66:1 Cap. 64 - A doua înviere
66:2 Isus a părăsit apoi cetatea, împreună cu întreaga suită îngerească şi toţi sfinţii răscumpăraţi. Îngerii L-au înconjurat pe Comandantul lor şi l-au escortat pe drum, iar suita sfinţilor mântuiţi îi urma. Apoi, cu o maiestate înfricoşătoare şi teribilă, Isus i-a chemat afară pe cei răi morţi, iar ei au ieşit cu aceleaşi trupuri slabe şi bolnave cu care coborâseră în mormânt. Ce spectacol! Ce privelişte! La prima înviere, toţi au ieşit cu prospeţime nemuritoare, dar la a doua, semnele blestemului se văd asupra tuturor. Împăraţii şi nobilimea pământului, cei răi şi cei decăzuţi, cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi, ies împreună. Toţi Îl văd pe Fiul omului. Aceiaşi oameni care L-au dispreţuit şi batjocorit, care I-au pus pe fruntea sfântă cununa de spini şi L-au lovit cu trestia, Îl priveau acum în toată maiestatea Lui împărătească. Cei care L-au scuipat în ceasul încercării Sale îşi întorc faţa de la privirea Lui pătrunzătoare şi de la slava înfăţişării Sale. Cei care I-au bătut piroanele în mâini şi picioare văd acum semnele răstignirii Lui. Cei care L-au străpuns cu suliţa în coastă privesc semnele cruzimii pe care au manifestat-o faţă de trupul Său. Toţi ştiu că El este Acela pe care L-au răstignit şi de care Şi-au bătut joc în timp ce se afla în chinurile morţii. Apoi, se înalţă un bocet prelung de agonie, în timp ce ei fug să se
66:3 ascundă de prezenţa Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor.
66:4 Toţi caută să se ascundă în stânci şi să se adăpostească de slava grozavă a Aceluia pe care altădată L-au dispreţuit. Copleşiţi şi suferinzi din cauza maiestăţii şi slavei Sale nemărginite, ei îşi înalţă împreună glasurile şi exclamă cu o claritate înfricoşătoare: "Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!"
66:5 Isus şi îngerii, însoţiţi de toţi sfinţii, intră iarăşi în cetate, iar bocetele şi jeluirile pline de amărăciune ale osândiţilor umplu văzduhul. Apoi am văzut că Satana şi-a început din nou lucrarea. A trecut printre supuşii lui şi i-a întărit pe cei slabi şi neputincioşi şi le-a spus că el şi îngerii lui erau puternici. A arătat către milioanele fără număr care înviaseră. Acolo erau luptători puternici şi împăraţi foarte iscusiţi în luptă şi care cuceriseră împărăţii. Mai erau şi uriaşi şi oameni voinici care niciodată nu pierduseră vreo bătălie. Se afla acolo mândrul şi ambiţiosul Napoleon, a cărui apropiere făcuse împărăţiile să tremure. Se mai aflau bărbaţi cu statură înaltă şi înfăţişare nobilă, care căzuseră în luptă însetând după cucerire.
66:6 Când au ieşit din morminte, ei şi-au reluat cursul gândurilor de unde fusese întrerupt de moarte. Ei aveau aceeaşi dorinţă de a cuceri care îi stăpânea când şi-au pierdut viaţa. Satana se consultă cu îngerii lui, apoi cu acei împăraţi, cuceritori şi bărbaţi puternici. Apoi, priveşte la uriaşa armată şi le spune că grupa din cetate este mică şi slabă, că ei pot merge împotriva ei şi o pot cuceri, că-i pot alunga pe locuitorii ei şi pot intra în posesia bogăţiei şi slavei sale.
66:7 Satana reuşeşte să-i amăgească şi toţi încep să se pregătească imediat de luptă. În acea armată se află mulţi bărbaţi iscusiţi care confecţionează tot felul de arme
66:8 şi echipamente de luptă. Apoi, cu Satana în frunte, mulţimile pornesc. Împăraţi şi luptători îl urmează îndeaproape, iar după ei, mulţimile, în companii. Fiecare companie îşi are conducătorul ei şi toţi mărşăluiesc în ordine pe suprafaţa zdrobită a pământului, spre cetatea sfântă. Domnul Isus închide porţile, iar această armată numeroasă înconjoară cetatea şi se aşează în linie de bătaie, aşteptându-se la o luptă crâncenă.