11:7 Am văzut că soţiile de pastori trebuie să-şi ajute soţii în lucrul lor şi să fie exigente şi atente în privinţa influenţei pe care o exercită, pentru că sunt privite şi se aşteaptă mai mult de la ele decât de la ceilalţi. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie un exemplu. Vieţile lor, vorbirea lor trebuie să fie un exemplu, fiind o mireasmă de viaţă spre viaţă, nu spre moarte. Am văzut că ele trebuie să ia o poziţie umilă, blândă, totuşi demnă, nezăbovind în conversaţiile lor asupra unor lucruri care nu îndreaptă mintea lor către ceruri. Marea întrebare ar trebui să fie: "Cum aş putea să-mi mântuiesc propriul meu suflet şi totodată să fiu şi mijlocul de a-i salva pe alţii?" Am văzut că în această lucrare Dumnezeu nu acceptă să se lucreze doar cu jumătate de inimă. El doreşte ca toată inima, tot interesul să fie implicate. Influenţa lor vorbeşte hotărât şi negreşit, ori în favoarea adevărului, ori împotriva acestuia. Ele ori adună cu Isus, ori risipesc în altă parte. O soţie nesfinţită este cel mai mare blestem pe care-l poate avea un pastor. Aceşti slujitori ai lui Dumnezeu, care au fost şi sunt încă în această situaţie nefericită prin faptul că au în cămin o astfel de influenţă ucigătoare, ar trebui să înalţe de două ori mai multe rugăciuni şi să vegheze, să ia o poziţie fermă, hotărâtă, şi să nu lase ca această negură să-i doboare. Ei trebuie să se lipească mai mult de Dumnezeu, să fie hotărâţi şi neclintiţi, să-şi conducă bine familia şi să trăiască astfel, încât să poată avea aprobarea lui Dumnezeu şi să se bucure de paza îngerilor. Însă, dacă ei cedează dorinţelor soţiilor lor neconsacrate, neplăcerea lui Dumnezeu va fi atrasă asupra acelei case. Chivotul lui Dumnezeu nu-şi poate avea locul în casă, deoarece ei îşi îngăduie şi se complac în păcatele lor.