66:2 Isus a părăsit apoi cetatea, împreună cu întreaga suită îngerească şi toţi sfinţii răscumpăraţi. Îngerii L-au înconjurat pe Comandantul lor şi l-au escortat pe drum, iar suita sfinţilor mântuiţi îi urma. Apoi, cu o maiestate înfricoşătoare şi teribilă, Isus i-a chemat afară pe cei răi morţi, iar ei au ieşit cu aceleaşi trupuri slabe şi bolnave cu care coborâseră în mormânt. Ce spectacol! Ce privelişte! La prima înviere, toţi au ieşit cu prospeţime nemuritoare, dar la a doua, semnele blestemului se văd asupra tuturor. Împăraţii şi nobilimea pământului, cei răi şi cei decăzuţi, cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi, ies împreună. Toţi Îl văd pe Fiul omului. Aceiaşi oameni care L-au dispreţuit şi batjocorit, care I-au pus pe fruntea sfântă cununa de spini şi L-au lovit cu trestia, Îl priveau acum în toată maiestatea Lui împărătească. Cei care L-au scuipat în ceasul încercării Sale îşi întorc faţa de la privirea Lui pătrunzătoare şi de la slava înfăţişării Sale. Cei care I-au bătut piroanele în mâini şi picioare văd acum semnele răstignirii Lui. Cei care L-au străpuns cu suliţa în coastă privesc semnele cruzimii pe care au manifestat-o faţă de trupul Său. Toţi ştiu că El este Acela pe care L-au răstignit şi de care Şi-au bătut joc în timp ce se afla în chinurile morţii. Apoi, se înalţă un bocet prelung de agonie, în timp ce ei fug să se