10:1 Credinţa în Dumnezeu
10:2 Pe când mă aflam în Battle Creek, Michigan, la 5 mai 1855, mi-a fost arătat că există o mare lipsă de credinţă în rândul slujitorilor lui Dumnezeu, ca şi în rândurile bisericii. Ei se descurajau prea uşor, se îndoiau de Dumnezeu şi erau prea lesne crezători că au o soartă grea şi că Dumnezeu i-a părăsit. Acest lucru este neîndurător. Dumnezeu i-a iubit atât de mult, încât a dat pe scumpul şi iubitul Său Fiu să moară pentru ei şi întregul cer a fost interesat de mântuirea lor; şi după ce au fost făcute toate acestea pentru ei, lor le era greu să creadă şi să se încreadă într-un astfel de Tată bun şi iubitor. El a spus că este mai doritor să dea Duhul Sfânt celor care Îl cer decât sunt părinţii pământeşti gata să dea daruri bune copiilor lor. Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu şi biserica se descurajau prea uşor. Când cereau Tatălui lor din ceruri lucruri pe care ei le socoteau necesare, şi acestea nu erau primite imediat, credinţa lor şovăia, curajul dispărea şi un duh de murmurare punea stăpânire pe ei. Am văzut că aceasta nu-I făcea plăcere lui Dumnezeu.
10:3 Fiecare sfânt care vine înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră, şi îşi înalţă cererile sincere către El prin credinţă, va primi răspuns la rugăciunile sale. Credinţa voastră nu trebuie să se desprindă de făgăduinţele lui Dumnezeu, dacă nu vedeţi sau nu simţiţi imediat răspunsul la rugăciune. Nu vă fie teamă să vă încredeţi în Dumnezeu. Bazaţi-vă pe făgăduinţa Lui sigură: "Cereţi şi veţi primi". Dumnezeu este prea înţelept pentru a greşi şi prea bun pentru a reţine vreun lucru bun de la sfinţii Săi care merg pe o cale dreaptă. Omul greşeşte şi, deşi cererile sale sunt înălţate dintr-o inimă sinceră, el nu cere întotdeauna lucrurile care sunt bune pentru el sau care vor aduce slavă lui Dumnezeu. Când este aşa, Tatăl nostru cel înţelept şi bun
10:4 ne ascultă cererile şi ne va răspunde, uneori imediat; însă El ne dă lucrurile care sunt cel mai mult spre binele nostru şi spre slava Sa. Dumnezeu ne dă binecuvântări; dacă am putea observa planul Său, noi am vedea limpede că El ştie ce este cel mai bine pentru noi şi că rugăciunile noastre sunt ascultate. Nu ne dă nimic care să ne fie vătămător, ci tocmai binecuvântarea de care avem nevoie, în loc să ne dea un lucru pe care noi l-am cerut, dar care nu este spre binele nostru, ci pentru a ne face rău.
10:5 Am văzut că, dacă nu primim răspuns imediat la rugăciuni, noi ar trebui să ne menţinem credinţa şi să nu îngăduim descurajarea, căci aceasta ne va despărţi de Dumnezeu. Dacă credinţa noastră şovăie, nu vom primi nimic de la El. Încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică; şi când vom avea cel mai mult nevoie de aceasta, binecuvântarea va cădea asupra noastră ca un ropot de ploaie.
10:6 Când slujitorii lui Dumnezeu se roagă pentru Duhul Său şi pentru binecuvântarea Sa, uneori aceasta vine imediat; însă aceasta nu este întotdeauna acordată atunci. În asemenea momente, nu fiţi slabi. Lăsaţi credinţa voastră să se prindă cu credincioşie de promisiunea care va veni. Încrederea voastră să fie deplină în Dumnezeu şi adesea binecuvântarea va veni când aveţi cel mai mult nevoie de ea; pe neaşteptate veţi primi ajutor de la Dumnezeu, când veţi prezenta adevărul celor necredincioşi şi veţi fi în stare să propovăduiţi Cuvântul cu claritate şi putere.
10:7 Acest lucru mi-a fost asemănat cu copiii care cer o binecuvântare de la părinţii lor de pe pământ, care îi iubesc. Ei cer ceva despre care părinţii lor ştiu că le va face rău; părinţii lor le dau lucrurile care vor fi bune şi sănătoase pentru ei, în locul celor pe care ei le-au dorit. Am văzut că fiecare rugăciune înălţată în credinţă, dintr-o inimă deschisă, va fi ascultată de Dumnezeu şi va primi răspuns, iar cel care a înălţat cererea va avea binecuvântarea când va avea cel mai mult nevoie de ea şi, cel mai adesea, aceasta va depăşi aşteptările sale. Nici o rugăciune a sfinţilor credincioşi nu este pierdută atunci când este înălţată în credinţă, dintr-o inimă sinceră.
10:8 Partida "Messenger" (vezi apendice. )
10:9 Pe când mă aflam la Oswego, New York, în iunie 1855, mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu era frânat de anumite piedici; că se aflau Acani în tabără. Lucrarea lui Dumnezeu nu a progresat decât puţin, şi mulţi dintre slujitorii Săi fuseseră descurajaţi pentru că adevărul nu mai avea efect în New York şi nu s-au mai adăugat mulţi bisericii. Partida "Messenger" luase fiinţă şi urma ca noi să suferim un timp datorită limbilor lor mincinoase şi reprezentărilor lor greşite, deşi aveam să ducem această povară cu răbdare; căci ei nu aveau să aducă prejudicii cauzei lui Dumnezeu acum, când ne părăsiseră, mai mult decât ar fi prejudiciat-o prin influenţa lor dacă ar fi rămas cu noi. Asupra bisericii a fost adusă neplăcerea lui Dumnezeu datorită faptului că existau în ea persoane cu inimi corupte. Ei doreau să fie în faţă, când nici Dumnezeu, nici fraţii lor nu-i aşezaseră acolo. Egoismul şi înălţarea de sine îi caracteriza. S-a deschis acum un loc pentru toţi de felul acesta, loc unde pot găsi păşune alături de cei de acelaşi fel cu ei. Noi ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu că, în îndurarea Lui, a scăpat biserica de ei.
10:10 Dumnezeu a lăsat pe mulţi dintre aceştia în voia pornirilor lor, ca să facă faptele pe care ei le voiau. Acum se bucură de înţelegere şi astfel vor înşela pe câţiva; însă toţi cei care sunt cinstiţi vor fi luminaţi în ce priveşte adevărata stare a celui de lângă el şi va rămâne alături de poporul deosebit al lui Dumnezeu, se va prinde de adevăr şi va merge pe calea cea strâmtă, nefiind afectaţi de cei care au renunţat la Dumnezeu pentru căile şi faptele lor. Am văzut că Dumnezeu le-a dat acestor persoane posibilitatea de a face o reformă în viaţa lor, că le dăduse lumină în ce priveşte dragostea pentru eul lor şi pentru celelalte păcate; Însă ei n-au dat atenţie acestei lumini. Nu voiau să-şi refacă viaţa, iar El, în îndurarea Sa, a scăpat biserica de ei. Adevărul va avea efect dacă slujitorii lui Dumnezeu şi biserica se vor consacra Lui şi cauzei Sale.
10:11 Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să se trezească şi să-şi pună armura. Domnul Hristos vine şi lucrarea cea mare de ducere a ultimei solii de îndurare este de prea mare importanţă pentru noi ca să o lăsăm deoparte şi să răspundem la minciunile, neadevărurile şi calomniile nutrite de partida "Messenger" şi răspândite în jur. Adevărul, adevărul prezent: asupra acestuia trebuie să zăbovim noi. Satana este în toate acestea pentru a ne distrage mintea de la adevărul prezent şi de la venirea lui Hristos. Îngerul a spus: "Isus cunoaşte toate aceste lucruri". Mai este puţin şi le soseşte ziua. Toţi vor fi judecaţi după faptele lor, făcute în trup. Limba mincinoasă va fi oprită. Păcătoşii din Sion vor fi înspăimântaţi şi frica îi va surprinde pe cei făţarnici.
10:12 Pregăteşte-te să întâlneşti pe Domnul
10:13 Am văzut că noi nu trebuie să amânăm venirea Domnului. Îngerul a spus: "Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă pentru ceea ce va veni asupra pământului. Faptele voastre să fie în acord cu credinţa voastră. Am văzut că mintea trebuie să aibă ca preocupare pe Dumnezeu şi că influenţa noastră trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu şi a adevărului Său. Noi nu Îl putem onora pe Domnul atunci când suntem nepăsători şi indiferenţi. Nu putem să-I aducem slavă atunci când suntem deznădăjduiţi. Cu toată seriozitatea să căutăm să ne asigurăm mântuirea şi să salvăm pe mulţi alţii. Orice lucru important trebuie legat de aceasta şi orice este lăturalnic trebuie să treacă în plan secundar.
10:14 Am văzut frumuseţea cerurilor. I-am auzit pe îngeri cântând cântecele lor înălţătoare, aducând laudă, onoare şi slavă lui Isus. Am putut atunci să-mi dau seama puţin de ceea ce înseamnă minunata iubire a Fiului lui Dumnezeu. El a lăsat toată slava şi onoarea pe care le avea în ceruri şi a fost atât de preocupat de mântuirea noastră, încât a dus cu răbdare şi blândeţe toate nelegiuirile şi ofensele pe care omul le-a putut îngrămădi asupra Lui. El a fost rănit şi lovit; El a fost întins pe crucea Calvarului şi
10:15 a suferit moartea cea mai teribilă pentru a ne scăpa de moarte, pentru ca noi să putem să putem fi spălaţi prin sângele Său şi înălţaţi pentru a locui cu El în locuinţele pe care le-a pregătit pentru noi; pentru a ne bucura de lumina şi slava cerului, pentru a auzi cântecul îngerilor şi a cânta împreună cu ei.
10:16 Am văzut că întregul cer este interesat de mântuirea noastră; iar noi să fim indiferenţi? Să fim noi nepăsători, ca şi când ar fi un lucru de mică însemnătate dacă suntem sau nu mântuiţi? Să desconsiderăm noi sacrificiul care a fost făcut pentru noi? Unii au făcut acest lucru. Ei s-au jucat cu harul oferit, iar acum mânia lui Dumnezeu este asupra lor. Duhul lui Dumnezeu nu poate fi întristat la nesfârşit. El Se va depărta dacă este în continuare întristat. După tot ceea ce s-a făcut ca Dumnezeu să-i poată salva pe oameni, dacă ei arată prin vieţile lor că se joacă cu harul lui Dumnezeu, moartea va fi partea lor, şi aceasta va fi scump plătită. Va fi o moarte îngrozitoare; căci va trebui să simtă agonia pe care a simţit-o Domnul Hristos pe cruce, ca să plătească pentru ei preţul de răscumpărare, pe care ei au refuzat-o. Şi atunci, ei îşi vor da seama că au pierdut viaţa veşnică şi moştenirea nemuririi. Marele sacrificiu care a fost făcut pentru suflete arată cât de valoroase sunt ele. Când un suflet preţios este pierdut o dată, el este pierdut pentru totdeauna.
10:17 Am văzut un înger ce avea în mână o cumpănă cu care cântărea gândurile şi preocupările poporului lui Dumnezeu şi în special ale celor tineri. Într-o parte erau gândurile şi interesele îndreptate către cer, iar în cealaltă parte, gândurile şi interesele îndreptate spre pământ. Pe această balanţă erau puse cititul de cărţi obişnuite, preocupările în privinţa îmbrăcămintei, a etalării, a vanităţii, mândriei etc. Oh, ce moment solemn! Îngerul lui Dumnezeu ţinând cumpăna, cântărind gândurile celor ce susţineau că sunt copiii Săi - a acelora care pretindeau că sunt morţi faţă de lume şi vii pentru Dumnezeu. Partea balanţei plină cu gânduri legate de pământ, vanitate, mândrie, s-a lăsat repede în jos, neputând rezista sub greutatea care se tot adăuga. Cea cu gânduri şi preocupări pentru cer a mers tot aşa de repede în sus cum a mers
10:18 cealaltă în jos şi, oh, cât de uşoară a fost aceasta! Pot să vă relatez acest lucru aşa cum l-am văzut; însă n-aş putea reda niciodată impresia solemnă şi vie care s-a întipărit în mintea mea atunci când îngerul cu cumpăna a cântărit gândurile şi preocupările poporului lui Dumnezeu. Îngerul a spus: "Pot intra unii ca aceştia în cer? Nu, nu, niciodată. Spune-le că nădejdea pe care o au acum le este zadarnică şi că, dacă nu se pocăiesc degrabă şi nu obţin mântuirea, trebuie să piară".
10:19 Doar o formă de evlavie nu va mântui pe nimeni. Toţi trebuie să aibă o experienţă vie, profundă. Doar aceasta îi va scăpa în timpul de strâmtorare. Atunci lucrarea lor va fi pusă la probă; şi dacă este aur, argint sau pietre preţioase, ei vor fi ascunşi sub scutul lui Dumnezeu. Însă, dacă lucrarea lor este lemn, fân şi paie, nimic nu-i va putea apăra de mânia aprinsă a lui Iehova.
10:20 Celor tineri, ca şi celor în vârstă, li se va cere socoteală de nădejdea lor. Însă mintea, pentru care Dumnezeu a rânduit lucruri bune, pentru a-I sluji în mod desăvârşit, a zăbovit asupra unor lucruri nechibzuite, în loc să zăbovească asupra celor veşnice. Mintea care este lăsată să hoinărească încoace şi încolo este tot aşa de capabilă să înţeleagă adevărul, dovezile din Cuvântul lui Dumnezeu pentru ţinerea Sabatului şi temelia adevărată a nădejdii creştine, cum este în stare să fie preocupată de înfăţişare, maniere, îmbrăcăminte etc. Iar aceia care lasă mintea să le fie distrasă de povestiri nechibzuite şi basme închipuite îşi hrănesc imaginaţia, însă strălucirea Cuvântului lui Dumnezeu este eclipsată pentru ei. În mod voit, mintea este îndepărtată de Dumnezeu. Interesul pentru preţiosul Său cuvânt este distrus.
10:21 Ne-a fost dată o carte care să ne călăuzească picioarele prin primejdiile acestei lumi întunecoase, pe calea către ceruri. Aceasta ne spune cum putem scăpa de mânia lui Dumnezeu şi ne vorbeşte, de asemenea, despre suferinţele Domnului Hristos pentru noi, sacrificiul cel mare pe care l-a făcut El ca să putem fi mântuiţi şi să ne bucurăm de prezenţa lui Dumnezeu pentru totdeauna. Şi dacă unii nu vor atinge această ţintă în cele din urmă, după ce au auzit adevărul pe care îl au în această ţară cu atâta lumină, aceasta va fi din vina lor; ei nu vor
10:22 avea scuză. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum putem deveni creştini desăvârşiţi şi cum să scăpăm de ultimele şapte plăgi. Însă ei nu-şi dau interesul să descopere aceste lucruri. Altceva le preocupă mintea, idolii pe care îi iubesc, iar Duhul lui Dumnezeu este neglijat şi desconsiderat. Dumnezeu nu a fost luat în serios de cei care susţin că sunt creştini, iar când Cuvântul Său cel sfânt îi va judeca în ziua de pe urmă, ei vor fi găsiţi necorespunzători. Acest cuvânt, pe care ei l-au neglijat în favoarea unor cărţi ieftine, le pune la încercare vieţile. Acela este standardul; motivele, cuvintele, faptele şi felul în care îşi petrec timpul, toate acestea sunt comparate cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu; şi dacă atunci sunt găsiţi necorespunzători, cazurile lor sunt hotărâte pentru totdeauna.
10:23 Am văzut că mulţi se măsoară cu ei înşişi şi îşi compară vieţile cu vieţile altora. Nu ar trebui să fie aşa. Nimeni în afară de Domnul Hristos nu ne este dat ca exemplu. El este adevăratul nostru Model şi fiecare ar trebui să se lupte să exceleze în a-L imita. Noi suntem ori împreună lucrători cu Hristos, ori cu Satana. Ori adunăm cu Hristos, ori risipim. Ori suntem creştini hotărâţi, sinceri, cu toată inima, ori nu suntem deloc. Domnul Hristos spune: "O, dacă ai fi rece sau în clocot. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea"(Apoc. 3, 15. 16).
10:24 Am văzut că, până acum, mulţi de-abia ştiu câte ceva din ceea ce înseamnă tăgăduirea de sine sau sacrificiul sau ce înseamnă să suferi de dragul adevărului. Însă nimeni nu va intra în cer fără să facă sacrificii. Trebuie nutrit un spirit de tăgăduire de sine şi de sacrificiu. Unii nu s-au sacrificat nici pe ei înşişi, nici trupurile lor pe altarul lui Dumnezeu. Ei îşi îngăduie un temperament pripit, capricios, îşi satisfac poftele şi slujesc propriilor lor interese, fără să ţină seama de lucrarea lui Dumnezeu. Toţi cei care sunt gata să facă orice sacrificiu pentru viaţa veşnică o vor avea şi se va merita să sufere pentru a o dobândi, se va merita să-şi răstignească eul şi să renunţe la orice idol pentru a ajunge la ea. O greutate mult mai mare şi veşnică de slavă întrece orice lucru şi eclipsează orice plăcere pământească.
10:25 MĂRTURIA 2
10:26 Cele două căi
10:27 La Conferinţa din Battle Creek, din 27 mai 1856, mi-au fost arătate în viziune unele lucruri care privesc biserica în general. Slava şi măreţia lui Dumnezeu au trecut prin faţa mea. Îngerul a spus: "El este grozav în măreţie, deşi nu vă daţi seama de acest lucru; mânia Lui este teribilă, deşi Îl supăraţi în fiecare zi". "Luptaţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află" (Matei 7,13.14). Aceste căi sunt distincte, separate, merg în direcţii opuse. Una conduce spre viaţă veşnică, iar cealaltă spre moarte veşnică. Am văzut deosebirea dintre aceste căi, şi, de asemenea, deosebirea dintre cei ce merg pe ele. Căile sunt opuse; una este largă şi netedă, cealaltă este îngustă şi aspră. Deci, cei care merg pe ele au caractere opuse, în ce priveşte viaţa, îmbrăcămintea şi conversaţiile lor.
10:28 Cei care călătoresc pe calea cea îngustă vorbesc despre bucuria şi fericirea pe care le vor avea la sfârşitul călătoriei. Chipurile lor sunt adesea triste şi totuşi deseori strălucesc de o bucurie sfântă, sacră. Ei nu se îmbracă precum cei de pe calea cea largă, nici nu vorbesc ca ei şi nici nu fac faptele lor. Lor le-a fost dat un model. Omul durerii, obişnuit cu
10:29 suferinţa, le-a deschis calea şi El Însuşi a mers pe ea. Urmaşii Lui văd urmele paşilor Lui şi sunt mângâiaţi, alinaţi. El a mers pe această cale în siguranţă; şi ei pot merge la fel, călcând pe urmele paşilor Lui.
10:30 Pe calea cea largă, toţi sunt preocupaţi de propriile lor persoane, de îmbrăcăminte, de plăcerile ce se ivesc. Ei îşi îngăduie libertate în râsete, veselie şi nu se gândesc la sfârşitul călătoriei lor, la distrugerea sigură de la capătul cărării. Cu fiecare zi ce trece, ei se apropie de nimicirea lor; cu toate acestea, ei merg înainte în mod nesăbuit, repede, tot mai repede. Oh, cât de înspăimântător mi s-a părut acest lucru!
10:31 Am văzut că mulţi dintre cei ce călătoreau pe această cale largă aveau aceste cuvinte scrise asupra lor: "Mort faţă de lume. Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. De aceea, fiţi şi voi gata."Ei păreau la fel de îngâmfaţi ca cei din jurul lor, cu excepţia unei umbre de tristeţe pe care am observat-o pe chipurile lor. Discuţiile lor erau la fel ca ale celor veseli şi nesăbuiţi din jur; însă, din când în când, ei arătau cu satisfacţie spre cele scrise pe veşmintele lor, spunând şi altora să aibă şi ei aceleaşi lucruri scrise pe ale lor. Se aflau pe calea cea largă, deşi susţineau că se numără printre cei ce merg pe calea cea îngustă. Cei din jurul lor spuneau: "Nu este nici o deosebire între noi. Suntem la fel în modul în care ne îmbrăcăm, vorbim şi acţionăm".
10:32 Apoi am fost îndreptată înapoi, spre anii 1843 şi 1844. Atunci exista un spirit de consacrare care nu mai există acum. Ce s-a întâmplat cu cel care susţine că este poporul deosebit al lui Dumnezeu? Am văzut că acesta se conformează lumii şi nu doreşte să sufere de dragul adevărului. Am văzut o mare lipsă de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. Am fost îndreptată spre copiii lui Israel, după ce au plecat din Egipt. Dumnezeu, în îndurarea Lui, i-a scos afară din Egipt, astfel ca ei să I se poată închina fără oprelişte sau reţinere. Pe cale, El a înfăptuit minuni pentru ei, i-a pus la probă şi i-a încercat, aducându-i în situaţii de strânsoare. După ce a lucrat atât de minunat în favoarea lor şi i-a izbăvit de atâtea ori, ei murmurau când erau puşi la probă sau
10:33 erau încercaţi de El. Cuvintele lor erau acestea: "Mai bine ne-ar fi lăsat Dumnezeu să murim de mâna Domnului în ţara Egiptului". Ei pofteau după ceapa şi prazul de acolo.
10:34 Am văzut că mulţi dintre cei care pretind a crede adevărul pentru acest timp de pe urmă socotesc un lucru ciudat că israeliţii murmurau în timpul călătoriei lor; şi că, după toate faptele minunate făcute de Dumnezeu pentru ei, au putut fi atât de nerecunoscători, încât să uite ce a făcut El pentru ei. Îngerul a spus: "Voi aţi făcut mai rău decât ei". Am văzut că Dumnezeu le-a dat slujitorilor Săi adevărul atât de clar, atât de lămurit, încât acestuia nu i se poate rezista. Oriunde merg, ei vor birui cu siguranţă. Vrăjmaşii lor nu pot ocoli adevărul convingător. Lumina a fost revărsată atât de clar, încât slujitorii lui Dumnezeu se pot ridica oriunde şi pot lăsa ca adevărul, clar şi coerent, să aducă biruinţă. Această mare binecuvântare nu a fost preţuită şi nici măcar luată în seamă. Dacă apar necazuri, unii încep să privească înapoi şi consideră că trec printr-o perioadă grea. Unii din cei care susţin că sunt slujitorii lui Dumnezeu nu ştiu ce efect curăţitor au încercările. Uneori, îşi produc ei înşişi încercări, îşi închipuie anumite necazuri şi sunt aşa de uşor descurajaţi, răniţi, se simt atât de repede atinşi în mândria lor, încât se jignesc pe ei înşişi, îi jignesc pe alţii şi fac rău cauzei lui Dumnezeu. Satana amplifică necazurile lor şi le pune în minte astfel de gânduri care le-ar distruge influenţa şi utilitatea, dacă le-ar da frâu liber.
10:35 Unii s-au simţit ispitiţi să iasă din lucrare şi să lucreze cu mâinile lor. Am văzut că, dacă Dumnezeu Şi-ar retrage mâna de la ei şi ar fi lăsaţi pradă bolii şi morţii, atunci aceştia ar şti ce înseamnă necazul. A murmura împotriva lui Dumnezeu este un lucru îngrozitor. Ei nu au întipărit în minte că drumul pe care merg este aspru, că este nevoie de tăgăduire de sine, de răstignirea eului şi că nu trebuie să se aştepte ca totul să meargă atât de bine ca şi când ar fi pe calea cea largă.
10:36 Am văzut că unii slujitori ai lui Dumnezeu, chiar dintre pastori, se descurajează foarte uşor, eul lor se simte repede rănit şi îşi închipuie că sunt descurajaţi şi jigniţi, când, de fapt, lucrurile nu stau astfel.
10:37 Ei socotesc că au o soartă grea. Unii ca aceştia nu îşi dau seama ce ar simţi dacă mâna protectoare a lui Dumnezeu ar fi retrasă de la ei şi ar trece prin chin sufletesc. Atunci ar descoperi că soarta lor este de zece ori mai grea ca înainte, când erau angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu, suferind necazuri şi lipsuri, dar, cu toate acestea, având în toate acestea aprobarea lui Dumnezeu. Unii dintre cei care lucrează pentru cauza lui Dumnezeu nu ştiu când trec prin perioade lejere. Ei au avut atât de puţine lipsuri şi ştiu atât de puţin ce înseamnă o nevoie, sau să facă o lucrare grea, sau să ducă o povară sufletească, încât, atunci când trec printr-o perioadă uşoară, când sunt favorizaţi de Dumnezeu şi aproape liberi de orice chin sufletesc, ei nu îşi dau seama de acest lucru şi socotesc că au necazuri mari. Am văzut că, dacă unii ca aceştia nu vor dovedi un spirit de sacrificiu de sine, dacă nu vor fi gata să lucreze cu optimism, fără a se cruţa pe ei înşişi, Dumnezeu Se va dispensa de ei. El nu-i va recunoaşte ca fiind slujitorii Săi care se sacrifică pe ei înşişi, însă îi va înălţa pe cei care vor lucra, nu în mod leneş, ci serios, şi aceştia îşi vor da seama când trec printr-o perioadă uşoară. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să simtă povara sufletelor şi să plângă între tindă şi altar, strigând: "Cruţă-ţi poporul, o, Doamne".
10:38 Unii slujitori ai lui Dumnezeu îşi consacră vieţile în slujba cauzei Lui, până ce structura lor cedează şi sunt aproape epuizaţi de efort psihic, grijă neîntreruptă, trudă şi lipsuri. Alţii nu şi-au luat poveri şi nici nu-şi iau poveri asupra lor. Cu toate acestea, tocmai unii ca aceştia socotesc că trec prin greu, fiindcă ei nu au trecut niciodată prin greutăţi. Ei nu au trecut prin botezul suferinţei şi nu vor trece niciodată prin acesta, atâta timp cât se dovedesc atât de slabi şi lipsiţi de tărie şi îşi găsesc plăcere în tihna lor. Din ceea ce mi-a arătat Dumnezeu, este nevoie ca printre pastori să se întâmple o nenorocire, astfel ca cei leneşi, care tărăgănează şi îşi poartă de grijă doar lor înşişi să fie îndepărtaţi şi să rămână doar un grup curat, cu oameni credincioşi, care se sacrifică pe sine, care nu au în vedere doar tihna lor, ci care vor păstori cu credincioşie atât prin cuvânt, cât şi prin învăţătură, care vor dori să sufere şi să îndure toate lucrurile de dragul lui
10:39 Hristos şi pentru a-i salva pe aceia pentru care El a murit. Fie ca aceşti slujitori să simtă nenorocirea asupra lor dacă nu predică Evanghelia, şi aceasta le va fi suficient; însă nu toţi simt acest lucru.
10:40 Asemănarea cu lumea
10:41 Mi-a fost arătată asemănarea cu lumea a unora dintre cei ce pretind a fi păzitori ai Sabatului. O, am văzut că aceasta este o dezonoare pentru ei şi pentru cauza lui Dumnezeu. Ei îşi dezmint menirea. Ei cred că nu sunt ca lumea, însă sunt atât de apropiaţi de cei din lume în ce priveşte îmbrăcămintea, vorbirea şi faptele lor, încât nu se poate face nici o distincţie. I-am văzut împodobindu-şi bietele trupuri muritoare, care în orice moment pot fi a-tinse de degetul lui Dumnezeu şi întinse pe patul de suferinţă. Oh, şi atunci, când se apropie de ultima clipă, un chin de moarte îi torturează şi marea întrebare care se pune este: "Sunt eu pregătit să mor? Pregătit să apar în faţa judecăţii lui Dumnezeu şi să trec cu bine de aceasta?" Întreabă-i atunci pe aceştia ce simt în legătură cu împodobirea trupurilor lor şi dacă ei simt ce înseamnă să fii pregătit să apari înaintea lui Dumnezeu, şi ei îţi vor spune că, dacă ar putea aduce înapoi trecutul pentru a mai trăi, şi-ar îndrepta vieţile, ar evita nebuniile lumii, vanitatea şi mândria ei, şi-ar acoperi trupurile cu veşminte modeste şi ar fi un exemplu pentru cei din jurul lor. Ei ar trăi pentru slava lui Dumnezeu.
10:42 De ce este atât de greu de dus o viaţă umilă, de tăgăduire de sine? Deoarece pretinşii creştini nu sunt morţi faţă de lume. Este uşor de trăit după ce am murit. Însă mulţi tânjesc după prajii şi ceapa din Egipt. Ei sunt înclinaţi să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca lumea, pe cât este posibil, şi cu toate acestea să meargă în cer. Unii ca aceştia urcă pe o altă cale. Ei nu intră pe poarta cea strâmtă şi nici nu merg pe calea cea îngustă.
10:43 Mi-a fost arătat grupul celor prezenţi la Conferinţă.
10:44 Îngerul a spus: "Unii vor fi hrană pentru viermi(Sora Clarissa M. Bonfoey, care a adormit în Isus la doar trei zile după darea acestei viziuni, a fost prezentă, sănătoasă fiind, şi a fost profund impresionată că ea va fi una din cei care aveau să meargă în mormânt, mărturisindu-şi convingerile şi altora. ), unii vor fi atinşi de ultimele şapte plăgi, iar alţii vor trăi şi vor rămâne pe pământ pentru a fi luaţi la venirea lui Isus".
10:45 Solemne au fost cuvintele acestea! L-am întrebat pe înger de ce erau atât de puţini cei interesaţi de bunăstarea lor veşnică, atât de puţini pregătiţi pentru ultima clipă. El a spus: "Pământul îi atrage, comorile lui li se par valoroase". Ei găsesc suficiente lucruri cu care să-şi încarce mintea şi nu au timp să se pregătească pentru ceruri. Satana este întotdeauna gata să-i arunce în greutăţi tot mai mari; de îndată ce o nelinişte sau un necaz este îndepărtat din minte, el le stârneşte o dorinţă nesfântă, mai mult pentru lucrurile de pe pământ; şi astfel, timpul lor trece şi, când este prea târziu, ei îşi dau seama că nu au câştigat nimic substanţial. Ei s-au agăţat de năluci şi au pierdut viaţa veşnică. Unii ca aceştia nu vor avea nici o scuză. Mulţi se îmbracă precum lumea pentru a avea influenţă. Însă, prin aceasta, ei fac o greşeală tristă şi fatală. Dacă ei ar avea o influenţă adevărată, mântuitoare, atunci să trăiască potrivit cu mărturisirea lor de credinţă, să-şi arate credinţa prin faptele lor neprihănite şi să arate că este o mare deosebire între creştin şi lume.
10:46 Am văzut că vorbirea, îmbrăcămintea şi faptele trebuie să fie în favoarea lui Dumnezeu. Atunci, o influenţă sfântă va fi revărsată asupra tuturor şi toţi vor avea cunoştinţă de ceea ce sunt ei şi de faptul că au fost cu Isus. Necredincioşii vor vedea că adevărul pe care îl mărturisim are o influenţă sfântă şi că credinţa în venirea lui Hristos afectează caracterul omului. Dacă cineva doreşte ca influenţa sa să fie în favoarea adevărului, atunci să trăiască acest adevăr şi în felul acesta să imite umilul Model.
10:47 Am văzut că Dumnezeu urăşte mândria şi că toţi cei mândri şi cei care săvârşesc nelegiuirea vor fi ca miriştea, iar ziua care vine îi va arde. Am văzut că solia îngerului al treilea trebuie să lucreze precum drojdia asupra multor inimi care susţin că o cred, pentru a îndepărta din ei mândria, egoismul, lăcomia şi iubirea de lume.
10:48 Isus vine; va găsi El un popor care se aseamănă lumii? Îl va recunoaşte El pe acesta ca fiind poporul Său pe care Şi l-a curăţit pentru Sine Însuşi? Oh, nu. Nimeni în afară de cei curaţi şi sfinţi nu vor fi recunoscuţi ca fiind ai Săi. Aceia care au fost curăţiţi şi albiţi prin suferinţă, care s-au păstrat separat de lume, nepătaţi de aceasta, aceştia vor fi ai Săi.
10:49 Când am văzut lucrul îngrozitor că poporul lui Dumnezeu era asemenea lumii, fără nici o deosebire, cu excepţia numelui, între cei ce pretindeau a fi ucenici ai blândului şi smeritului Isus şi cei necredincioşi, sufletul meu a simţit un chin profund. Am văzut că Isus a fost rănit şi expus unei ruşini deschise. Îngerul a spus că a văzut cu mâhnire că pretinsul popor al lui Dumnezeu iubeşte lumea, se face părtaş la spiritul ei şi urmează moda ei: "Despărţiţi-vă, despărţiţi-vă! pentru ca partea voastră să nu fie afară din cetate, împreună cu făţarnicii şi cu necredincioşii. Menirea ta îţi va cauza un mare chin, dar pedeapsa ta va fi mai mare pentru că ai cunoscut voia Lui, dar nu ai făcut-o".
10:50 Cei care pretind a crede în solia celui de-al treilea înger aduc adesea ofensă cauzei lui Dumnezeu prin uşurătate, glume şi neseriozitate. Am văzut că acest rău era prezent pretutindeni în rândurile noastre. Ar trebui să existe umilinţă înaintea Domnului; Israelul lui Dumnezeu ar trebui să-şi sfâşie inima, nu hainele. Simplitatea copilărească este rar întâlnită; se ţine cont mai mult de aprobarea omului decât de a face pe plac lui Dumnezeu. Îngerul a spus: "Puneţi-vă inima în rânduială, ca să nu vă cheme la judecată, şi firul fragil al vieţii să fie tăiat şi să ajungeţi în mormânt nepregătiţi pentru judecată. Or, dacă nu vă pregătiţi patul în mormânt, cu excepţia cazului că vă veţi împăca în curând cu Dumnezeu şi vă veţi smulge din lume, inimile voastre se vor împietri şi vă veţi sprijini pe un reazem fals, o aşa-zisă
10:51 pregătire, şi vă veţi descoperi greşeala prea târziu ca să vă asiguraţi o nădejde bine ancorată".
10:52 Am văzut că unii dintre pretinşii păzitori ai Sabatului petrec ore întregi, ceea ce este mai rău decât dacă ar fi azvârlite, studiind moda pentru a-şi împodobi bietul trup muritor. În timp ce vă preocupaţi să arătaţi ca lumea, cât de frumos se poate, amintiţi-vă că acelaşi trup ar putea fi în câteva zile hrană pentru viermi. Şi în timp ce vă împodobiţi după gustul vostru, pentru a fi pe plac ochiului, sunteţi pe moarte din punct de vedere spiritual. Dumnezeu urăşte mândria voastră deşartă, nelegiuită, şi El vă socoteşte nişte morminte văruite, pline de întinăciuni şi necurăţii pe dinăuntru.
10:53 Mamele dau un exemplu de mândrie copiilor lor şi, făcând astfel, ele seamănă o sămânţă care va răsări şi va aduce roadă. Secerişul va fi îmbelşugat şi sigur. Ce vor semăna aceea vor secera. Recolta nu va da greş. Am văzut, părinţilor, că este mai uşor pentru voi să le daţi copiilor voştri o lecţie de mândrie decât una de umilinţă. Satana şi îngerii lui sunt chiar lângă voi, pentru a urmări ce faceţi, ce spuneţi, pentru a-i încuraja să se îmbrace şi, în mândria lor, să se amestece cu cei care nu sunt sfinţi. Oh, părinţi, voi plantaţi în propriile voastre inimi un spin pe care adesea îl veţi simţi cu multă durere. Când veţi dori să anulaţi lecţia pe care aţi dat-o copiilor voştri, va fi foarte greu. Va fi imposibil să faceţi acest lucru. Le puteţi refuza lucruri care le satisfac mândria, dar, cu toate acestea, ele există încă în inima lor şi tânjesc a fi satisfăcute; şi nimic nu poate ucide această mândrie în afară de Duhul lui Dumnezeu, care este puternic şi poate acţiona repede. Când Acesta îşi va găsi drumul spre inimă, va lucra precum drojdia şi va smulge mândria din rădăcină.
10:54 Am văzut că tineri şi bătrâni neglijează Biblia. Ei nu studiază această carte şi nu fac din ea regula vieţii lor, aşa cum ar trebui. În special cei tineri sunt vinovaţi de această neglijenţă. Mulţi dintre ei sunt gata şi găsesc timp din belşug să citească aproape orice altă carte. Însă cuvântul care îndreaptă spre viaţă, spre viaţa veşnică,
10:55 nu este studiat zilnic şi cercetat. Această carte preţioasă, importantă, care îi va judeca la sfârşit, de-abia dacă este studiată.
10:56 Sunt citite povestiri închipuite, în timp ce Biblia nu este luată în seamă. Vine o zi, o zi de negură şi întuneric mare, când toţi vor dori să fie alimentaţi cu adevărurile simple, lămurite, ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca să poată avea, în umilinţă şi totuşi cu hotărâre, un motiv pentru speranţa lor. Cu acest fundament al speranţei lor, am văzut că trebuie să-şi fortifice sufletele pentru marele conflict. Fără acest lucru, ei sunt necorespunzători şi nu pot fi hotărâţi şi neclintiţi.
10:57 Părinţii ar face mai bine să ardă poveştile şi romanele care le intră în casă. Ar face un bine copiilor. Încurajaţi citirea acestor cărţi de poveşti şi va fi ca şi cum i-aţi încătuşa. Acestea tulbură şi otrăvesc mintea. Părinţilor, am văzut că, dacă nu vă veţi trezi având în vedere binele veşnic al copiilor voştri, ei vor fi cu siguranţă pierduţi prin neglijenţa voastră. Iar posibilitatea ca părinţii necredincioşi să fie mântuiţi ei înşişi este foarte mică. Părinţii trebuie să aibă o putere exemplară. Ei trebuie să exercite o influenţă sfântă în familiile lor. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie modestă, diferită de cea a lumii din jurul lor. Dacă au în vedere binele veşnic al copiilor lor, ei trebuie să mustre mândria la copii, s-o respingă cu tărie şi să nu o încurajeze nici prin cuvânt, nici prin faptă. Oh, ce mândrie mi-a fost arătată la cei care pretind a fi poporul lui Dumnezeu! Aceasta a crescut an de an, încât acum este imposibil să-i deosebeşti pe păzitorii Sabatului de lumea din jurul lor. Am văzut că această mândrie trebuie smulsă din familiile noastre.
10:58 S-a cheltuit foarte mult pentru panglici şi dantele, pentru gulere (Am fost întrebată adesea dacă este greşit să se poarte gulere simple din pânză. Răspunsul meu a fost întotdeauna "nu". Unii au luat însemnătatea extremă a ceea ce am scris eu despre gulere şi au susţinut că este greşit să porţi gulere de orice fel. Mi-au fost arătate gulere scumpe, cu panglici şi dantele inutile, pe care unii păzitori ai Sabatului le purtau şi încă le poartă, pentru a le etala şi de dragul modei. Menţionând gulerele, eu nu am vrut să se înţeleagă că nu trebuie să se poarte nimic din ceea ce este guler şi nici, menţionând panglicile, nu am vrut să spun că nu trebuie purtate deloc panglici. E.G.W., notă la ediţia a 2-a. ) şi alte articole nenecesare de împodobire
10:59 a trupului, în timp ce Isus, Regele slavei, care Şi-a dat viaţa pentru a ne răscumpăra, a purtat o cunună de spini. Acesta a fost modul în care a fost împodobit capul Învăţătorului nostru. El a fost "un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa". "El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi." Cu toate acestea, chiar cei care susţin că sunt spălaţi prin sângele lui Isus, ce a curs pentru ei, îşi îmbracă şi îşi împodobesc bietele trupuri muritoare şi îndrăznesc să pretindă că sunt urmaşi ai Modelului sfânt, umil, care S-a tăgăduit pe Sine. O, dacă toţi ar putea vedea acest lucru, aşa cum îl vede Dumnezeu şi aşa cum mi-a fost arătat şi mie! Mi s-a părut prea greu de suportat acel chin sufletesc pe care l-am simţit privind această stare de lucruri. Îngerul a spus: "Poporul lui Dumnezeu este deosebit; pe aceştia El îi curăţă pentru Sine".
10:60 Am văzut că înfăţişarea exterioară este un indiciu al inimii. Când în exterior atârnă panglici, gulere şi lucruri inutile, aceasta arată în mod lămurit că în inimă se află iubirea pentru toate aceste lucruri; dacă aceste persoane nu se curăţă de întinarea lor, ele nu vor putea vedea niciodată pe Dumnezeu, deoarece numai cei cu inima curată Îl vor vedea. Am văzut că securea trebuie înfiptă la rădăcina pomului. O astfel de mândrie nu trebuie îngăduită în biserică. Aceste lucruri Îl despart pe Dumnezeu de poporul Său, îndepărtează chivotul de la ei. Israel a adormit, cu mândria, moda, asemănarea cu lumea chiar în mijlocul lor. Ei înaintau în fiecare lună în mândrie, în lăcomie, egoism şi iubire de lume. Dacă inimile lor ar fi atinse de adevăr, aceasta va duce la moarte faţă de lume şi atunci vor lăsa deoparte panglicile, dantelele şi gulerele; şi dacă sunt morţi faţă de lume, atunci râsul, batjocura şi ocara necredincioşilor nu-i va afecta. Ei vor simţi o dorinţă aprinsă de a fi despărţiţi
10:61 de lume, ca şi Învăţătorul lor. Ei nu vor mai imita mândria lumii, modele şi obiceiurile ei. Obiectivul cel nobil va fi totdeauna înaintea lor, şi anume să dea slavă lui Dumnezeu şi să dobândească moştenirea veşnică. Această perspectivă va înăbuşi tot ce este lăturalnic, de natură pământească. Dumnezeu va avea un popor aparte, deosebit de lume. Şi de îndată ce cineva are dorinţa de a imita modele lumii şi nu îşi stăpâneşte imediat aceste dorinţe, la fel de repede Dumnezeu va înceta de a-i recunoaşte ca fiind copiii Săi. Ei sunt copiii lumii şi ai întunericului. Ei poftesc după ceapa şi prazul Egiptului, ceea ce înseamnă că ei doresc să fie cât de mult posibil asemenea lumii; făcând astfel, cei ce mărturisesc că s-au îmbrăcat cu Hristos de fapt s-au dezbrăcat de El şi dovedesc că sunt străini faţă de harul Său şi străini de blândul şi smeritul Domn Isus. Însă dacă L-au cunoscut pe Isus, ei vor fi onoraţi de El.