63:4 Dumnezeu stătea în picioare cu ochii aţintiţi în sus, ascultând cuvintele ce veneau din gura lui Iehova şi se rostogoleau pe pământ ca bubuiturile celui mai tare tunet. Era grozav de solemn. La sfârşitul fiecărei propoziţii, sfinţii strigau: "Slavă! Aleluia!" Feţele le erau luminate de slava lui Dumnezeu, ca faţa lui Moise când a coborât de pe Sinai. Din cauza aceasta, cei răi nu puteau privi la ei. Când a fost rostită binecuvântarea veşnică asupra celor care L-au onorat pe Dumnezeu păzind Sabatul Lui sfânt, s-a auzit un puternic strigăt de biruinţă asupra fiarei şi asupra icoanei ei.