9:11 Enoh continua să se apropie de atmosfera cerului pe măsură ce se unea tot mai mult cu Dumnezeu. Pe faţă îi strălucea o lumină sfântă, care rămânea asupra lui în timp ce-i învăţa pe aceia care voiau să-i asculte cuvintele înţelepte. Înfăţişarea lui cerească şi demnă îi impresiona pe oameni şi-i umplea de un sentiment de respect amestecat cu teamă şi uimire. Domnul îl iubea pe Enoh pentru că acesta Îl urma cu statornicie, ura nelegiuirea şi căuta cu stăruinţă cunoştinţa cerească, pentru a putea îndeplini în mod desăvârşit voia lui Dumnezeu. El tânjea după o unire tot mai strânsă cu Domnul de care se temea, pe care Îl venera şi-L adora. Dumnezeu n-a vrut să permită ca Enoh să moară ca alţi oameni, ci Şi-a trimis îngerii ca să-l ia la cer fără a vedea moartea. Enoh a fost luat dintre oameni, în prezenţa celor neprihăniţi şi a celor răi. Aceia care îl iubeau s-au gândit că Dumnezeu s-ar putea să-l fi lăsat în vreunul din locurile lui retrase, dar, după căutări stăruitoare, nefiind în stare să-l găsească, au raportat că nu mai era, pentru că îl luase Dumnezeu.