12:31 Am văzut că creştinul nu trebuie să acorde o valoare prea mare sau să depindă prea mult de stările de bucurie sentimentală. Aceste simţăminte nu sunt întotdeauna călăuze adevărate, pe care să ne putem bizui. Ar trebui ca preocuparea fiecărui creştin să fie aceea de a-L sluji pe Dumnezeu din principiu, şi nu să fie condus de ceea ce simte. Făcând astfel, credinţa va fi pusă la lucru şi va creşte. Am văzut că, dacă un creştin trăieşte o viaţă umilă, plină de sacrificiu de sine, urmarea va fi pacea şi bucuria în Domnul. Însă cea mai mare fericire ce poate fi trăită este aceea de a face bine altora, de a-i face pe alţii fericiţi. O astfel de fericire este de durată.