10:2 Pe când mă aflam în Battle Creek, Michigan, la 5 mai 1855, mi-a fost arătat că există o mare lipsă de credinţă în rândul slujitorilor lui Dumnezeu, ca şi în rândurile bisericii. Ei se descurajau prea uşor, se îndoiau de Dumnezeu şi erau prea lesne crezători că au o soartă grea şi că Dumnezeu i-a părăsit. Acest lucru este neîndurător. Dumnezeu i-a iubit atât de mult, încât a dat pe scumpul şi iubitul Său Fiu să moară pentru ei şi întregul cer a fost interesat de mântuirea lor; şi după ce au fost făcute toate acestea pentru ei, lor le era greu să creadă şi să se încreadă într-un astfel de Tată bun şi iubitor. El a spus că este mai doritor să dea Duhul Sfânt celor care Îl cer decât sunt părinţii pământeşti gata să dea daruri bune copiilor lor. Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu şi biserica se descurajau prea uşor. Când cereau Tatălui lor din ceruri lucruri pe care ei le socoteau necesare, şi acestea nu erau primite imediat, credinţa lor şovăia, curajul dispărea şi un duh de murmurare punea stăpânire pe ei. Am văzut că aceasta nu-I făcea plăcere lui Dumnezeu.