu se va produce o schimbare totală în cei tineri, o convertire deplină, ei îşi pot pierde speranţa cerului. Din ce mi-a fost arătat, cu adevărat convertiţi sunt cel mult jumătate dintre tinerii care susţin că sunt de partea religiei şi a adevărului. Dacă ar fi fost convertiţi, ei ar trebui să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu. Mulţi se bizuie pe o presupusă nădejde, fără a avea o temelie sigură. Izvorul nu este curat, de aceea apele care ies din acel izvor nu sunt curate. Curăţiţi izvorul şi apele vor fi curate. Dacă inima este curată, atunci şi cuvintele voastre, felul de a vă îmbrăca, faptele voastre vor fi în regulă. Lipseşte adevărata evlavie. Nu-mi voi dezonora Mântuitorul, admiţând că o persoană, care se ţine de nimicuri şi nu se roagă, este creştină. Nu! Un creştin îşi biruie trăsăturile fireşti, pasiunile. Există un remediu pentru sufletul bolnav de păcat. Acest remediu este în Isus. Ce Mântuitor preţios! Harul Lui este îndestulător chiar şi pentru cel mai slab; iar cel tare, de asemenea, trebuie să aibă parte de harul Său, căci, dacă nu, va pieri.
12:20 Am văzut cum poate fi obţinut acest har. Du-te în cămăruţă şi acolo, singur cu Dumnezeu, cere-I cu stăruinţă: "Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule; pune în mine un duh nou şi statornic". Fii sincer, deschis. Rugăciunea arzătoare e de mare folos. Ca şi Iacov, luptaţi-vă în rugăciune. Luptaţi-vă! Domnul Isus a suferit în grădină, încât sudoarea îi cădea ca nişte picături mari de sânge; şi voi trebuie să faceţi un efort. Nu plecaţi din cămăruţă până ce nu vă simţiţi puternici în Dumnezeu; apoi vegheaţi şi, exact atât de mult timp cât vegheaţi şi vă rugaţi, atât timp vă veţi putea ţine în stăpânire trăsăturile fireşti, iar harul lui Dumnezeu poate fi prezent în voi.
12:21 Dumnezeu îmi interzice să încetez să vă avertizez.
12:22 Prieteni tineri, căutaţi pe Domnul din toată inima voastră. Veniţi înaintea Lui cu stăruinţă şi, atunci când veţi simţi în mod sincer că fără ajutorul lui Dumnezeu veţi pieri, când veţi tânji după El aşa cum doreşte cerbul izvoarele de apă, atunci Domnul vă va întări degrabă. Atunci pacea voastră va întrece orice înţelegere. Dacă aşteptaţi mântuirea, trebuie să vă rugaţi. Luaţi-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiţi şi nu fiţi nepăsători în rugăciunile voastre. Imploraţi-L pe Dumnezeu să lucreze în voi o adevărată reformă, astfel ca roadele Duhului Său să poată sălăşlui în voi şi să puteţi străluci ca nişte lumini în lume. Nu fiţi o piedică sau un blestem pentru cauza lui Dumnezeu; puteţi fi de folos, o binecuvântare. Vă spune Satana că nu vă puteţi bucura de mântuire, pe deplin şi liber? Nu îl credeţi.
12:23 Am văzut că este privilegiul fiecărui creştin să beneficieze de lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu. O pace dulce, cerească, va cuprinde mintea şi veţi avea plăcere să meditaţi la cele cereşti, la Dumnezeu. Vă veţi desfăta în făgăduinţele Cuvântului Său. Însă, înainte de toate, fiţi conştienţi că aţi pornit pe calea creştină. Fiţi conştienţi că aceştia sunt primii paşi pe calea spre viaţa veşnică. Nu vă înşelaţi. Mă tem, da, că mulţi dintre voi nu ştiţi ce este religia. Aţi simţit o frământare, o emoţie, însă niciodată nu aţi văzut păcatul în grozăvia sa! Niciodată nu v-aţi simţit starea nenorocită şi nici nu v-aţi întors de la căile voastre nelegiuite cu amarnică părere de rău. Niciodată nu aţi fost morţi faţă de lume. Iubiţi încă plăcerile ei; vă place să vă angajaţi în discuţii asupra unor lucruri lumeşti. Însă, când vine vorba despre adevărul lui Dumnezeu, nu aveţi nimic de spus. De ce tăceţi? De ce sunteţi atât de vorbăreţi când este vorba de lucruri lumeşti, dar atât de tăcuţi când este vorba de subiectul care ar trebui să vă preocupe cel mai mult, un subiect în care trebuie să fiţi implicaţi cu tot sufletul? Adevărul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte în voi.
12:24 Am văzut că mulţi fac mărturisiri de credinţă, în timp ce interiorul este întinat. Nu vă înşelaţi singuri, mărturisitori mincinoşi! Dumnezeu priveşte la inimă. "Din prisosul inimii vorbeşte gura." Am văzut că în inima
12:25 unora ca aceştia este lumea, nu religia lui Hristos. Dacă cei care se pretind a fi creştini Îl iubesc pe Isus mai mult decât iubesc lumea, vor avea plăcere să vorbească despre El, Cel mai bun Prieten al lor, faţă de care nutresc cele mai alese sentimente. El a venit în ajutorul lor când şi-au simţit starea pierdută, deznădăjduită. Când s-au simţit trudiţi şi împovăraţi de păcat, ei s-au întors spre El. El le-a îndepărtat povara vinovăţiei şi a păcatului, le-a îndepărtat durerea şi tristeţea şi le-a schimbat starea. Lucrurile pe care odată le iubeau, acum le urăsc; iar lucrurile pe care le urau, acum le iubesc.
12:26 A avut loc această mare transformare şi în tine? Nu vă înşelaţi. Nici măcar nu aş rosti Numele lui Hristos dacă nu I-aş fi dat toată inima, sentimentele mele neîmpărţite. Ar trebui să simţim cea mai profundă mulţumire că Domnul Isus acceptă această jertfă. El cere totul. Când ajungem să ne supunem cerinţelor Sale şi să renunţăm la tot, atunci, şi nu înainte de acel moment, El ne va înconjura cu braţele îndurării Sale. Însă ce Îi dăm noi, de fapt, când Îi dăm totul? Un suflet întinat de păcat, pe care să-l cureţe Isus, prin harul Său, şi să-l salveze de la moarte prin iubirea Sa fără seamăn. Şi, cu toate acestea, am văzut că multora le este greu să renunţe la tot. Mi-e ruşine să aud vorbindu-se despre aşa ceva, mi-e ruşine să scriu despre aşa ceva.
12:27 Vorbiţi despre tăgăduire de sine? Ce a dat Hristos pentru noi? Când socotiţi că este greu faptul că Domnul Hristos vă cere totul, mergeţi la Calvar şi plângeţi acolo pentru că v-a dat prin minte un asemenea gând. Priviţi la mâinile şi picioarele Salvatorului nostru, sfâşiate de piroanele nemiloase, pentru ca voi să puteţi fi spălaţi de păcat prin sângele Său!
12:28 Cei care simt dragostea constrângătoare a lui Dumnezeu nu întreabă cât de puţin se poate da pentru a putea obţine răsplata cerească; ei nu întreabă care este standardul, limita cea mai de jos, ci ţintesc spre o conformare desăvârşită faţă de voia Mântuitorului lor. Cu o dorinţă arzătoare, ei cedează totul şi dau dovadă de zel, proporţional cu valoarea ţintei pe care o urmăresc. Care este această ţintă? Nemurirea, viaţa veşnică.
12:29 Prieteni tineri, mulţi dintre voi sunteţi înşelaţi amarnic. V-aţi
12:30 mulţumit cu ceva ce pare religie curată şi neîntinată. Vreau să vă trezesc. Îngerii lui Dumnezeu încearcă să vă trezească. O, fie ca adevărurile atât de importante din Cuvântul lui Dumnezeu să vă trezească şi să simţiţi pericolul în care vă aflaţi şi să vă conducă la o profundă cercetare de sine! Inimile voastre sunt încă fireşti. Ele nu sunt supuse Legii lui Dumnezeu şi nici nu pot fi cu adevărat. Aceste inimi de carne trebuie să fie schimbate şi atunci veţi vedea atâtea frumuseţi în sfinţire, încât veţi tânji după aceasta aşa cum doreşte cerbul izvoarele de apă. Atunci Îl veţi iubi pe Dumnezeu şi Legea Sa. Atunci jugul lui Hristos va fi uşor, iar povara Lui nu va fi grea. Deşi veţi avea necazuri, totuşi acestea, trecute cu bine, vor face ca această cale să vă fie mai preţioasă. Moştenirea nemuririi este pentru creştinul care se tăgăduieşte pe sine.
12:31 Am văzut că creştinul nu trebuie să acorde o valoare prea mare sau să depindă prea mult de stările de bucurie sentimentală. Aceste simţăminte nu sunt întotdeauna călăuze adevărate, pe care să ne putem bizui. Ar trebui ca preocuparea fiecărui creştin să fie aceea de a-L sluji pe Dumnezeu din principiu, şi nu să fie condus de ceea ce simte. Făcând astfel, credinţa va fi pusă la lucru şi va creşte. Am văzut că, dacă un creştin trăieşte o viaţă umilă, plină de sacrificiu de sine, urmarea va fi pacea şi bucuria în Domnul. Însă cea mai mare fericire ce poate fi trăită este aceea de a face bine altora, de a-i face pe alţii fericiţi. O astfel de fericire este de durată.
12:32 Mulţi tineri nu fac din slujirea lui Dumnezeu un principiu stabil. Ei nu exercită credinţă. Ei se prăbuşesc când apare vreun nor. Ei nu au putere să reziste. Nu cresc în har. Au doar înfăţişarea că ţin poruncile lui Dumnezeu. Fac rugăciuni de formă şi sunt numiţi creştini. Părinţii lor sunt atât de îngrijoraţi, încât acceptă tot ce li se pare favorabil şi nu lucrează împreună cu ei şi nu îi învaţă că mintea firească trebuie să moară. Ei îi încurajează să vină şi să facă doar o parte; însă greşesc, neîndrumându-i să-şi cerceteze inimile cu stăruinţă, să se examineze pe ei înşişi şi să socotească în ce constă preţul pentru a fi
12:33 creştin. Urmarea este că cei tineri susţin că sunt creştini fără să-şi pună suficient la încercare motivele în această privinţă.
12:34 Martorul credincios spune: "Ştiu că" nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea"(Ap. 3,15.16). Satana vrea ca tu să fii un creştin doar cu numele, ca să poţi împlini planul lui mai bine. Dacă ai doar o formă de evlavie, şi nu adevărata evlavie, el te poate folosi pentru a-i prinde pe alţii în cursă, aducându-i pe aceeaşi cale prin care se amăgesc singuri. Unele suflete sărmane vor privi la tine, în loc să privească la standardul Bibliei, şi nu vor putea ajunge mai sus. Ei sunt tot aşa de buni ca şi tine şi sunt mulţumiţi.
12:35 Tinerii sunt adesea îndemnaţi să-şi facă datoria, să vorbească sau să se roage în adunare; îndemnaţi să moară faţă de mândrie. La fiecare pas sunt îndemnaţi. O astfel de religie nu valorează nimic. Lăsaţi ca inima firească să vă fie schimbată şi atunci, vouă, care pretindeţi că sunteţi creştini, dar sunteţi împietriţi, nu vi se va mai părea o robie a-L sluji pe Dumnezeu. Orice plăcere pentru etalare de îmbrăcăminte sau mândrie în înfăţişare va dispărea. Timpul pe care îl petreceţi în faţa oglinzii, aranjându-vă părul pentru a fi pe placul ochilor, va fi devotat rugăciunii şi cercetării inimii. Nu va mai fi loc pentru împodobirea exterioară în inima sfinţită; ci va avea loc o căutare serioasă, arzătoare, pentru împodobirea interioară cu harurile creştine, roadele Duhului lui Dumnezeu.
12:36 Apostolul spune: "Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu"(1Petru 3,3.4).
12:37 Supuneţi-vă mintea firească, reformaţi-vă viaţa şi atunci trupul acesta muritor nu va fi atât de mult idolatrizat. Dacă inima este transformată, acest lucru se va vedea în înfăţişarea exterioară. Dacă Domnul Hristos este în voi nădejdea slavei, vom descoperi atâta farmec neasemuit în El, încât sufletul va fi încântat. Acesta se va alipi de El, va alege să-L iubească pe El şi, adorându-L pe Hristos, eul va fi
12:38 uitat. Domnul Isus va fi înălţat, iar eul dat la o parte şi umilit. Însă, a face caz de credinţă, fără această iubire profundă, este doar vorbărie goală, formalism sec şi o robie grea. Mulţi dintre noi s-ar putea să aibă vreo idee despre religie, o religie exterioară, când inima nu este de fapt curăţită. Dumnezeu priveşte la inimă; "totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face"(Evrei 4,13). Va fi El mulţumit oare cu altceva decât cu adevărul înăuntrul nostru? Fiecare suflet cu adevărat convertit va purta semnele de netăgăduit că inima firească este supusă.
12:39 Vorbesc deschis. Nu cred că aceste lucruri îl vor descuraja pe adevăratul creştin; şi nu vreau ca vreunul dintre voi să ajungă în timpul de strâmtorare fără o speranţă bine-întemeiată în Răscumpărătorul nostru. Hotărâţi-vă să descoperiţi ce este cel mai rău în voi. Stabiliţi pentru voi înşivă dacă aţi moştenit o tendinţă spre cele de sus. Cercetaţi-vă sufletul cu adevărat, în mod cinstit. Amintiţi-vă că Domnul Isus Îi prezintă Tatălui Său o biserică fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta.
12:40 Cum poţi şti că eşti acceptat de Dumnezeu? Studiază Cuvântul Său cu rugăciune. Nu-l lăsa deoparte pentru nici o altă carte. Această Carte convinge de păcat. Ea descoperă clar calea mântuirii. Aduce perspectiva unei răsplătiri strălucite şi glorioase. Îţi descoperă un Mântuitor desăvârşit şi te învaţă că doar prin harul Său nemărginit poţi aştepta mântuirea.
12:41 Nu neglija rugăciunea personală, căci aceasta este religia sufletului. Roagă-te cât poţi de serios, de arzător, pentru viaţa veşnică, deoarece aceasta este în joc. Stai înaintea Domnului până când înăuntrul tău ia naştere un dor de nedescris după mântuire şi obţii dovada scumpă a iertării păcatului.
12:42 Nădejdea vieţii veşnice nu se obţine uşor. Este un subiect ce trebuie pus la punct între Dumnezeu şi propriul tău suflet, pentru veşnicie. O presupusă nădejde, şi nimic altceva, se va dovedi a fi ruina ta. Din moment ce depinde de Cuvântul lui Dumnezeu dacă vei sta în picioare sau vei cădea, atunci spre acest Cuvânt trebuie să te îndrepţi pentru
12:43 a-ţi cerceta cazul. Acolo poţi vedea ce ţi se cere pentru a deveni creştin. Nu-ţi scoate armura şi nici nu părăsi câmpul de luptă până ce nu ai obţinut victoria şi triumful prin Mântuitorul tău.