9:1 Cap. 7 - Set şi Enoh
9:2 Set avea un caracter ales şi urma să ia locul lui Abel într-o trăire fără prihană. Totuşi el era un fiu al lui Adam, ca şi Cain cel păcătos, şi nu a moştenit din natura tatălui său mai multă bunătate firească decât fratele lui. El s-a născut în păcat, dar, prin harul lui Dumnezeu, primind învăţăturile date cu credincioşie de Adam, L-a onorat pe Dumnezeu, făcând voia Lui. S-a despărţit de urmaşii corupţi ai lui Cain şi a lucrat, aşa cum ar fi făcut Abel dacă ar fi trăit, ca să întoarcă mintea oamenilor păcătoşi la adorarea şi ascultarea de Dumnezeu.
9:3 Enoh a fost un om sfânt. El L-a slujit pe Dumnezeu cu toată inima. Văzând corupţia familiei omeneşti, s-a despărţit de descendenţii lui Cain, mustrându-i pentru marea lor stricăciune. Pe pământ existau şi din aceia care Îl cunoşteau pe Dumnezeu, se temeau de El şi I se închinau. Totuşi neprihănitul Enoh era atât de nefericit din cauza înmulţirii ticăloşiei celor lipsiţi de evlavie, încât evita să se asocieze cu ei în fiecare zi, temându-se că ar putea fi afectat de necredinţa lor şi astfel, în mintea lui, nu L-ar mai privi pe Dumnezeu cu acea sfântă veneraţie cuvenită înaltului Său caracter. Sufletul îi era tulburat când vedea zilnic cum ei călcau în picioare autoritatea lui Dumnezeu. A ales să stea separat de ei şi îşi petrecea mare parte din timp în singurătate, în meditaţie
9:4 şi rugăciune. El aştepta înaintea Domnului, rugându-Se să-I cunoască voinţa în mod desăvârşit spre a o împlini. Dumnezeu comunica cu Enoh prin îngerii Lui şi-i dădea învăţături divine. El i-a făcut cunoscut că nu va suporta răzvrătirea omului la nesfârşit şi că intenţiona să distrugă rasa păcătoasă, aducând asupra pământului un potop.
9:5 Grădina Edenului, curată şi plăcută, din care au fost izgoniţi primii noştri părinţi, a rămas până când Dumnezeu Şi-a pus în gând să nimicească pământul prin potop. El o plantase şi o binecuvântase în mod deosebit. În providenţa Lui minunată, a retras-o de pe pământ şi o va aduce înapoi împodobită mai frumos decât înainte de a fi fost luată. Dumnezeu Şi-a propus să păstreze o mostră a lucrării Lui de creaţiune desăvârşită, neafectată de blestemul cu care a lovit pământul.
9:6 Domnul i-a desfăşurat mai deplin lui Enoh planul de Mântuire şi, prin Duhul profeţiei, l-a dus de-a lungul generaţiilor ce aveau să trăiască după potop şi i-a arătat marile evenimente legate de a doua venire a lui Hristos şi de sfârşitul lumii. (Iuda 14)
9:7 Enoh era tulburat cu privire la moarte. I se părea că cel neprihănit şi cel rău vor merge împreună în ţărână şi acela le va fi sfârşitul. El nu putea să vadă clar viaţa celor drepţi, după mormânt. În viziune profetică el a fost învăţat cu privire la Fiul lui Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om, şi i s-a arătat venirea Domnului Hristos pe norii cerului, însoţit de oastea îngerească, pentru a da viaţă neprihăniţilor morţi şi a-i elibera din mormintele lor. Enoh a mai văzut şi starea coruptă a lumii în timpul când Hristos ar trebui să vină a doua oară. A văzut că va
9:8 exista o generaţie lăudăroasă, obraznică şi încăpăţânată, aliniată în răzvrătire împotriva Legii lui Dumnezeu, tăgăduindu-L pe singurul Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Hristos, nesocotindu-I sângele şi dispreţuindu-I ispăşirea. El i-a văzut pe cei neprihăniţi încununaţi cu slavă şi cinste, în timp ce nelegiuiţii erau despărţiţi de prezenţa Domnului şi nimiciţi de foc.
9:9 Enoh le-a repetat oamenilor cu credincioşie tot ce îi descoperise Dumnezeu prin Spiritul profeţiei. Unii l-au crezut şi s-au întors de la răutatea lor la frica şi închinarea faţă de Dumnezeu.
9:10 Înălţarea lui Enoh la cer
9:11 Enoh continua să se apropie de atmosfera cerului pe măsură ce se unea tot mai mult cu Dumnezeu. Pe faţă îi strălucea o lumină sfântă, care rămânea asupra lui în timp ce-i învăţa pe aceia care voiau să-i asculte cuvintele înţelepte. Înfăţişarea lui cerească şi demnă îi impresiona pe oameni şi-i umplea de un sentiment de respect amestecat cu teamă şi uimire. Domnul îl iubea pe Enoh pentru că acesta Îl urma cu statornicie, ura nelegiuirea şi căuta cu stăruinţă cunoştinţa cerească, pentru a putea îndeplini în mod desăvârşit voia lui Dumnezeu. El tânjea după o unire tot mai strânsă cu Domnul de care se temea, pe care Îl venera şi-L adora. Dumnezeu n-a vrut să permită ca Enoh să moară ca alţi oameni, ci Şi-a trimis îngerii ca să-l ia la cer fără a vedea moartea. Enoh a fost luat dintre oameni, în prezenţa celor neprihăniţi şi a celor răi. Aceia care îl iubeau s-au gândit că Dumnezeu s-ar putea să-l fi lăsat în vreunul din locurile lui retrase, dar, după căutări stăruitoare, nefiind în stare să-l găsească, au raportat că nu mai era, pentru că îl luase Dumnezeu.
9:12 Prin luarea la cer a lui Enoh, un urmaş al lui Adam cel căzut, Dumnezeu ne învaţă o lecţie de cea mai mare importanţă: că toţi cei care se încred în Jertfa făgăduită
9:13 şi ascultă cu credincioşie auruncile lui Dumnezeu vor fi răsplătiţi. Din nou vedem aici reprezentate două categorii care vor exista până la a doua venire a Domnului Hristos: cei drepţi şi cei nedrepţi, cei credincioşi şi cei răzvrătiţi. Dumnezeu Îşi va aduce aminte de cei drepţi, care se tem de El. Îi va respecta şi îi va onora, în contul Fiului Său prea iubit, şi le va da viaţa veşnică. Dar pe cei nelegiuiţi, care I-au călcat în picioare autoritatea, îi va înlătura şi-i va distruge de pe pământ şi vor fi ca şi când n-ar fi existat.
9:14 După căderea lui Adam dintr-o stare de fericire desăvârşită într-o stare de nenorocire şi păcat, exista pericolul ca omul să se descurajeze şi să întrebe: "Ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui şi am umblat trişti înaintea Domnului" (Maleahi 3,14), când un blestem greu apasă asupra neamului omenesc şi moartea este partea noastră, a tuturor? Învăţăturile date lui Adam, însă, repetate de Set şi exemplificate pe deplin de Enoh, au risipit întunericul şi tristeţea şi au dat speranţă omului că, aşa după cum prin Adam a venit moartea, prin Isus, Mântuitorul făgăduit, vor veni viaţa şi nemurirea.
9:15 În cazul lui Enoh, credincioşii deznădăjduiţi erau învăţaţi că, deşi trăiau în mijlocul unui popor corupt şi păcătos, care se afla în răzvrătire deschisă şi neruşinată împotriva Creatorului lui, totuşi, dacă voiau să-L asculte şi să aibă credinţă în Salvatorul promis, puteau să trăiască în neprihănire ca şi credinciosul Enoh, să fie primiţi de Dumnezeu şi înălţaţi, în cele din urmă, la tronul Său ceresc.
9:16 Enoh, despărţit de lume şi petrecând mult timp în rugăciune şi în comuniune cu Dumnezeu, reprezintă poporul Său credincios din ultimele zile. Nelegiuirea va predomina pe pământ într-o proporţie înfricoşătoare. Oamenii îşi vor urma
9:17 pornirea inimii lor stricate, îşi vor continua filozofia înşelătoare şi se vor răzvrăti împotriva autorităţii cerului.
9:18 Poporul lui Dumnezeu se va despărţi de practicile nedrepte ale celor din jur şi va căuta puritatea gândirii şi supunerea sfântă faţă de voia Lui, până când chipul Său divin se va reflecta în el. Ca şi Enoh, el va fi pregătit pentru înălţarea la cer. În timp ce se străduieşte să înveţe şi să avertizeze lumea, el nu se va conforma spiritului şi obiceiurilor necredincioşilor, ci le va condamna printr-o conversaţie sfântă şi un exemplu evlavios. Înălţarea la cer a lui Enoh, chiar înainte de distrugerea lumii prin potop, reprezintă înălţarea tuturor drepţilor vii de pe pământ înainte de distrugerea prin foc. Sfinţii vor fi slăviţi în prezenţa acelora care i-au urât pentru ascultarea lor credincioasă de poruncile drepte ale lui Dumnezeu.