64:1 Cap. 62 - Răsplata sfinţilor
64:2 Apoi am văzut un foarte mare număr de îngeri aducând din cetate cununi strălucitoare - o cunună pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Când Isus a cerut cununile, îngerii I le-au adus şi, cu mâna Sa dreaptă, iubitul Domn Isus le-a aşezat pe capul sfinţilor. În acelaşi fel, îngerii au adus harpele, iar Isus le-a dat de asemenea sfinţilor. Îngerii comandanţi au dat mai întâi tonul şi atunci toate glasurile s-au înălţat în laude recunoscătoare şi pline de bucurie. Fiecare mână atingea cu măiestrie coardele harpei, făcând să răsune o muzică melodioasă, în acorduri bogate şi desăvârşite.
64:3 L-am văzut apoi pe Isus conducându-i pe cei răscumpăraţi spre poarta cetăţii. El a pus mâna pe poartă, a deschis-o şi le-a spus popoarelor care păziseră adevărul să intre. În cetate era tot ce putea să încânte ochiul. Peste tot vedeau slavă din abundenţă. Apoi, Domnul Isus a privit la sfinţii Lui răscumpăraţi; feţele lor radiau de slavă. Când Şi-a îndreptat privirile iubitoare asupra lor, le-a spus cu vocea Sa muzicală bogată: "Văd truda sufletului Meu şi sunt mulţumit. Această slavă bogată este a voastră ca să vă bucuraţi veşnic de ea. Întristările voastre s-au sfârşit. Nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plâns şi nici vreo durere." Am văzut oştirea răscumpăraţilor aruncându-şi cununile strălucitoare la picioarele
64:4 lui Isus, apoi, în timp ce mâna Lui iubitoare le ridica de jos, ei îşi atingeau harpele de aur şi umpleau tot cerul cu muzica lor bogată şi cu cântări pentru Miel.
64:5 L-am văzut apoi pe Isus conducându-Şi poporul la pomul vieţii şi I-am auzit iarăşi glasul plăcut, mai bogat decât orice muzică auzită vreodată de vreo ureche muritoare, zicând: "Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mâncaţi toţi din el." În pom erau fructe foarte frumoase, din care sfinţii puteau să ia după dorinţă. În cetate se afla un tron foarte slăvit, din care curgea un râu curat cu apa vieţii, limpede ca şi cristalul. De fiecare parte a acestui râu se afla pomul vieţii şi pe malurile lui erau alţi pomi frumoşi cu fructe bune de mâncat.
64:6 Limbajul este întrutotul mult prea slab pentru a încerca o descriere a cerului. Când priveliştea se înalţă în faţa mea, sunt pierdută în uimire. Transportată de splendoarea neîntrecută şi de slava minunată, las tocul jos şi exclam: "O, ce iubire! Ce iubire minunată!" Limbajul cel mai înalt nu reuşeşte să descrie slava cerului sau adâncimile fără seamăn ale iubirii Mântuitorului.