65:1 Cap. 63 - Mileniul
65:2 Atenţia mi-a fost iarăşi îndreptată asupra pământului. Cei răi fuseseră distruşi, iar trupurile lor moarte zăceau pe suprafaţa lui. Mânia lui Dumnezeu îi pedepsise pe locuitorii pământului prin ultimele şapte plăgi, făcându-i să-şi muşte limba de durere şi să-L blesteme pe Dumnezeu. Păstorii falşi au fost obiectul principal al mâniei lui Dumnezeu. Ochii le-au putrezit în orbite şi limba în gură, în timp ce ei erau încă pe picioare. După ce sfinţii au fost eliberaţi de glasul lui Dumnezeu, mulţimea celor răi şi-a întors furia unul împotriva altuia. Pământul părea inundat de sânge şi de la un capăt la altul se aflau trupuri moarte.
65:3 Pământul arăta ca o pustie părăsită. Oraşele şi satele, dărâmate de cutremur, zac în grămezi. Munţi s-au mutat din loc, lăsând în urmă caverne mari. Stânci colţuroase, aruncate afară din mare sau smulse din pământ, erau răspândite pe toată suprafaţa lui. Copaci mari fuseseră smulşi din rădăcină şi presăraţi peste tot. Aici va fi locuinţa lui Satana şi a îngerilor răi timp de o mie de ani. Aici va fi limitat să cutreiere suprafaţa distrusă a pământului şi să vadă rezultatele răzvrătirii lui împotriva Legii lui Dumnezeu. Timp de o mie de ani poate să se bucure de rodul blestemului pe care l-a produs.
65:4 Limitat doar la pământ, Satana nu va avea privilegiul să călătorească pe alte planete ca să-i ispitească şi să-i necăjească pe cei care nu au căzut. În acest timp, el suferă în cel mai înalt grad. De la căderea lui, şi-a exercitat fără încetare trăsăturile rele. Atunci, însă, i se va lua puterea şi va fi lăsat să mediteze la rolul pe care l-a jucat în tot acest timp şi să aştepte cu frică şi cutremur viitorul îngrozitor, când va trebui să sufere pentru tot răul pe care l-a făcut şi să fie pedepsit pentru toate păcatele săvârşite din cauza lui.
65:5 Am auzit strigătele de triumf ale îngerilor şi sfinţilor răscumpăraţi, ce sunau ca zece mii de instrumente muzicale, pentru că nu aveau să mai fie chinuiţi şi ispitiţi de Satana şi pentru că locuitorii altor lumi erau eliberaţi de prezenţa şi de ispitele lui.
65:6 Apoi am văzut tronuri şi pe Isus şi sfinţii răscumpăraţi stând pe ele, iar sfinţii împărăţeau ca împăraţi şi ca preoţi ai lui Dumnezeu. Hristos, împreună cu poporul Său, îi judeca pe cei răi morţi, comparându-le faptele cu Cartea Statut, Cuvântul lui Dumnezeu, şi judecând fiecare caz potrivit cu faptele făcute în trup. Apoi le distribuia celor răi porţia pe care trebuiau s-o sufere, în conformitate cu faptele lor. Aceasta se scria în dreptul numelui lor din cartea morţii. Satana şi îngerii lui erau judecaţi şi ei de Domnul Isus şi de sfinţi. Pedeapsa lui Satana avea să fie mult mai mare decât a celor pe care îi înşelase. Suferinţa lui o va întrece atât de mult pe a lor, încât nu se va putea compara cu ea. După ce vor fi pierit toţi cei pe care i-a înşelat, Satana avea să trăiască şi să sufere încă multă, multă vreme.
65:7 După ce s-a încheiat judecata celor răi morţi, la sfârşitul celor o mie de ani, Isus a
65:8 părăsit cetatea, urmat de sfinţi şi de o suită de îngeri. El a coborât pe un munte mare ce s-a despicat la atingerea piciorului Său, devenind o câmpie întinsă. Ne-am uitat apoi în sus şi am văzut cetatea cea măreaţă şi frumoasă, cu douăsprezece temelii şi douăsprezece porţi - câte trei pe fiecare latură şi cu câte un înger la fiecare poartă. Noi am strigat: "Cetatea! Cetatea cea măreaţă! Se coboară din cer, de la Dumnezeu!" Ea a coborât cu toată splendoarea şi slava ei orbitoare şi s-a aşezat pe câmpia cea întinsă pe care o pregătise Isus pentru ea.